Înfloresc grădinele,
Ceru-i ca oglinda;
Prin livezi albinile
Şi-au pornit colinda...
Cântă ciocârliile
Imn de veselie;
Fluturii cu miile
Joacă pe câmpie.
Joacă fete şi băieţi
Hora-n bătătură —
Ah, de ce n-am zece vieţi
Să te cânt, Natură!
Cîntec de primăvară - Ştefan Octavian Iosif
April a venit dulce, ca o binecuvântare,
iar când vremea era prielnică, era atât de frumos
că a devenit imposibil să nu te simți diferit,
nefiind emoționat și mișcat.
Elizabeth von Arnim
"A ieşi din tine nu înseamnă să ieşi din momentul prezent ca un visător ce evadează către trecut sau către viitor. Este exact pe dos: extazul e identificarea absolută cu clipa prezentă, uitare totală a trecutului şi viitorului. Dacă atât trecutul cât şi viitorul sunt abolite, secunda prezentă se află în spaţiul vid, în afara vieţii şi a cronologiei sale, în afara timpului şi independentă de el (de aceea poate fi comparată cu veşnicia, care este şi ea o negare a timpului)."
Milan Kundera (n. 1 aprilie 1929, Brno, Cehoslovacia)
https://www.youtube.com/watch?v=pI0q3hvCouY
Octavian Goga a fost un poet român, politician de extremă dreaptă,
fascist și antisemit, cel de-al 37-lea prim-ministru al României - pe timp de 45 de zile,
de la 28 decembrie 1937 până la 11 februarie 1938 - ministru în varii guverne
și membru al Academiei Române din anul 1920. Wikipedia
Munții noștri - Octavian Goga
Munții noștri aur poartă,
noi cerșim din poartă-n poartă.
De-am închide-a țării poartă,
alții ne-ar cerși la poartă!
Însă hoții-s chiar din țară
trădători la cei de-afară!
Doamne iartă-i! Ești în drept!
Însă du-i hăt în deșert!
Doamne, dă-i la neam unire
și dă-i demnă cârmuire.
Că-i prea mult blajin și laș
și supus stă la borfași!
O neam românesc din Daci
nu mai cerși doar pozmaci
ci ridică-te creștin
ca să scapi de cel hain!
Opere - Octavian Goga
Octavian Goga - Poezii
Sabin Bălașa a fost un pictor, autor și regizor de filme de pictură animată, dar și scriitor român.
Bălașa a absolvit în 1955 Institutul de Artă Nicolae Grigorescu din București. Obsesia declarată
a vieții și a artei lui Sabin Bălașa a fost să inițieze o mare renaștere artistică și culturală. Wikipedia
Albastru-ndoliat - Adrian Păunescu
În plină zi se face noapte
și ninge fără de motiv,
albastrul lui Sabin Bălașa
s-a-ndoliat definitiv.
În deficitul de albastru
al unei lumi cu pumnii strânși,
era nevoie de seninul,
cu mări, cu nimfe și cu mânji.
Era albastrul dinspre dangăt,
când bate clopotul în cer,
era accentul trist al mării,
când marile corăbii pier.
Era lumină din privirea
discipolului muribund,
când moare-n temniță profetul
și ceilalți faptul îl ascund.
La nunta de culori a lumii,
un loc de cinste și-a făcut
albastrul lui Sabin Bălașa,
iluminat de absolut.
E mult pământ în jurul nostru
și e destul pământ în noi,
simțim pământ în cărămidă,
în test, în oale și-n noroi.
Așa că resimțeam nevoia
măcar a unui strop de cer,
pe un pământ pe care cerul
e-un tragic oaspete stingher.
Și, uite, se îndoilază
și nu mai are crezământ
puținul cer al lui Bălașa
și cade pictorul, înfrânt.
Ne-am săturat de-atâta noapte
și ni se face dor de zi,
să însămânțăm în noi albastrul,
spre-a nici nu mai putea muri.
Dar e bolnav și curcubeul,
închis într-un spital sordid,
nuanțele ajung în zdrențe,
comutatoarele se-nchid.
Și-n toată negura murdară,
ca-ntr-un reînviat pariu,
ce ochi albaștri are cerul,
ca semn că Dumnezeu e viu.
Sunt răstigniți aceiași îngeri
între femeie și bărbat,
în veac de promiscuitate
și de albastru-ndoliat.
