Elena Latan

[latan.elena]

Your Love - ENNIO MORRICCONE & DULCE PONTES











Naivul



''Dacă valul ar fi Timpul iar tu ai fi nisipul pe care îl răpește bob cu bob, ar trece o veșnicie până când te-aș putea uita.''

[latan.elena]

Live A Good Life





"Cele mai importante două zile din viaţa ta sunt ziua în care te-ai născut şi cea în care afli de ce."
Mark Twain


"Visează ca și cum ai trăi etern , trăiește ca și cum ai muri mâine." James Dean


"Cea mai bună zi din viața ta este aceea în care decizi că viață ta îți aparține ție. Fără scuze și pretexte. Fără cineva pe care să te poți sprijini , baza sau pe care să-l poți acuza.Darul este al tău-este o uimitoare călătorie-și numai tu ești responsabil pentru ceea ce trăiești. Această este ziua în care viața începe cu adevărat." Bob Moawad


"La sfârșitul vieții mele, atunci când voi fi în fața lui Dumnezeu , sper că nu voi mai avea nici un dram de talent nefolosit și voi putea spune , "Am utilizat tot ceea ce mi-ai dat." Erma Bombeck

"Pe Pământ, omul e dator să trăiască numai viața. Moartea lui adevărată o va trăi în cer. Dacă încearcă să trăiască moartea pe pământ, păcătuiește și se mistuiește în deznădejde. Și atunci, nici nu trăiește cu adevărat, nici nu moare. E ca un fel de strigoi." Mircea Eliade

[latan.elena]

”Ori de câte ori eşti singur, aminteşte-ţi că Dumnezeu i-a îndepărtat pe toţi ceilalţi, astfel încât să fii doar tu şi El.”


(Rumi)

[latan.elena]

Îndemn la Simplitate




''Omul a purtat în decursul vremurilor o luptă tragică pentru câstigarea unui prisos de bine. In epoca modernă acest bine a fost văzut sub forma progresului şi a civilizatiei. Singur, sau în mijlocul societătii, omul s'a străduit în acest sens.

Socotit în roadele sale, astăzi după trecere de vreme, progresul continuu s'a dovedit înşelător. Omul modern a avut o sete de mai bine, dar nu s'a aplecat îndeajuns asupra naturii acestui bine. Punctul luminos, unificator, a lipsit. Lumea nouă s'a încrezut prea mult in civilizatie şi progres, dar nimeni nu sta să gândească ce anume sunt acestea pentru fiinta spirituală a omului. Şi atunci drumurile s'au deosebit, după cum deosebite erau idealurile.
Civilizatia acestei ultime epoci istorice a făcut din om "o fiintă complexă". Găsim in această tendintă şi stare a sufletului contemporan o caracteristică a vietii moderne, dornică de progres.
Ce înseamnă oare această complexitate a omului de azi, produs ultim al unor credinte vechi ? O continuă creştere a nevoilor materiale, o desvoltare a lor fără limită. Judecată interior, ea mai înseamnă rafinament şi ornamentatie. Aceste însuşiri alcătuesc tot atâtea semne de distinctie.''

Ernest BERNEA

(din volumul "Indemn la simplitate - Mãrturisiri ptr. un om nou



CONTINUAREA AICI: http://miscarea.net/indemn-la-simplitate.htm

[latan.elena]

Cei care n-au citit “Citadela” lui Antoine de Saint Exupery vor avea o revelaţie.





Antoine de Saint Exupery



Precum în magia de cea mai bună calitate, „Citadela” le va deschide ochii sufletului, dincolo de cuvinte, oferind totdeauna răspunsul potrivit la orice întrebare.
Pentru cei care o cunosc, o recitire a acestui alt fel de Biblie, una laică, dar nu mai puţin consistentă ideatic, va fi, sigur, o bucurie.
Spunea cineva că “Citadela” este o cetate a sufletului uman, o împărăţie a înţelepciunii. Nu greşea. Cu siguranţă, e una din cele mai inspirate cărţi care s-au scris vreodată. Toţi oamenii, indiferent de vârstă, nivel de educaţie şi inteligenţă, vor înţelege exact ce le este accesibil, în funcţie de gradul lor de spiritualitate. Cartea vorbeste fiecăruia pre limba lui.
O carte care poate zgudui din temelii conştiinţe, un ghid care poate căli caractere, o comoară accesibilă oricui.
”Citadela” porunceşte fiecăruia să-şi ridice o cetate a sufletului şi-l ajută, pas cu pas, să reuşească.
Aproape ai impresia că “bijuteria” nu este scrisă de un om, că un înger al Domnului i-a desenat lui Exupery liniile de forţă ale sufletului uman, astfel încât nimeni să nu dea greş. Merită (re)citită.



