Nimic nu presează...
Atunci când, pe vremea când trăiam în Munţii Pădurea Neagră, ne intersectam cu Graf Dürckheim pe drumul care traversa satul, el se oprea şi, cu un zâmbet maliţios, ne spunea: „Nimic nu presează…”
Nimic nu presează!
Când a ajuns în Japonia, ceea ce l-a fascinat pe Graf Dürckheim, atât de mult încât a scris despre aceasta într-una din primele scrisori adresate familiei sale, era faptul că maeştrii Zen pe care îi întâlnea îi dădeau impresia că „au întotdeauna infinit de mult timp lăuntric”.
Maturitatea omului – fie că este japonez sau francez – se dezvăluie în calmul interior cu care îndeplineşte o acţiune; o manieră de a fi care, oriunde ar merge şi orice ar face, nu lasă loc precipitării.
Imaturitatea corpului care suntem se manifestă într-o stare de a fi încordată şi în nevoia obsesională de a merge repede şi de a face totul repede. Această adicţie la viteză dovedeşte că fiinţa umană este identificată la nivelul de a fi cu ego-ul ei şi că ea nu mai este în contact cu adevărata sa natură, propria sa esenţă.
Tirania vitezei îl conduce pe om la o manieră de a fi care le apare unora ca fiind inevitabilă şi… normală. Cineva îmi spunea recent: „Dar, domnule, toată lumea fuge astăzi; epoca în care trăim vrea asta!”
Ah, da? A fi pe cale nu înseamnă a ne mulţumi sau a ne simţi obligaţi să facem ca… toată lumea; nu înseamnă a rămâne condiţionaţi de spiritul vremii şi a ne îndopa cu medicamente pentru a continua să trăim de o manieră prostească fără a mai resimţi simptomele acestei maniere absurde de a trăi.
Meditaţia atenţiei depline este cultura calmului interior, cultura liniştei interioare. Ceea ce conduce, în viaţa de toate zilele, oricare ar fi activitatea noastră existenţială, la a avea infinit de mult timp lăuntric.
Nimic şi nimeni nu mă poate împiedica să merg liniştit de la baie la bucătărie. Fie că sunteţi pe stradă sau la locul vostru de muncă, nimic şi nimeni nu vă poate împiedica să vă deplasaţi fără a fi supuşi dictatului vitezei.
Atunci când nu se impune pentru a ne salva piele sau a salva o persoană aflată în pericol, viteza este o fugă înainte. Mergeţi repede! Faceţi repede! Înseamnă a da mai multă importanţă lumii exterioare decât vieţii noastre interioare.
Mergeţi unde trebuie să mergeţi! Faceţi ceea ce aveţi de făcut! Dar, realmente… „Nimic nu presează!”
Răspunde cu citat
Marcaje