Elena Latan

[latan.elena]

"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..." .





"Căutați iubirea și trăiți-o cu smerenie!"


Valeriu Gafencu




Cu dragoste, de Dragobete!

Astăzi este zi cu soare
Peste inimi iubitoare.
Este zi de Dragobete,
Zi, pentru baieţi şi fete.

Sărbătoare a iubirii
Peste suflete şi inimi,
Ziua noastră românească,
Dragostea să o vorbească.

Să o cânte, să o joace,
Să aibă pe vino-ncoace,
Să iubească mai cu foc,
Este ziuă cu noroc.

Dragii mei, iubiţi cu toţii,
Laolată cu nepoţii,
Dragostea nu are vârstă,
Niciodată nu e tristă.




Dragobete

Toată Ţara Mioriţei
Tinerii, băieţi şi fete
Au un zeu ce guvernează
Dragostea, e Dragobete.

Fiul legendarei Dochii
Crăiasa Carpaţilor
Încoronat de Zamolxe
Zeu - îndrăgostiţilor

Din străfundurile vremii
Din legende pastorale
Vine Cap de primăvară
Şi încinge hora mare.

Cânta fluierul, cavalul,
Cobza, naiul şi cimpoiul
Joaca fetele, feciorii,

Se cutremură zăvoiul.

Întreg Plaiul mioriţei
Strânşi uniţi băieţi şi fete
Nu vor de import pe nimeni
Îl păstrăm pe Dragobete.

[latan.elena]

Cu-amândouă mâinile…
Mihai Eminescu

Cu-amândouă mâinile
Inima o ţii
Şi îi simţi bătăile
Repezi, dulci şi vii.

Ochii-n trup se sperie
Şi revarsă foc.
Ai visat vreodată tu
Astfel de noroc?

Un noroc asemenea
Blând şi dureros!
Tu iubeşti, copila mea,
Fără chiar să ştii

[latan.elena]

Domniţă, care te iubesc eu pe Tine, şi atunci când vorbesc, şi atunci când tac. Nu-i aşa c-o ştii şi Tu?

Lucian Blaga




"Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te vad,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?"

Lucian Blaga

[latan.elena]

Cu cât se-nsera peste arborii rari,
cu atât începeau să lumineze mai tare
inimile noastre de hoinari,
căutătorii pietrei filozofale.

Totul trebuia să se transforme în aur,
absolut totul:
cuvintele tale, privirile tale, aerul
prin care pluteam, sau treceam de-a-notul.

Clipele erau mari ca nişte lacuri
de câmpie,
şi noi nu mai conteneam traversându-le.
Ora îşi punea o coroană de nori, liliachie.
Ţi-aduci aminte suflete de-atunci, tu, gândule?

Nichita Stanescu




– Dacă o iubești, fă totul!
Ninge-o până îngheață de alb; –
sărută-i tălpile până se înzăpezește
drumul pe care-a venit!

Nichita Stanescu




Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stăteam la o margine-a orei,
tu - la cealaltă,
ca două toarte de amforă.
Numai cuvintele zburau intre noi,
înainte şi înapoi.
Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
şi deodată,
îmi lăsam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinată
de caderea vreunui cuvânt,
ca pe sub laba unui leu alergând.
Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
înainte şi înapoi,
şi cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, într-un vârtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.

Nichita Stănescu - Poveste sentimentală

[latan.elena]

Ce dar să-ți fac acum că-i primăvară?
Magda Isanos

Ce dar să-ți fac acum că-i primăvară?
Din nori îți cos o rochie ușoară.
Din ghiocei îți fac o cingătoare.
La gât îți pun șirag de lăcrămioare.

Te-ncalț cu pantofiori de toporași.
Să fii cea mai frumoasă din oraș.
Vrei și brățări? Ba încă și cercei?
Îți fac un set complet din brebenei.

Și gata! Nu mai am, știi bine,
C-am cheltuit vreo trei poieni cu tine!
Mai vrei și pace, bucurii și sănătate?
Din astea n-am. La Dumnezeu sunt toate!
Și-atunci cu dragoste-oi îngenunchea,
Rugându-mă la El să ți le dea!



Primăvara - Magda Isanos

Un aer caldut, parfumat
Sub cerul de-un pal ivoriu,
In vale pârâul umflat
alearga salbatec si viu.

In zori m-a trezit sarutarea
trimisa pe-o raza de soare;
Lumina-neca departarea -
tot răul murise-n uitare.

Veni pe aripa de vant
O veste frumoasa din cer.
Si-acuma batranul pământ
Isi lasa cojocul de ger.

E vestea ce-o murmura seara
zefirul. Padurea o stie;
Soseste de-acum Primavara,
să bucure lumea pustie.

Prin dealuri sarace, se-aude
un zvon care creste mereu.
Il spun a pârâului unde
Il cânta tot sufletul meu.

O floare albastra si cruda
se-nalta sfioasa spre soare
si cata la loc să se-ascunda
de firea zapezii ce moare.

Tu soare, trimite lumina
în raze bogate spre noi
si fă să rasara-n gradina
frunzisul, pe arborii goi.

[latan.elena]

„Dragostea vindeca oameni – pe cei ce o daruiesc, dar si pe cei ce o primesc.”

Karl Menninger




"Dragostea este cea mai sănătoasă boală. "

Euripide




Citate Despre Iubire - Frumusețea Iubirii in Citate

[latan.elena]

Mai cred - Adrian Păunescu

Mai cred în primăvară, mai cred în amăgire,
Mai cred în mine însumi, mai vreau să cred în voi,
Prin mugurii aceştia ce crapă de iubire,
Prin trunchiul care urlă de foame de altoi.