Selecţie de citate


* Nu încerca să transformi omul în altceva decât este. Căci, fără îndoială, raţiuni puternice, împotriva cărora nu poţi să faci nimic, îl obligă să fie aşa cum este şi nu altfel. Dar îl poţi transforma în ceea ce este…




Dincolo de cuvinte




* Toată viaţa este naştere. Şi te obişnuieşti cu tine aşa cum eşti.
* Atunci când te dăruieşti, primeşti mai mult decât dai. Căci nu erai nimic şi te împlineşti.
* Iată pentru ce, dacă ţi se sting zeii, nu vei mai accepta să mori. Dar nici nu vei mai trăi. Căci contrariile nu există. Chiar dacă viaţa şi moartea sunt cuvinte care se opun unul altuia, nu poţi să trăieşti decât prin ceea ce te-ar putea face să mori. Cine refuză moartea, refuză viaţa. Căci dacă nu există nimic mai presus de tine, nu mai ai nimic de primit. Decât de la tine însuţi. Dar ce vei putea scoate dintr-o oglindă goală?
* Căci doar cei ce aşteaptă fulgerul ca pe singura lor soluţie sunt atinşi de el, căci ei aşteptau această imagine şi erau deja clădiţi pentru a lua foc.
* Prietenul este, înainte de toate, cel care nu te judecă.
* Prietenia o recunosc prin aceea că nu poate fi dezamăgită, iar dragostea adevărată prin aceea că nu poate fi lezată.
* Nu confunda dragostea cu delirul posesiei, care aduce cea mai cruntă suferinţă. Căci contrariul părerii comune, nu dragostea te face să suferi, ci instinctul proprietăţii, care este contrariul dragostei.
* Cel ce iubeşte doar apropierea dragostei nu va cunoaşte niciodată întâlnirea cu ea.
* Cei ce nu schimbă nimic nu devin nimic. Viaţa nu va fi servit împlinirii lor. Iar timpul curge pentru ei asemenea unui pumn de nisip, pierzându-l.
* Am aflat că omul este asemenea unei citadele. Răstoarnă zidurile pentru a-şi găsi libertatea, dar nu mai e decât fortăreaţă nimicită, deschisă înspre stele. Atunci începe spaima de a nu mai fi.
* Nu iubi primăvara, ci înfăţişarea unei anumite flori în care primăvara s-a închis; nu iubi dragostea, ci pe cel în care dragostea se întruchipează.
* Pentru a exista un copac înflorit, trebuie mai întâi să existe un copac, iar pentru a exista un om fericit, trebuie înainte de toate să fie un om.
* Căci ce milă e aceea care nu ia în braţe pentru a legăna?
* Marea greşeală e să nu-ţi dai seama că a primi este cu totul altceva decât a accepta. A primi înseamnă în primul rând a dărui, a te dărui pe tine însuţi. Avar nu este acela care nu se ruinează făcând daruri, ci acela care nu-şi dăruieşte lumina obrazului în schimbul ofrandei tale. Avar este pământul care nu se înfrumuseţează acolo unde ţi-ai aruncat seminţele.
* Perfecţiunea e atinsă nu atunci când nu mai este nimic de adăugat, ci când nu mai este nimic de înlăturat.


MAI MULT: https://nicoletasavin.wordpress.com/...a-de-a-deveni/

[latan.elena]

''Nu există amnistie divină care să te scutească de a deveni. Ai dori să fii; nu vei fi decât în eternitate, după ce vei fi fost plămădit şi vei fi devenit din actele tale, căci omul, vezi tu, se naşte greu.'' Antoine de Saint Exupery

[latan.elena]

Portrete in miscare

Arta figurativă a britanicului Mark Spain.

