Constantin Brâncuși a fost un sculptor român cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii
plastice în sculptura contemporană. Constantin Brâncuși a fost ales membru postum al Academiei Române. Wikipedia
19 februarie 1876, Hobița, România
Născut în această zi: Constantin Brâncuși, părintele sculpturii moderne, unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX. El este mai relevant ca niciodată.
"Nu căuta formule obscure sau mister în munca mea. Bucurie pură vă ofer. Uită-te la sculpturile mele până le vezi. Cei mai apropiați de Dumnezeu i-au văzut. ”
Fotografie realizată de Edward Steichen de atelierul lui Brâncuşi din Voulangis, Franţa; publicată pentru prima dată în Statele Unite. 1922
Colorizare Jecinci
Eu am făcut piatra să cânte pentru omenire. “Arta trebuie să apropie, nu să depărteze, să umple,
nu să sape prăpăstii în bietele noastre spirite şi aşa destul de răscolite de întrebări.
În artă nu trebuie să existe străini.”
Constantin Brâncuşi
\
Într-un sat oltenesc, acum 148 de ani, pe 19 februarie 1876, se năștea sculptorul Constantin Brâncuși. Un artist desăvârșit, unul dintre cei mai influenți sculptori ai secolului XX, acesta a adus un suflu nou în viziunea plastică din sculptura contemporană. În memoria sa, această dată a fost declarată Ziua Națională Constantin Brâncuși.
De la prima vioară sculptată din lemnul unei lăzi de portocale la vârsta de 18 ani, Brâncuși a revoluționat arta modernă prin noua formă a ovoidului și prin împletirea artei populare românești cu cea universală.
„Arta nu este o întâmplare” nota studentul Brâncuși în carnetul său de schițe, cugetare pe care o va ilustra în tot parcursul său artistic, în care nimic nu a fost întâmplător.
Nenumăratele expresii ale artei brâncuşiene au căutat esenţele din spatele lucrurilor reale, au căutat ideea, linia continuă, care, cum însuşi artistul mărturisea, “nu sfârşeşte niciodată în postamentul unei sculpturi, ci se continuă în cer, în piedestal şi în pământ”.
În universul lui Brâncuși totul se naște din iubire, o temă preferată în operele lui. El a găsit persoane și imagini esențiale, susceptibile să incite la procesul creator. Două laitmotivuri definitorii în arta lui sunt coloana și zborul: “Eu nu creez păsări, ci zboruri” este expresia concentrată, emblematică a geniului brâncuşian. Iar “zborul”, ca şi “coloana”, reprezintă un fel de “infinit îmblânzit” (Constantin Noica), vital pentru nevoia omului de a da sens existenţei.
Despre viața și operele Constantin Brâncuși, prezente în colecțiile muzeelor românești puteți citi pe site-ul cimec.ro
sursa:https://cimec.ro/patrimoniu-mobil/portalul-brancusi/
Astăzi este ziua de naştere a lui Constantin Brâncuşi, cel mai celebru artist pe care România l-a dat omenirii. Cuvintele sunt atât de puţine pentru a-l descrie şi pentru a vorbi despre el. Vizionaţi pe Jurnalul Online un film despre Brâncuşi realizat de regizorul Romulus Popescu. Un film deosebit, ce tratează aspecte inedite din viaţa lui Brâncuşi. • VIDEO
La 19 februarie 1876 se năştea Constantin Brâncuşi. Dacă ar fi rămas în ţară, la mâna noastră, ar fi stârnit uimire şi indig*nare, cum spunea Bla*ga, deşi este cel dintâi artist român care joacă un rol european în evoluţia artei.