Sabin Balasa, 1932-2008 ~ The Galaxy of Love
Ultima modificare făcută de latan.elena; 01.04.2024 la 20:39.
„Femeile de astăzi înțeleg totul, cu excepția soților lor”.
Oscar Wilde
*
"Cea mai atrăgătoare femeie este cea pe care nu o găsim niciodată într-o cafenea aglomerată,
când o căutăm, pe ea trebuie să o vânăm, și săpăm sub masca poveștilor ei. "
*
Anaďs Nin - Il delta di Venere
*
''O femeie poate iubi atât de mult încât crede că nu va pleca niciodată.
Dar când este dezamăgită, poate pleca de parcă nu ar fi iubit niciodată.''
Emanuele Mingarelli
Maria Timuc
Rugăciune
te rog, Doamne,
poartă-mă prin lumea asta pe palme,
pe genunchi
ca un bunic nesfârșit de bun, spune-mi povești
te rog, spune-mi că mă iubești
uneori mi-e atât de frig
când cineva pleacă, te rog, fă un miracol, Doamne,
fă să tacă mintea în care nu știu cine vorbește prea tare
cine și ce este atât de trist în mine încât simt
că mă preling ca ploaia sfâșietoare,
ca plânsul
și mi-e frig, și mi-e frică, și strig
te rog, fă un miracol
stai lângă mine tu, mângâie
cerul și pământul cu ochii închiși,
scrie-mi un gând plăpând măcar,
un rând mic cu literele de bucurie
te rog, scrie-mi mie ...
fă ceva, să rămână oamenii copii,
să nu vină niciodată toamna, gheața, singurătatea
și moartea,
fă un miracol, te rog, ia de aici spaima, ia ura, ia boala
ia despărțirea, ia îndoiala
ia ridurile și firele albe de păr
te rog, Doamne, fă un Adevăr pe care să-l pipăi,
să-l pot urca, așa cum aș urca pe un munte
și tot ce-i ascuns pune pe străzi,
în felinare să strălucească sau dacă vrei
pe frunte...
fă un miracol acum, fă-te în mine un far,
te rog, Doamne, iubește-mă iar...
Elif Shafak este o scriitoare de origine turca nascuta in Franta, autoare a cartii “Bastarda Istanbulului” si a romanului “Privirea”, roman care a primit titlul de cel mai bun roman din partea Uniuniii Scriitorilor Turci. Romanul “Cele patruzeci de legi ale iubirii” este de asemenea o carte excelenta.
“Cele 40 de legi ale iubirii” vorbeste despre cum iubirea schimba vietile oamenilor. Daca esti curios cum iubirea poate face aceste schimbari in om este recomandat sa citesti romanul „cele 40 de legi ale iubirii” sau sa parcurgi cele 40 de legi transcrise mai jos.
1. Felul in care il vedem pe Dumnezeu oglindeste limpede felul in care ne vedem pe noi insine. Daca El trezeste in mintea noastra mai cu seama frica si vinovatie, inseamna ca inlauntrul nostru mustesc prea multa frica si vinovatie. Daca Il vedem pe Dumnezeu plin de iubire si indurare, asa suntem si noi.
2. Calea catre Adevar este o truda a inimii, nu a cugetului. Fa-ti din inima cel dintai sfetnic! Nu din cuget. Intampina, infrunta si in cele din urma biruieste-ti propriile frici cu inima. Cunoasterea de Sine te va calauzi catre cunoasterea lui Dumnezeu.
3. Fiecare cititor intelege scrierea sacra in chip diferit, dupa adancimea patrunderii sale. Sunt patru chipuri de patrundere. Primul e intelesul din afara, cu care se multumesc cei mai multi oameni. Apoi urmeaza intelesul dinlauntru. Al treilea este intelesul dinlauntrul launtrului. Iar al patrulea e atat de adanc, incat nu poate fi pus in cuvinte si de aceea e sortit sa ramana de nezugravit.
4. Poti sa-L cercetezi pe Dumnezeu in orice lucru si orice fiinta din lume, pentru ca Dumnezeu nu e inchis intr-o moschee, intr-o sinagoga sau intr-o biserica. Dar daca simti inca nevoia sa afli lamurit unde salasluieste, nu e decat un loc in care poti sa-L cauti: in inima unui iubitor adevarat.
