Elena Latan

[latan.elena]

"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..." .





„Viața are propria ei înțelepciune. Oricine încearcă să ajute un fluture
să iasă din coconul său îl ucide. Oricine încearcă să ajute să germineze
sămânța îl distruge. Există unele lucruri care trebuie să se întâmple
din interior spre exterior.”

Rubem Alves

[latan.elena]

https://www.youtube.com/results?sear...=Marin+Sorescu
https://www.youtube.com/watch?v=4lNpXFzgbyA



Marin Sorescu (n. 29 februarie1936, Bulzești, Bulzești, Dolj, România – d. 8 decembrie1996, București, România)
a fost un scriitor român, membru titular al Academiei Române. În cariera politică,a ocupat funcția de ministru al Culturii
între anii 1993 și 1995, fără afiliere politică. S-a făcut remarcat și prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase
expoziții în țară și în străinătate. Wikipedia



Marin Sorescu - Poezii





"Ne scapa mereu cate ceva in viata, de aceea trebuie sa ne nastem mereu..."

Marin Sorescu






Jucării - Marin Sorescu

Noi, care suntem îngrozitor de mari,
simțim câteodată
că ne lipsesc jucăriile.

Avem tot ce ne trebuie,
dar ne lipsesc jucăriile.
Ne e dor de optimismul
inimii de vată a păpușilor
și de corabia noastră
cu trei rânduri de pânze,
care merge la fel de bine pe apă,
ca și pe uscat.

Am vrea să încălecăm pe un cal de lemn
și calul să necheze o dată cu tot lemnul,
iar noi să-i spunem: „Du-ne undeva,
nu ne interesează locul,
pentru că oriunde în viață
noi avem de gând să facem
niște fapte grozave”.

O, cât ne lipsesc uneori jucăriile!
Dar nu putem nici măcar să fim triști
din cauza asta
și să plângem din tot sufletul,
ținându-ne cu mâna de piciorul scaunului,
pentru că noi suntem niște oameni foarte mari
și nu mai e nimeni mai mare ca noi
care să ne mângâie.



Punct explodat - Marin Sorescu

Te pierzi de tine şi îţi faci cu mâna.
Natura ta se-ntoarce în natură.
Pe rând eşti casă, prag şi bătătură,
ești ziua, luna, anul, săptămâna.

Şi ochii, aparate de sudură,
cu fulgere de gura ta prind luna,
cucuta-i dulce, dulce-i mătrăguna
și mângâierea frunţii e arsura.

Dezintegrat în picuri şi scântei,
ești boarea văii, valul şi busola.
Te-agăţi de munţi, cu brazii, şi eşti stei.

C-un curcubeu ţii cerului cupola...
Şi-n jurul tău tot creşte-aureola,
ca o explozie de Dumnezeu.




Alergătorul - Marin Sorescu

Un câmp pustiu,
bătătorit ca un drum,
și din când în când
câte o carte.
La distanţe foarte mari,
vreo carte fundamentală,
tare ca piatra.

Vine unul, gâfâind de muşchi,
sănătos ca un zeu nou,
și scuipă pe ea,
pe fiecare la rând.
Calcă peste ele dumnezeieşte.
A obosit, a mers destul,
câmpul se întinde înainte pustiu,
bătătorit ca un drum.

Alergătorul cade jos, moare,
devine carte fundamentală, ultimul cuvânt,
semn peste care nu se mai poate trece.
Se aude un gâfâit,
din spate răsare cineva,
un alergător se opreşte, scuipă pe semn,
și se pierde în zare.