"Brâncuşi este exponentul major al ge*niu*lui românesc. Unul dintre cei mai mari sculptori din toate timpurile. A deconcertat su*blim, pentru că nimeni n-a re*vo*lu*ţi*onat arta mai subtil, mai adânc şi mai autoritar. El este clasicul sculpturii moderne"
Dan Hăulică
S-A NĂSCUT LA HOBIŢA. Înfigându-şi nuiaua de drumeţ şi filozof la Tg. Jiu în 1938, după ce pe*regrinase prin India, America şi destul prin Europa apuseană, Brân*cuşi se întoarce acasă... pentru totdeauna. Trupul lui a zăbovit până în 1957, e drept, la Paris, unde s-a aşezat cuminte în ţărâna cimitirului Montparnasse. Dar sufletul lui va rămâne aici la Tg. Jiu pentru totdeauna, să se rotească în ju*rul Coloanei la infinit. Aici nu Ma*sa, Coloana şi Poarta, ci el e cel mai la el acasă, cum spune Marin Sorescu. “E o deprindere din copilărie, spunea Brâncuşi. Când mă trimitea jupânul să aduc vin din pivniţă, cântam doar pentru mine, cu jumătate de glas, să nu m-audă cei de sus. Şi aşa a ră*mas cântecul în mine ca o şoaptă.”
EVENIMENTE MINUNATE. Toţi cei care l-au cunoscut pe Brân*cuşi în atelierul său de la Paris au rămas marcaţi pe viaţă. A intra în atelierul lui Brâncuşi era ca şi cum ai fi pătruns într-o altă lume.
“În atelierul lui Brâncuşi am avut sentimentul minunat al veşniciei (Barbra Hepworth). Acolo am văzut pentru prima dată Pa*să*rea măiastră.”
Era ceva rupt din fi*in*Ţa lui. “Marea pasăre mă*ias*tră”… totul fusese dăruit acestei păsări măiestre care trebuie să se schim**be arta din trecut într-o artă nouă. Când s-a despărţit (cum*pă*ra*tă de Peggi Guggenheim – co*lec*ţionara americană) de la Pa*să*rea Măiastră “pe obrajii lui Brân*cuşi curgeau lacrimi”. Brâncuşi a trăit plenar mare bucurie a vieţii. Către sfârşitul vieţii a spus: “Viaţa mea n-a fost decât o înşiruire de evenimente miunate, iar cel mai minunat este că opera de apogeu a rămas pe pământul natal stră*bun.” Pe 17 martie 1957 a trecut în nefiinţă. “Eu sunt în faţa perdelei negre. Sunt foarte aproape acum de Dumnezeu. Nu trebuie decât să-ntind mâna şi să-l prind.”
PORTRETUL ARTISTULUI. Cum arăta? Hmm… Brâncuşi era mic de statură. Avea voce frumoasă. Bani puţini. Cam bol*nă*vi*cios. Nu lua nici droguri, nici somnifere. “Că şi aşa sunt frânt de somn, tot timpul”. A fost un om nor*mal. Şi un artist genial. S-a năs*cut în România şi a murit în Franţa. Ca român a fost un bun francez. Ca francez a rămas toată viaţa un înflăcărat român. Brân*cuşi vorbea precum cioplea: simplu şi esenţial.
MĂRTURISIRI. Iată ce spunea Brâncuşi: “Am venit să vă aduc bu*curie curată. Bucuria – pe care o poţi culege de oriunde şi oricând. Priviţi lucrurile până când o să le vedeţi, până când vi se arată bucuria lor. Eu aproape de Dumnezeu le-am văzut. (…) O pasăre fără somn care vrea să fie om. Vreau ca pasărea mea să umple tot văz*du*hul. (…) Oameni înapoi la natură, la cuminţenia pământului. La iubire. Iubirea cheamă iubire. A iubi? A zbura? Toată viaţa am cântat esenţa zborului. (…) Artiştii sunt cei care au omorât arta! În artă nu trebuie să fie străini! Lumea poate fi salvată prin artă! Pentru că ceea ce legi tu aici pe Pă*mânt se leagă şi-n Ceruri. Arta nu este întâmplare. Arta este iubire. Numai aşa îi putem mul*ţu*mi lui Dumnezeu. (…) Viaţa trebuie luată de piept. Viaţa e ca ba*nul. Trebuie să ştii cum s-o prinzi şi cum s-o risipeşti. Eu cu veselia am dus-o. Mizeria era crun*tă. Dar alunecam deasupra ei cu veselia. Eram tânăr, iubeam viaţa şi mă bu*curam. Bucuria cu care lucrează ar*tistul e inima artei sale. (…) Când încetăm la a mai fi copii suntem deja morţi. Copiii, numai co*piii, posedă acea bucurie esenţială. Asta vreau eu s-aduc cu sculpturile mele”.