5. Mintea si iubirea sunt facute din altfel de plamada. Mintea leaga oamenii cu noduri si nu se primejduieste intru nimic, pe cand iubirea dezleaga orice incurcaturi si se primejduieste intru totul. Mintea e mereu prevazatoare si te povatuieste: “Fereste-te de prea multa inflacarare!”, pe cand iubirea spune: “O, fii fara grija! Arunca-te cu capul inainte. Mintea nu se sfarama usor, pe cand iubirea se poate lesne preface intr-un morman de daramaturi. Insa comorile sunt ascunse printre ruine. O inima franta ascunde comori.”
6. Cele mai multe necazuri de pe lume sunt pricinuite de greseli de limba sau simple neintelegeri. Nu lua niciodata vorbele de bune. Cand pasesti pe taramul iubirii, asa cum stim, limba devine invechita. Ceea ce nu poate fi spus prin cuvinte, poate fi priceput doar prin tacere.
7. Insingurarea si singuratatea sunt doua lucruri deosebite. Cand esti insingurat, e lesne sa te amagesti singur ca te afli pe calea cea dreapta. Singuratatea e mai buna pentru noi, inseamna sa fii singur fara sa te simti insingurat. Dar pana la urma cel mai bine e sa gasesti o fiinta omeneasca, o fiinta care va fi oglinda ta. Tine minte, numai in oglinda acestei fiinte te poti vedea cu adevarat pe tine si existenta lui Dumnezeu inlauntrul tau.
8. Orice ti s-ar intampla in viata, oricat de ingrijoratoare ar putea parea lucrurile, nu pasi pe taramul deznadejdii. Chiar si atunci cand toate usile raman inchise, Dumnezeu va deschide o noua cale doar pentru tine. Fii recunoscator! E lesne sa fii recunoscator cand totul merge bine. Un sufit e recunoscator nu numai pentru ce i s-a dat, ci si pentru ce n-a primit.
9. Rabdarea nu inseamna sa induri smerit, ci sa ai vedere indeajuns de ascutita ca sa te increzi in dezlegarea din urma a unei intamplari. Ce inseamna rabdarea? Inseamna sa te uiti la ghimpe si sa vezi trandafirul, sa privesti noaptea si sa vezi revarsatul de ziua. Nerabdarea inseamna sa ai vederea atat de slaba, incat sa nu fii in stare sa zaresti dezlegarea. Cei ce-L iubesc pe Dumnezeu nu-si pierd niciodata rabdarea fiindca stiu ca e nevoie de timp pentru ca secera sa se preschimbe in luna plina.
10. Soare-rasare, soare-apune, miaza-zi ori miaza-noapte, nu are nicio insemnatate. Ori incotro te-ai indrepta, ingrijeste-te doar sa prefaci fiecare calatorie intr-una launtrica. Daca vei calatori inlauntrul tau, vei putea colinda intreaga lume, cat e de intinsa si dincolo de ea.
11. Moasa stie ca atunci cand nu sunt dureri, calea copilului nu poate fi deschisa si mama nu poate da nastere. La fel, pentru ca un nou Eu sa se nasca, e nevoie de greutati. Asa cum lutul trebuie sa treaca prin vapaie ca sa ajunga mai trainic, Iubirea nu poate fi desavarsita decat prin durere.
12. Cautarea Iubirii te schimba. Nu e niciun cautator printre cei ce pornesc in cautarea Iubirii care sa nu se coaca la minte pe drum. In clipa in care pornesti in cautarea Iubirii, incepi sa te schimbi pe dinauntru si pe dinafara.
13. Sunt mai multi indrumatori mincinosi si invatatori falsi pe lumea asta decat puzderia de stele din cerul pe care il vedem. Nu incurca oamenii care umbla numai dupa putere si care se iubesc numai pe ei cu adevaratii indrumatori. Un invatator spiritual adevarat nu iti atrage luare-aminte asupra lui sau ei si nu asteapta supunere deplina sau pretuire netarmuita din partea ta, ci te ajuta in shimb sa-ti cercetezi si sa-ti pretuiesti eul launtric. Adevaratii indrumatori sunt stravezii precum sticla, caci lasa lumina lui Dumnezeu sa treaca prin ei.
14. Incearca sa nu te impotrivesti prefacerilor care se abat asupra ta. Lasa in loc viata sa curga prin tine. Si nu te ingrijora ca traiul iti e intors pe dos. De unde stii ca fața cu care te-ai obisnuit e mai buna decat cea care o sa vina?
