Elena Latan

[latan.elena]

"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..." .





O mică rugăciune

Să fim recunoscători, Doamne, pentru lucrurile mărunte -
Cântecul păsărilor, extazul trandafirului;
Cerul plin de nori, râsul izvoarelor limpede,
Raze de soare înecate și parfumul suflă April;
Grâu de bronz, nuanță violet a copacilor -
Să fim recunoscători, Doamne al Vieții, pentru acestea!

Să fim lăudăroși, Sire, pentru priveliști simple; -
Fumul albastru care curge dintr-un foc de turbă;
Stele pătrunzătoare se zboară în nopți geroase,
Porumbei prismatici care se plimbă pe o stradă;
Margarete diamantate de rouă într-un zâmbet zâmbitor -
Pentru priveliști simple să fim lăudăroși, Doamne!

Să fim recunoscători ,Doamne ,pentru sănătate senină
Speranța de a face o faptă bună în fiecare zi;
Credința părtășiei, conștiința curată,
Voința de a te închina și darul de a te ruga;
Pentru toată valoarea din noi, o parte din Tine,
Să fim recunoscători, Doamne, cu inima smerită..

Robert William Service

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=4zmCgGGGbyc




„Râurile nu-și beau propria apă,
Copacii nu-și mănâncă fructele,
Soarele nu strălucește pentru el însuși și
Florile nu-și irosesc parfumul pentru ele.

A trăi pentru alții este o regulă a naturii;

Viața este dulce când ești fericit,
Viața este uimitoare când alții sunt fericiți datorită ție.

Adevărata noastră natură este să servim pentru a face totul mai bine.

Cei care nu trăiesc pentru a sluji nu trăiesc".

Enrico Grassi


















https://www.facebook.com/sorinonisor/photos_by
Sorin Onisor

[latan.elena]

Dragostea lui Dumnezeu, inexprimabilă și perfectă, își face drum într-un suflet pur la fel
cum lumina trece printr-un obiect transparent. Cu cât mai multă dragoste află sufletul,
cu atât mai multă dăruiește, astfel încât, pe măsură ce devenim mai curați și mai deschiși,
bucuria dragostei ajunge să fie tot mai completă.

Dante Alighieri




Minunea unui cămin
nu stă în faptul că te adăpostește și te încălzește,
nici în faptul că stăpânești zidurile ei.
Ci mai degrabă în faptul că acesta
a depus încet în noi provizii de dulceață.

Antoine de Saint-Exupery

[latan.elena]

Nu încerc să rezolv problema. Îmi rezolv gândurile. Și atunci problema se corectează de la sine.

Louise Hay

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=RpJHc1Z8ZjI




Ştefan Luchian (1 februarie 1868, Ştefăneşti, Botoşani – 28 iunie 1916, Bucureşti), pictor român, denumit poetul plastic al florilor.Ştefan Luchian s-a născut la 1 februarie 1868, la Ştefăneşti, un sat (azi oraş) din Botoşani, ca fiu al maiorului Dumitru Luchian şi al Elenei Chiriacescu. Vocaţia viitorului pictor se declară încă din copilărie. El rezistă cu încăpăţânare eforturilor mamei sale de a-l înscrie la şcoala militară. În 1873 familia se mută la Bucureşti. Ştefan Luchian se înscrie în 1885 la clasa de pictură a Şcolii Naţionale de Arte Frumoase, pe care o absolvă în 1889, obţinând medalia de bronz pentru un Cap de expresie şi un Studiu după natură. Maestru nedisputat i-a fost, în această perioadă de formare, Nicolae Grigorescu, la care Luchian găsi încurajarea, fără să-i împiedice libera dezvoltare a personalităţii. În toamna anului 1889 pleacă la München, unde studiază două semestre la Academia de arte frumoase şi execută copii după operele lui Correggio şi Rembrandt, aflate la Muzeul de artă. Revine în ţară în 1890 şi participă la prima expoziţie a societăţii de artă Cercul artistic. Pleacă în anul următor la Paris, unde studiază la Academia Julian şi cunoaşte, în muzee şi expoziţii, viaţa artistică pariziană, aflată în acea perioadă în plină efervescenţă impresionistă. Tabloul Ultima cursă de toamnă arată influenţa evidentă a lui Manet şi Degas, dar şi ecoul unor predilecţii mondene, pe care Luchian va continua să le aibă pentru o vreme şi la Bucureşti.

Revenit la Bucureşti, va fi în 1896 principalul iniţiator al „Expoziţiei artiştilor independenţi”, care se va deschide chiar în faţa Salonului Oficial. Se înscrie la concursul pentru ocuparea catedrei de pictură a Şcolii de Belle-Arte din Iaşi, de la care se retrage însă, protestând împotriva maşinaţiunilor de culise. În 1900 participă cu două pasteluri la „Expoziţia Universală” de la Paris. În acelaşi an apar primele manifestări ale unei afecţiuni ale măduvei spinării, maladie cunoscută sub numele de Scleroză Multiplă, care, după ameliorări trecătoare alternând cu noi agravări, îl lasă infirm pentru tot restul vieţii. Soarta îi este potrivnică, boala şi sărăcia materială mergând mână în mână. Continuă totuşi să lucreze cu frenezie şi până în anul 1915 expune neîntrerupt la diverse expoziţii. Prezenţă eminentă în viaţa artistică a timpului, Luchian nu cunoaşte pentru multă vreme succesul. Astfel, la expoziţia sa din 1905, singurul cumpărător al unui tablou a fost pictorul Grigorescu. Un grup restrâns de admiratori şi prieteni îl aclamă, condiţia sa materială continuă însă să fie dintre cele mai precare.