E lumea încă-ntreagă, nu sunt pierdute toate,
Mai cred în izbăvire, mai cred în adevăr,
Mai cred în nebunie şi în virginitate,
Mai cred în înviere şi-n florile de măr.

Mai cred că-n orice ziduri va fi şi o fereastră,
Mai cred că-n orice noapte va fi şi-un pic de zi,
Că de atâta ură, curând ne vom iubi.

Mai cred în forţa noastră şi-n slăbiciunea noastră,
Mai cred în alb şi negru şi tot nu cred în gri,
Cum cred că o grădină nu-ncape într-o glastră.



De dragoste, de primăvară (cântec) - Adrian Păunescu

Vine primăvara iarăşi peste noi,
Vine de departe, vine de aproape,
Oameni de zăpadă pleacă înapoi,
Înapoi în lacrimi, înapoi în ape.

Trec peste câmpie carele de flori,
Urcă înspre munte verguri de lumină,
Ne simţim deodată iar nemuritori,
Poate orice boală peste noi să vină.

Se aude plânsul mamelor din veac,
Se aude brațul bărbătesc de tată
Care dă cu barda iarăşi pe arac
Ca să fie vița lumii luminată.

Primăvara cade peste noi adânc,
N-o vom duce-n braţe, o vom duce-n sânge,
Mugurii pe ramuri au născut şi plâng,
Un cocor deasupra revenirii plânge.

Iarăși florăreasa, fac un cer curat
Ghioceii, pomii tăi dă-i de vânzare,
Ceasurile-n turnuri s-au iluminat,
Bate câte-un clopot, un bătrân mai moare.

Iar eu de mine însumi ce mai pot să spun,
Te iubesc ca-n clipa întâlnirii noastre
Cu banalitatea lucrului cel bun
Care mișcă inimi și îngheață astre.

Stau decantă lumii, creierului ei,
Lampă se vede dreptul să-l las să moară
Chiar iubindu-ți unchii, sfântu-ntre femei,
Restul e tăcere, restu-i primăvară.



Rara fericire de primavara
Adrian Paunescu

Doamne, ce abur e pe fruntea lumii,
De la un lucru pân-la umbra lui!
Aleargă armăsarii ca nebunii,
Frecându-se de garduri şi statui.

Uităm atâtea! Curgem doar pe legi!
Crucile celor morţi în iarnă, smulse,
Îşi suie tainic braţele a crengi,
Redevenind copaci, pornind cu frunze.

E-o zi atât de rară, de întâmplări tăcute,
Încât parc-aş trăi pe lut de rai
Un an mai vechi, o sută nouă sute,
Treizeci februarie sau zero mai.




Kunito Imai Photography

[latan.elena]

„Teoria mea este că longevitatea se datorează actului iubirii. Suntem
născuţi pe lume pentru a iubi. Orice. Nu-ţi impun să joci, să iubeşti
ce iubesc eu, ci să iubeşti ce iubeşti dumneata, dar să iubeşti cu
adevărat. Cred că ăsta e marele mister: iubirea. Dacă oamenii ar
putea să-şi însuşească asta, lumea ar fi o bucurie.”

Radu Beligan

[latan.elena]

Iubirea a spus - Rumi

Stii ce esti?
Esti un manuscris al unei scrisori divine,
Esti oglinda care reflecta o fata zeiasca.
Acest univers nu este în afara ta.
Priveste în tine;
tot ceea ce vrei sa fii
Esti.

Asculta secretul din profunzimea
versurilor...
Si lasa-l sa te duca unde vrea...
Nu uita de sfatul meu
Si nu abandona aceasta cheie.

Am terminat cu munca si
Am renuntat la toate.
Acum sciu poezie.
Gândul meu, inima mea, viata mea
Îi apartin Lui.
Toate aceste trei cuvinte
Le-am cuprins într-unul singur:
Iubire.

Îndragostitii au religia lor.
Singurul lor crez este Iubirea.

[latan.elena]

Dedicat iubirii și celor care cred în ea.
Cine a urmărit-o de ani de zile, când
era suficient să te oprești pentru a fi atins.
Celor care au cultivat-o cu grijă, de parcă ar fi o floare delicată.
Celor care au apărat-o cu unghiile de vremea rea ​​a vieții,
de dificultățile de a trăi împreună și de viața de zi cu zi,
de tentațiile din momentele de criză și confuzie.
Celor care, din dragoste, au reușit să înțeleagă și să ierte ...
și nu din oportunism sau slăbiciune,
ci pentru că a continuat să creadă cu tărie
în visul lor de dragoste ... în ciuda tuturor!
Celor care au știut, de asemenea, să îmbrățișeze durerile iubirii,
ca și cum și-ar îmbrățișa destinul, conștienți că viața lor nu ar fi
fost niciodată viața lor fără acea persoană.
Celor care au înțeles că numai dragostea poate da momente
de fericire atât de intense încât uită tot ce s-a întâmplat înainte.
Pentru că dragostea este încă magie.
Iubirea nu este doar a fi unul cu celălalt ...
... dar este a fi în celălalt, a fi celălalt.
Dedicat celor care știu asta ,că fără dragoste
ar fi avut o viață mai liniștită,
dar nu s-ar fi putut simți niciodată atât de viu.

Antonio Curnetta