MODIGLIANI ŞI BRÂNCUŞI. Mo*digliani: “Constantin, tu se*meni cu un bloc de piatră. Eu nu pot să te pictez. Nu pot să te fixez. Nu pot să te fixez. Eşti viclean ca o vul**pe, dar nu te pot picta ca o vul*pe, fiindcă ai o inimă fierbinte şi bu*nă de ţăran, dar şi una rece – eşti de*ta*şat ca un savant. Eşti un mare mân**cău, un bucătar cum n-am mai văzut, dar cum să te pic*tez aşa când te văd că postezi zile în*tregi până la înfometare, pen*tru a atinge iluminarea sfin*ţi*lor. Şi cum să te pictez ca pe un sfânt când văd cum ţi licăresc ochii de fiecare dată când aduc târfe pe aici. Ai atâtea feţe. Care o fi cea esen*ţială. Cine eşti tu? Cine? Cine?”.
Brâncuşi: “Hai să-ţi cânt un bocet din Gorj. «Doamne, nu este bine de omul frumos/ Că se duce-n pământ păcătos./ Doamne, nu este bine de omul urât,/ Fiindcă se duce cu inima ruptă-n mormânt./ Şi-o inimă zdrobită vai,/ Se vindecă greu chiar şi în Rai»“.
Modigliani: “Brâncuşi, tu eşti un năzdrăvan. Tu ai să trăieşti mult, Constantin, dar eu o să mor tânăr”.
Brâncuşi: “Modigliani, cine nu se luptă cu răul s-a predat lui. Modi, vrei să ajungi invulnerabil? Ascultă şi tu de sfaturile sfinţilor: 3 sunt zalele şi scuturile sufletului: eliberare de pofte şi dorinţă, elibe*ra*re de slăbiciuni, eliberare de va*ni*tăţi. Ţi-aduci aminte de Mi*ha*re*pa cel filozof?
Orice lucru are suflet
“O pasăre a intrat odată pe fe*reas*tra deschisă a atelierului meu. Încerca să iasă, bătând în geam şi nu găsea ieşirea, căci se lovea mereu de sticlă. S-a aşezat apoi să se odihnească. A încercat din nou să iasă, bătând în geam. Şi iarăşi, şi iarăşi! Până a găsit ieşirea. Arta este la fel. Dacă vei găsi acel geam, acea ieşire, poţi să te ridici spre nori, intri în Îm*pă*ră*ţia Cerurilor. Arta este altceva decât copiere. Arta este transfi*gurare. Când priveşti un peşte, nu-ţi concentrezi atenţia asupra solzilor. Eşti atent la corpul în zvâcnire. La iuţela mişcărilor la scânteierea coloritului, la dâra luminoasă pe care o lasă-n apă. Dacă i-aş fi reprodus aripioarele, i-aş fi oprit mişcarea.
Orice lucru, fiinţă sau nefiinţă are un suflet. Eu nu dau niciodată prima lovitură până nu-mi spune piatra ce trebuie să fac”, povestea Brâncuşi.
Astăzi este ziua de naştere a lui Constantin Brâncuşi, cel mai celebru artist pe care România l-a dat omenirii. Cuvintele sunt atât de puţine pentru a-l descrie şi pentru a vorbi despre el. Vizionaţi pe Jurnalul Online un film despre Brâncuşi realizat de regizorul Romulus Popescu. Un film deosebit, ce tratează aspecte inedite din viaţa lui Brâncuşi.C
Constantin Brâncuşi:Bucuria artistului, inima artei sale
Constantin Brancusi
Constantin Brancusi
Răspunde cu citat
Marcaje