15. Dumnezeu e adancit in desavarsirea lucrarii tale, pe dinafara si pe dinauntru. E adancit in intregime in implinirea ta. Fiecare faptura omeneasca e o lucrare in desfasurare, care se apropie incet dar nestramutat, de desavarsire. Fiecare dintre noi suntem o lucrare meșteșugită ce deopotriva asteapta si se zbate sa fie desavarsita. Dumnezeu se ingrijeste de fiecare dintre noi in parte, fiindca omenirea e un meșteșug migălos de scriere frumoasa si iscusita, in care orice punct e la fel de insemnat pentru intreg.
16. E lesne sa iubesti un Dumnezeu desavarsit, fara pata si fara greseala cum este El. Ce e mult mai anevoios este sa-ti iubesti semenii cu metehnele si cusururile lor. Nu exista intelepciune fara iubire. Pana nu invatam sa iubim zidirea lui Dumnezeu, nu putem nici sa-L iubim, nici sa-L cunoastem cu adevarat.
17. Adevarata murdarie e cea launtrica. Cealalta se spala. Un singur soi de murdarie nu poate fi curatat cu apa limpede, iar aceea e urma urii si a patimii care-ti intineaza sufletul. Poti sa-ti cureti trupul prin infranare si postit, dar numai iubirea iti va curata inima.
18. Lumea intreaga e cuprinsa intr-o singura fiinta omeneasca – Tu. Tot ce vezi in jur, pana si lucrurile care nu-ti plac, pana si oamenii pe care ii dispretuiesti ori ii urasti, se afla inlauntrul tau in felurite masuri. Prin urmare nici pe Șeitan nu-l cauta in afara ta. Diavolul nu este o putere neobisnuita ce loveste din afara. E o voce obisnuita dinauntru. Daca ajungi sa te cunosti pe deplin, infruntand cinstit si hotarat atat fața ta intunecata, cat si fața ta luminoasa, vei ajunge la cel mai inalt chip de stiinta. Cand cineva se cunoaste pe el sau pe ea, el sau ea il cunoaste pe Dumnezeu.
19. Daca vrei sa schimbi modul in care se poarta ceilalti cu tine, ar trebui sa schimbi intai modul in care te porti tu cu tine. Pana cand nu inveti sa te iubesti, pe deplin si cu-adevarat, nu ai cum sa fii iubit. Odata ce izbutesti lucrul acesta, fii insa recunoscator pentru orice ghimpe pe care ceilalti ti l-au aruncat in cale. E un semn ca vei fi curand potopit de o ploaie de trandafiri.
20. Nu te ingriji incotro te va purta drumul. Ia aminte la pasul dintai. Asta e partea cea mai grea si de ea esti raspunzator. Odata ce faci pasul dintai, lasa totul sa-si urmeze cursul firesc si restul o sa vina de la sine. Nu te lasa dus de curgere. Fii tu insuti curgere.
21. Toti am fost ziditi dupa asemanarea Lui, si totusi fiecare dintre noi a fost zidit deosebit si fara pereche. Nu sunt doi oameni asemenea. Nu sunt doua inimi care sa bata la fel. Daca Dumnezeu ar fi vrut ca toti oamenii sa fie asemenea, iar fi facut astfel. Prin urmare, a nu tine seama de deosebiri si a le vârî altora in cap gandurile tale cu de-a sila e tot una cu a nu tine seama de randuiala sfânta a lui Dumnezeu.
22. Cand un iubitor adevarat de Dumnezeu intra intr-o carciuma, carciuma devine odaia sa de rugaciune, dar cand un bautor de vin intra in aceeasi odaie, aceasta devine carciuma lui. In tot ce facem, inimile noastre au insemnatate, nu infatisarea noastra. Sufitii nu-i judeca pe ceialalti oameni dupa cum arata sau dupa cine sunt. Cand se uita la cineva, un sufit isi tine amandoi ochii inchisi si deschide un al treilea ochi – ochiul care vede taramul launtric.