Atunci când privești picturile lui Mark Spain – fluide, elaborate, pline de frumusețe – nu te-ai gândi niciodată că specializarea artistului este designul tehnic. Așa cum, probabil, nu te-ai gândi niciodată că își câștigă existența tipărind postere. Și totuși, picturile sale sunt aici, în fața ochilor noștri. Ca o dovadă ca în viață nu există trasee prestabilite. Și este bine că este așa.













































SURSA: http://webcultura.ro/portrete-in-miscare/

[latan.elena]

Naivul





De vor veni Supărările, să le spui că am plecat spre un castel cu turnuri albe. Ele se sperie de tot ce seamănă cu lumina zilei.
De vor veni Grijile, să-ți pui la poartă de pază un zâmbet, sau poate două. Sunt câini credincioși care sfâșie hoții de vise.
De va veni Deznădejdea, să o alungi cu ramuri de Speranță. Știi tu, sunt ramurile acelea crude care nasc veșnic muguri. Să le fluturi de trei ori spre răsărit să li se împrăștie parfumul de tămâie.
De vor veni Tristețile, Bătrânețea, Boala sau oricine asemeni lor, să te prinzi de mână cu Copilăria, să o ții strâns și să nu-i dai drumul. O să te molipsești cât ai clipi de Speranță și n-o să mai scapi orice s-ar întâmpla...

[latan.elena]

"Găsesc speranță în cele mai întunecate zile, și mă focalizez spre lumină. Nu judec universul."

Dalai Lama

[latan.elena]

“Rostul vieții e să te bucuri că trăiești”

Adevărate sunt sentimentele. Ficţiuni sunt împrejurările.


Te desparţi de mai multe ori până te desparţi, iar când e să fie de-adevăratelea simţi cum moare pentru tine speranţa fericirii despre care nu bănuieşti ce întindere are în fiinţa ta şi cât de adânc este ea împletită cu bucuria de a trăi, bucurie care până atunci crezuseşi că e autonomă şi nu poate fi alungată de nimic.


Dragostea este supusă adesea asalturilor chinuitoare ale geloziei care o poate veşteji, intrigilor celor care nu ne simpatizează şi, nu o dată, ba chiar foarte adesea, lipsurilor, sărăciei, dorinţelor care nu se pot împlini… În timp ce ura e suverană, n-o poţi smulge până nu creşte, înfloreşte şi piere singură, uneori după ce a reuşit să nimicească în prealabil viaţa unui cuplu.


Când faci dragoste, moartea îşi ia tălpăşiţa.


Forţa unui om de a îndura suferinţa e imensă şi n-ar fi dacă noi resurse de speranţă, care nasc în sufletul uman ca un val îndată ce valurile precedente s-au sfărâmat de ţărm, n-ar ţâşni din adâncuri şi nu ne-ar face iarăşi puternici.


Dacă durerea trebuie stăpânită fiindcă îndurerează şi pe alţii, bucuria prea mare trebuie şi ea stăpânită, fiindcă poate fi rău înţeleasă.


Dispariţia iubirii e ca o oglindă întoarsă, nu se mai vede nimic, te uiţi zadarnic în ea. Gestul tău nu se mai reflectă, nu-i mai răspunde nimeni. Eşti singur.


Poate că realitatea să fie mai uşor de suportat decât imaginaţia.


Ispita lucidităţii care te îndeamnă să afli de ce nu te mai iubeşte cineva constă în faptul că ai sentimentul acut, irezistibil că, după ce vei afla, vei înceta să suferi.


O femeie poate să ierte orice, în afară de faptul să nu-ţi pese de ea.


Femeia este ca un izvor. Ai să spui: ei, ce e un izvor? Nimic, îl vezi numai când ţi-e sete, şi pe urmă, după ce bei, treci pe lângă el.


Preţuirea celor pe care îi iubim e un sprijin, chiar dacă această preţuire nu măsoară exacta noastră valoare.


Suferinţa e o criză din care trebuie să ieşi cât mai rapid, adâncimile ei ne rătăcesc spiritul.


Nicio femeie nu e frumoasă sau urâtă până când nu ajungi să o cunoşti.


Rostul vieții e să te bucuri că trăiești.

Marin Preda
(5 august 1922 – 16 mai 1980)

SURSA: http://webcultura.ro/rostul-vietii-e...i-ca-traiesti/







albumul creat de ARTE - Four Seasons.