MARIN SORESCU, Dacă nu cer prea mult

“- Ce-ai lua cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
- O carte, o sticlă cu vin Şi-o femeie, Doamne,
Dacă nu-ţi cer prea mult.
- Ceri prea mult, îţi tăiem femeia,
Te-ar ţine de vorbă,
Ţi-ar împuia capul cu fleacuri
Şi n-ai avea timp să-ţi pregăteşti cursul.
- Te implor, taie-mi cartea,
O scriu eu, Doamne, dacă am lângă mine
O sticlă de vin şi-o femeie.
Asta aş dori, dacă nu cer prea mult.
- Ceri prea mult.
Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
- O sticlă de vin şi-o femeie,
Dacă nu cer prea mult.
- Ai mai cerut asta o data, de ce te încăpăţânezi,
E prea mult, ţi-am spus, îţi tăiem femeia.
- Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoană?
Mai bine tăiaţi-mi vinul,
Mă moleşeşte şi n-aş mai putea să-mi pregătesc cursul,
Inspirându-mă din ochii iubitei.
Tăcere, minute lungi,
Poate chiar vesnicii,
Lăsându-mi-se timp pentru uitare.
- Ce-ai dori sa iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai si iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
- O femeie, Doamne, dacă nu cer prea mult.
- Ceri prea mult, îti tăiem femeia.
- Atunci taie-mi mai bine cursurile,
Taie-mi iadul si raiul,
Ori totul, ori nimic.
Aş face drumul dintre rai si iad degeaba.
Cum să-i sperii şi să-i înfricoşez pe păcătoşii din iad,
Dacă n-am femeia, material didactic, să le-o arăt?
Cum să-i înalţ pe drepţii din rai,
Dacă n-am cartea să le-o tălmăcesc?
Cum să suport eu drumul şi diferenţele
De temperatură, luminozitate şi presiune
Dintre rai şi iad,
Dacă n-am vinul să-mi dea curaj?”



Marin Sorescu

Actorii


Cei mai dezinvolți – actorii!
Cu mânecile suflecate
Cum știu ei să ne trăiască!
N-am văzut niciodată un sărut mai perfect
Ca al actorilor in actul trei,
Când încep sentimentele să se clarifice

Moartea lor pe scenă e atât de naturală,
Încât, pe lângă perfecțiunea ei,
Cei de prin cimitire,
Morții adevărați,
Morți tragic, odată pentru totdeauna,
Parcă mișcă!

Iar noi, cei țepeni într-o singură viață!
Nici măcar pe-asta n-o știm trăi.
Vorbim anapoda sau tăcem ani în șir,
Penibil și inestetic
Și nu stim unde dracu să ne ținem mâinile.



Am atins incredibilul... - Marin Sorescu

Am atins incredibilul
Şi m-am instalat în el,
Cât de cât.

Dar e numai partea de la suprafață,
Pojghița.

Există nenumărate straturi
De incredibil.
(De ceea ce nu-ţi vine să crezi).
Ca foile nenumărate
Ce îmbracă un bulb.

Şi centrul de foc al incredibilului
Miezul, sâmburele
De necrezut al necrezutului
Este şi el un început.
Partea de la suprafață,
Pojghița...

Şi tot aşa.














https://www.google.com/search?q=mari...wRgQ%3A1709220

[latan.elena]

"Fiecare își arde viața și suferă pentru dorința de viitor, pentru dezgustul prezentului. Dar cel
ce exploatează fiecare oră pentru el, care gestionează fiecare zi ca o viață, nu își dorește ziua
de mâine și nici nu se teme de ea".

Lucio Anneo Seneca - De brevitate vitae




"Fiecare trebuie să rămână cel mai important lucru pentru el, doar atunci o relație poate funcționa,
doar așa poate exista respect. Tocmai de aceea cred că suma experiențelor comune este intersecția
lumilor noastre personale. Unul trebuie să fie fericit singur, altfel nu poate fi fericit cu altcineva. "

Frank Schätzing, Al patrulea om

[latan.elena]