23. Viata e un imprumut trecator; iar lumea asta nu e decat o copie grosolana a lumii Adevarate. Numai copii nostrii ar lua o jucarie drept lucru adevarat. Si totusi fiintele omenesti fie se indragostesc de jucarie, fie o strica fara nici o cuviinta si o azvarla cat colo. In viata asta, fereste-te sa te inclini in vreo parte, caci iti vei zdruncina echilibrul launtric.Sufitii nu se inclina in nici o parte. Un sufit ramane intodeauna linistit si cumpatat.
24. Faptura omeneasca are un loc nepereche in zidirea lui Dumnezeu. “Si am suflat in el Duhul Meu”, spune Dumnezeu. Fiecare dintre noi, fara deosebire, e harazit sa fie trimisul lui Dumnezeu pe pamant. Intreaba-te singur: cat de des te porti ca un trimis, daca o faci vreodata? Tine minte, cade in sarcina fiecaruia dintre noi sa descoperim duhul sfant dinlauntru nostru si sa traim dupa indrumarea lui.
25. Iadul e in acum si aici. La fel si raiul. Inceteaza sa-ti mai faci griji din pricina iadului si sa mai visezi la rai, caci sunt amandoua cuprinse chiar inlauntrul clipei de-acum. De fiecare data cand ne indragostim, ne inaltam la rai. De fiecare data cand uram, pizmuim sau ne infruntam cu cineva, ne rostogolim drept in flacarile iadului.
26. Lumea e o singura fiinta. Toti si toate sunt legate intre ele printr-un paienjenis de povesti. Fie ca ne dam seama ori nu, suntem prinsi cu totii intr-o discutie tacuta. Nu face rau. Arată-te milostiv. Si nu bârfi pe nimeni pe la spate – nici macar o vorba părelnic nevinovata! Vorbele care ne ies din gura nu pier, ci sunt pastrate vesnic in intinderea necuprinsa a lumii si se vor intoarce la noi la vremea cuvenita. Durerea unui singur om ne va lovi pe toti. Bucuria unui singur om ii va face pe toti sa zambeasca.
27. Lumea asta e ca un munte inzapezit care iti face vorbele sa rasune indelung. Orice spui, bun sau rau, se va intoarce intr-un fel sau altul la tine. Prin urmare, daca cineva nutrește gânduri urate despre tine, sa spui vorbe la fel de urate despre el nu va face decat sa inrautateasca lucrurile. Vei fi prins intr-un cerc de rea-vointa fara iesire. In loc sa faci asta, patruzeci de zile si nopti spune si gandeste numai lucruri frumoase despre acel om. Totul va fi altfel la capatul celor patruzeci de zile, pentru ca tu vei fi altfel pe dinauntru.
28. Trecutul e o tălmăcire. Viitorul e o amagire. Lumea nu se misca prin timp ca si cand ar fi o linie dreapta, inaintând de la trecut la viitor. In schimb, timpul se misca prin si inlauntrul nostru in cercuri nesfarsite. Vesnicia nu e un timp nemarginit, ci doar lipsa oricarui timp.Daca vrei sa cunosti lumina vesnica, scoate-ti din minte trecutul si viitorul si ramai in clipa de acum.
29. Soarta nu inseamna ca viata ta a fost hotarat clar dinainte. De aceea, sa lasi totul in seama sortii si sa nu-ti aduci cu sarguinta prinosul la muzica lumii e un semn de nestiinta deplina. Muzica lumii e atotpatrunzatoare si e alcatuita din patruzeci de trepte deosebite. Soarta e treapta pe care iti canti melodia. Nu poti sa schimbi lăuta, insa cat de bine canti ține numai de tine.
30. Adevaratul sufit este astfel, incat chiar si atunci cand e invinuit pe nedrept, atacat si osandit din toate partile, indura cu rabdare, fara sa rosteasca macar o singura vorba urata despre ponegritorii lui. Un sufit nu imparte niciodata vina. Cum pot exista cârtitori sau potrivnici sau chiar “alții” cand nu exista mai intai un “eu”? Cum poate fi cineva invinovatit cand exista numai Unu?
31. Daca vrei sa-ti intaresti credinta tare ca piatra, inima trebuie sa-ti fie moale ca pana. Prin boala, nenorocire, pierdere sau frica, intr-un fel sau altul, suntem cu toti pusi fata in fata cu intamplari care ne invata sa devenim mai putin haini si cârtitori si mai miloși si mărinimoși. Insa unii dintre noi invata lectia si izbutesc sa devina mai calzi, pe cand altii sfarsesc prin a deveni si mai cruzi ca inainte. Singura cale de-a ne apropia de Adevar este aceea de a ne largi inima astfel incat sa cuprinda intreaga omenire si sa aiba inca loc pentru Iubire.