Din 1909 până la sfârşitul vieţii va fi ţintuit în fotoliu. Fixase însă în memorie „splendorile scânteietoare” ale peisajului românesc, pe care îl va reda într-o serie întreagă de opere, adevărate miracole de simplitate şi de fineţe, de sinteză cromatică şi arhitecturală a formelor, de colorit strălucit şi delicat totodată. Tehnicii uleiului Luchian îi alătură, pentru peisaj şi pentru multe dintre naturile moarte cu flori, pastelul, cu care ajunge la o măiestrie neegalată. Fluiditatea contururilor, delicateţea catifelată a petalelor, le-a evocat cel mai bine prin intermediul pastelului. Luchian începuse să picteze flori mai dinainte, dar abia din 1908 el îşi concentrează în această direcţie toată energia creatoare, toată pasiunea pentru natură, toată dragostea pentru viaţă şi pentru frumos. Iată de ce „florile” lui Luchian au acea intensitate aproape dramatică a sentimentului, acea lumină interioară, acea simplitate gravă care fac din multe dintre ele – este de ajuns să menţionăm Anemonele – adevărate capodopere.Luchian a murit la 28 iunie 1916. Către sfârşitul vieţii nu mai putea ţine penelul cu degetele paralizate. Punea pe cineva să i-l lege de încheietura mâinii. Astfel sfârşea, în flacăra unei inepuizabile pasiuni pentru arta sa, viaţa unui pictor.sursa







Boala cumplită a lui Ştefan Luchian. A pictat cu pensula legată de mână



















https://www.google.com/search?sca_es...RYMlRTwZTrATbM

[latan.elena]

Ninsoarea dintre ere - Adrian Păunescu

Ninge adormire și-nviere,
Ninge ultim. Ca-ntre două ere.

Ninge hohotind și mi-este bine,
Ninge de la mine pân̕ la tine,
Ninge ca din aripi de albine,
Ninge ca din vremea care vine.

Astăzi, în ninsoarea asta mare,
Am simțit că inima mă doare
Și am înțeles că fiecare
Simte cum se stinge pe picioare.

Inimă, te simt și eu că sângeri,
Amândoi suntem o clipă sinceri,
După biruințe și înfrângeri,
Ninge colț de manuscris de îngeri.

Din atâta zbucium și păcate,
Doamne, acest alb nici nu se poate,
Noi, ce zilnic le mânjim pe toate,
Suferim de-atâta puritate.

Ninge ca-ntr-o gură de fântână,
Ninge ca la monument pe mână,
Lacrimile ochilor îngână
O ninsoare sfântă și păgână.

O cumplită febră ne încearcă,
Alb, din alb, ar vrea să se întoarcă,
Ninge cosmic clipocit de barcă,
Dumnezeu aruncă zaruri, parcă.

Ninge împotrivă-mi și-mpotrivă-ți.
Ninge lacrimariu. Ninge crivăț.

6 februarie 1996

[latan.elena]

Marii maeștri sunt conștienți. Celor mai înălțați nu le pasă dacă crezi
sau nu în învățăturile lor.Îți arată un adevăr, apoi te lasă față în față
cu tine pentru a-ți descoperi adevărul personal.

Adam Gopnick

[latan.elena]

Bunurile cele mai preţioase nu trebuie căutate, ci aşteptate. Fiindcă omul nu le poate găsi prin propriile
forţe, iar dacă se porneşte în căutarea lor, va găsi în loc de ele bunuri false, a căror falsitate nu va şti să
o discearnă.

Simone Weil




Pietrele sunt diamante cărora li s-a furat sufletul.

Paul Louis Lampert




''Unele inimi sunt diamante. Altele, pietre.''

Frank Outlaw




Şi pietrele preţioase au crăpături în ele.

proverbe sanscrite





Sufletul ne este aşezat în trup precum un diamant necizelat,
şi trebuie prelucrat şi lustruit fără oprire, altfel strălucirea lui
nu va ieşi la iveală în toată splendoarea ei.

Dante Alighieri

[latan.elena]

„Ce este progresul? Că putem conduce mai repede pe drumuri? Nu, progresul este odihna
de care are nevoie trupul și pacea pe care o cere sufletul. Progresul este bunăstarea omului.”

Knut Hamsun

[latan.elena]

''Poate ca noaptea nu e decat pleoapa zilei. ''

Omar Khayyam




''Suntem cu toții vizitatori
in acest timp și in acest loc.
Noi doar trecem prin ele.
Treaba noastră aici este să observăm.
Invațăm, creștem și iubim.
După aceea ne vom întoarce acasă.”

(Proverb aborigen australian)