Alegerea culorii
Nichita Stanescu

Inima mea își alege culoarea
Ea își alege propria ei culoare,
culoarea pe care-o avea încă
de dinainte de a ști că o are.
Inima mea își alege culoarea
cea fără umbră, cea nemișcătoare.
Cea care se vede chiar și atunci
cînd ții pleoapele-nchise
și – asemeni deplinului soare,
tot timpu-n el însuși,
tot timpu-n afară,
în același loc
și pretutindeni,
purtînd istoria lumii în fiecare rază
cum poartă frumosul ou de pasăre în el
istoria tuturor păsărilor
pînă la punctul solemn din care începe
istoria zborului
care poartă în el istoria mișcărilor toate
pînă la punctul solemn de unde
începe
istoria însăși
a luminii.
Inima mea își alege culoarea
roșie, își alege
roșu vertical,
roșul pe care l-a pulsat
necontenit, roșul pur
hrană a gîndurilor
roșul care s-a născut sînge
ca să devină idee,
care s-a născut pasăre
ca să devină zbor.
Roșu, roșu vertical
cascadă, pantă de deal
săltînd din oul secundei
ovalul de ou,
și înfățișat nouă
ca un ecou
pe care sfera-l întinde
oricînd și oriunde,
naștere, zestre
a lui
A FI schimbîndu-se în
ESTE.


























OpenArt

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=mJeLGd3JV2I



Remuşcarea – Jorge Luis Borges

Am comis cel mai grav dintre păcatele
Pe care le poate comite un om. N-am fost
Fericit. Fie ca gheţarii uitării
Să mă târâie şi să mă piardă, necruţători.

Părinţii m-au zămislit pentru jocul
Riscant şi frumos al vieţii,
Pentru pământ, apă, aer, foc.
I-am înşelat. N-am fost fericit. Împlinită nu le-a fost
Speranţa cea tinerească.
Mi-am dăruit mintea
Îndărătniciei simetrice
A artei, care ţese fleacuri.

Ei mi-au lăsat moştenire curajul. N-am fost curajos.
Nu mă părăseşte. Stă întotdeauna lângă mine
Această umbră de a fi fost nefericit.

[latan.elena]

... as vrea sa-ti spun.. draga Maurizio.. ca te-am visat si mi se pare nedrept:
Mi se pare nedrept, având în vedere caracterul tău.. dar niciun bărbat.. Maurizio.. s-a așezat vreodată lângă mine cu atâta deferenţă și
respect.. și niciun bărbat nu s-a uitat atât de adânc în ochii mei pentru a descoperi acele lacrimi pe care nimeni nu le-a văzut vreodată...
Alda Merini

(fraze dedicate lui Maurizio Costanzo)

[latan.elena]

„Singurul pericol ar fi într-adevăr să te trezești într-o zi cu un suflet care nu ar fi fost folosit
niciodată. Un suflet îngropat în precauții. Apretat cu grijă, călcat și împăturit în patru. Dar
care se sfărâmă în praf din lipsă de utilizare. Pentru că ce” Cel mai rău lucru este să ai un
suflet obișnuit cu asta, un suflet atât de crustat, atât de impermeabil, încât harul se
rostogolește peste el fără a uda nimic, ca picăturile de apă pe pânză de ulei.”

Paul Baudiquey

[latan.elena]

[latan.elena]

Am zărit lumina - Marin Sorescu

Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.

[latan.elena]

''Singurătatea este independență: mi-am dorit-o și am obținut-o de-a lungul multor ani. Era frig,
da, dar era și tăcut, minunat de tăcut și la fel de mare ca spațiul rece și tăcut în care se învârt stelele.''

Hermann Hesse, Lupul Steppen



„Uneori trebuie să ne odihnim de noi înșine,să privim adânc în noi înșine,de la distanță artistică;trebuie
să știm să râdem și să plângem de noi înșine;trebuie să descoperim eroul și, de asemenea, prostul care
se ascunde în pasiunea noastră pentru cunoaștere;uneori trebuie să fim fericiți de nebunia noastră,dacă
vrem să putem fi încă fericiți cu înțelepciunea noastră”.

Friedrich Nietzsche



„Un om trebuie să găsească timp pentru el însuși. Timpul este cu ce ne petrecem viața. Dacă nu suntem atenți,
găsim pe alții care îl cheltuiesc pentru noi.... este necesar din când în când ca un bărbat să plece singur și să
experimenteze singurătate; să stea pe o stâncă în pădure și să se întrebe: „Cine sunt eu și unde am fost și unde mă duc?”...
Dacă cineva nu este atent, permite diversiunelor să-și ocupe timpul - chestia vieții.”

Carl Sandburg