32. Nimic n-ar trebui sa stea intre tine si Dumnezeu. Nici imamii, nici preotii, nici rabinii sau oricare alti pazitori ai cârmuirii spirituale si religioase. Nici invatatorii spirituali, nici macar credinta ta. Crede in lucrurile pe care le pretuiesti si in legile tale, dar nu le instapani peste altii. Daca frangi intruna inimile oamenilor, orice indatorire religioasa pe care o indeplinesti nu slujeste la nimic.Tine-te departe de toate soiurile de idoli, fiindca iti vor incetosa vederea. Dumnezeu si numai Dumnezeu sa fie singurul tau indrumator. Afla Adevarul, dar ai grija sa nu-ti faci un idol din adevarurile tale.
33. Cand toti cei din lumea asta se zbat sa ajunga undeva si sa devina cineva, doar ca sa lase totul de izbeliste dupa moarte, țintește la treapta din urma a nimicniciei. Traieste viata asta la fel de usor si de gol ca numarul zero. Nu suntem cu nimic deosebiti de un urcior. Nu infloriturile din afara, ci goliciunea dinlauntru ne tine in picioare. In acelasi fel, nu ceea ce năzuim sa implinim, ci intelegerea nimicniciei ne face sa mergem mai departe.
34. Supunerea nu inseamna sa fii slab sau nepasator. Nu duce nici la predestinare, nici la renuntare. Tocmai dimpotriva. Adevarata putere sta in supunere – o putere ce vine dinlauntru. Cei ce se supun naturii vietii vor trai intr-o liniste si-o pace netulburate chiar si atunci cand intreaga lume larga trece prin tulburare dupa tulburare.
35. In lumea asta, nu asemanarile si nici netezimile nu ne imping inainte, ci contrariile puternice. Toate contrariile din lume se afla si inlauntrul fiecaruia dintre noi. De aceea credinciosul trebuie sa intalneasca necredinciosul care sălășluieste in el. Iar necredinciosul ar trebui sa ajunga sa-l cunoasca pe credinciosul tacut dinlauntrul sau. Pana in ziua cand ajungi la starea de Iluminat, faptura omeneasca desavarsita, credinta e un fapt treptat si unul care are nevoie de părelnicul lui contrariu: necredinta.
36. Lumea asta e cladita pe temeiul inrâuririi. Niciun strop de bunatate sau graunte de rautate nu vor ramane pana la urma neplatite. Nu-ti fie frica de uneltiri, inselaciuni ori siretlicuri din partea altor oameni. Daca cineva intinde o capcana, la fel face si Dumnezeu, tine minte. El e cel mai mare urzitor. Nici macar o frunza nu se misca fara stirea lui Dumnezeu. Crede sincer si deplin lucrurile astea. Orice face Dumnezeu, face minunat.
37. Ordinea Lui e atat de precisa, incat orice lucru de pe pamant se intampla la timpul lui. Nici o clipa mai tarziu, nici o clipa mai devreme. Si pentru fiecare, fara vreo abatere, ceasornicul merge precis. Pentru fiecare exista un timp cand sa iubeasca si cand sa moara.
38. Nu e niciodata prea tarziu sa te intrebi: “Sunt pregatit sa schimb viata pe care o traiesc? Sunt pregatit sa ma schimb pe dinauntru?”.Daca fie si o singura zi din viata ta e aidoma celei dinainte, este fara indoiala pacat. In fiecare clipa si cu fiecare noua suflare, trebuie sa te simti reinnoit iar si iar. Exista o singura cale de-a renaste la o viata noua: sa mori inainte de moarte.
39. Pe cand partile se schimba, intregul ramane mereu acelasi. Pentru fiecare hoț care pleaca din lumea asta, se naste unul nou. Iar orice ins cinstit care moare e inlocuit de unul nou. Prin urmare, nu numai ca nimic nu ramane la fel, ci de asemenea nimic nu se schimba vreodata cu adevarat.
40. O viata fara iubire e lipsita de insemnatate. Nu te intreba ce fel de iubire ar trebui sa cauti, spirituala ori materiala, divina ori pamanteasca, rasariteana sau apuseana… Impărțirile duc doar la alte impartiri, Iubirea nu poate fi nici numită, nici lămurita. E ceea ce e, pur si simplu.
Iubirea e apa vietii. Iar cel ce iubeste e un suflet de foc! Lumea se invarte altfel cand focul iubeste apa.
Sursa:http://safiisanatos.ro/resurse-utile...e-elif-shafak/
Ultima modificare făcută de latan.elena; 01.04.2024 la 22:05.
Fiecare persoană care trece în viața noastră este unică. Întotdeauna lasă puțin din el și ia puțin din noi cu el.
Vor fi cei care au luat multe, dar nu vor fi niciodată cei care nu au lăsat nimic. Aceasta este o dovadă clară
că două suflete nu se întâlnesc întâmplător.
Jorge Luis Borges
În viața noastră există oameni care ne fac fericiți prin simpla coincidență de a ne fi intersectat cu ei.
Unii merg pe poteca alături de noi, văzând multe luni trecând, alții abia îi vedem între un pas și altul.Cu toții
le numim prieteni și există diferite tipuri. Poate că fiecare frunză dintr-un copac reprezintă unul dintre prietenii noștri.
Primul care s-a născut dintr-un vlăstar este prietenul nostru tată și prietena noastră mama, care ne arată cum este viața. Apoi
vin frații noștri prieteni, cu care ne împărțim spațiul pentru ca ei să înflorească ca noi. Haideți să cunoaștem întreaga familie
de frunze pe care le respectăm și le dorim toate cele bune.
Dar soarta ne prezintă alți prieteni, pe care nu știam că îi vom întâlni în călătoria noastră. Mulți dintre ei îi numim prieteni ai sufletului,
ai inimii. Sunt sinceri, sunt adevarati. Ei știu când nu suntem bine, știu ce ne face fericiți. Și uneori unul dintre acei prieteni sufletești se
instalează în inima noastră și atunci el este numit un amant. Acest prieten ne dă lumină ochilor, muzică buzelor, ne sare în picioare.
Există însă și prieteni „de moment”, dintr-o vacanță de câteva zile sau câteva ore. Ei obișnuiesc să ne pună multe zâmbete pe buze,
tot timpul când suntem aproape. Să vorbim despre cei apropiați, nu-i putem uita pe prietenii îndepărtați, cei care se află la vârfurile
ramurilor și care apar mereu între o frunză și alta când bate vântul. Timpul trece, vara trece, toamna se apropie și ne pierdem unele
frunze, unii se nasc o altă vară și alții vor rămâne multe anotimpuri.
Dar ceea ce ne face mai fericiți este că cei care au căzut continuă pe lângă, sporindu-ne rădăcina de bucurie. Sunt momente de amintiri
minunate de când i-am întâlnit în călătoria noastră.
Îți doresc, frunză a copacului meu, pace, iubire, sănătate, noroc și prosperitate. Astăzi și întotdeauna... pur și simplu pentru că fiecare
persoană care trece prin viața noastră este unică. Întotdeauna lasă puțin din el și ne ia puțin. Vor fi cei care au luat multe, dar nu vor fi
niciodată cei care nu ne-au lăsat nimic.
Aceasta este cea mai mare responsabilitate a vieții noastre și dovada clară că două suflete nu se întâlnesc întâmplător.
Jorge Luis Borges – Arborele prietenilor
(După unii critici acest text nu este atribuit lui Borges, ci unui autor necunoscut)
''O oră de tristețe lasă urme adânci,
o zi senină și liniștită
nu lasă nicio urmă.''
Luigi Pirandello
E totul rânduit să se întâmple
Cum să trăieşti frumos fără iubire,
Cum să visezi, să umbli, ori să zbori,
Cum să cuprinzi neliniştea din zori
Şi pacea din amurg dintr-o privire?
Cum să înoţi prin mările de flori,
Cum să te bucuri de întreaga fire
Şi viaţa ta să-şi afle împlinire
Fără minunea care dă fiori?
E totul rânduit să se întâmple -
Cu simplitatea unei adieri -
Când de lumină sufletul se umple,
Dar dacă-n schimbul sterpei mângâieri
Gheţarii urii se ivesc la tâmple,
Nu-ţi vei afla iertarea nicăieri.
George Tarnea
Ultima modificare făcută de latan.elena; 01.04.2024 la 22:27.
Momentan sunt 157 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 157 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje