" Jur, în numele Prea Sfintei Treimi și în fața țărei mele că voi păzi cu sfințenie drepturile și interesele patriei, că voi fi credincios Constituției în textul și în spiritul ei, că în toată domnia-mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toți și în toate, uitând toată prigonirea și toată ura, iubind deopotrivă și pe cei ce m-au iubit și pe cei ce m-au urât, neavând înaintea ochilor mei decât binele și fericirea nației române.
Așa Dumnezeu și compatrioții mei să-mi fie întru ajutor! "
Jurământul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza
24 IANUARIE 1859 - UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE
Unirea Principatelor Române (premergătoare Marii Uniri de la 1918), a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea și reprezintă unirea statelor: Moldova și Țara Românească. Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească. Totuși, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări. Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii. Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor Adunări ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune. La începutul anului următor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, aducându-le într-o uniune personală. În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Unirea_Principatelor_Român
RUGĂCIUNE pentru ROMANIA
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel care ai venit în lume să ne Mântuiești, Ție ne rugăm, cu capetele și genunchii plecați: Îndură-te Doamne de țara noastră și neamul Românesc, împrăștiat de diavol, umilit și învrăjbit de străini, să ne regăsim calea luminată de Tine, dreptatea și pacea iubită de Tine.
Scoate-ne Doamne din jugul minciunii, al urii, pizmei și egoismului. Stinge pofta celor care, pentru binele lor, își asupresc semenii.
Scoate afară din Grădina Preasfintei Tale Maici, Fecioara Maria, pe străinii de neam și de credință,care ne jefuiesc, ne omoară animalele și păsările din gospodărie, și ne batjocoresc copiii ce flămânzesc.
În genunchi, cu capetele plecate, aducem această rugăciune Ție Doamne, trimite mila Ta și Duhul Sfânt spre mângâiere, asupra neamului nostru românesc, căci a Ta este Mărirea și Puterea și Slava, a Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. AMIN!
Cu mila lui Dumnezeu şi voinţa naţională domn al Moldovei.
La toţi de faţă şi viitori sănătate. Voinţa naţiei, prin legiuitul ei organ, Adunarea electivă, ne-a ales domn al Moldovei. Suindu-ne pe tron cu numele de Alexandru Ioan I., cea dintâi datorie a noastră este de a ne adresa către voi, iubiţilor compatrioţi, de a vă dori pace şi fericire şi de a vă spune cari sunt cugetările şi ţintirile noastre.
Înainte de a ne sui pe tronul la care ne-a chemat încrederea naţiei, noi, în faţa Adunării, am făcut următorul jurământ: „Jur, în numele prea sfintei treimi şi în faţa ţărei mele că voi păzi cu sfinţenie drepturile şi interesele patriei, că voi fi credincios Constituţiei în textul şi în spiritul ei, că în toată domnia-mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toţi şi în toate, uitând toată prigonirea şi toată ura, iubind deopotrivă şi pe cei ce m-au iubit şi pe cei ce m-au urât, neavând înaintea ochilor mei decât binele şi fericirea naţiei române. Aşa Dumnezeu şi compatrioţii mei să-mi fie întru ajutor !”.
Acest jurământ arată linia de purtare ce avem a păzi în domnia noastră. Guvernământul nostru va fi, în toată puterea cuvântului, guvernământul precum îl vrea, precum îl statorniceşte Convenţia încheiată în 7(19) august 1858 între înalta Poartă otomană şi, puterile garante drepturilor patriei noastre. Vom fi domn constituţional. Vom respecta toate drepturile Adunării elective şi toate stăruinţele noastre vor avea de ţel dezvoltarea nouilor instituţii ce ne-au recunoscut Europa şi adevărata şi temeinica punere în lucrare a reformelor cerute de citata convenţie. Îndată după alegerea fratelui nostru, domnul din Valahia, vom păşi la înfiinţarea Comisiei centrale din Focşani, menită de a restringe legăturile dintre două ramuri, ale aceleiaşi naţii.
Cu concursul acestei comisii şi al Adunării elective, guvernământul nostru se va grăbi de a face legiurile organice cerute de Convenţie şi cari sunt menite de a introduce în societatea noastră marele principii ale staturilor moderne. Pentru ca aceste mari reforme să aibă drept rezultat fericirea obştească, noi sfătuim şi îndemnăm pe toţi compatrioţii noştri de orice stare şi condiţie ca să uite dezbinările şi urile trecute. Numai pacea dintre noi, numai iubirea între fiii aceleiaşi ţări şi naţii, numai o deplină armonie între toate clasele societăţii, întrunind aşa toate puterile, poate să ne întărească; şi aşa, şi guvernământul şi poporul, mână în mână, să ridicăm patria noastră din căderea în care au adus-o nenorocitele întâmplări ale trecutului.
Misia noastră, deşi frumoasă, este mare şi foarte grea ! Nu vom putea-o împlini decât dacă vom avea îmbrăţişarea sinceră şi sprijinul puternic al compatrioţilor noştri. Toate zilele noastre vor fi întrebuinţate în chip de a le merita şi dobândi. Noi facem un apel la patriotismul, râvna şi activitatea funcţionarilor publici cari sunt legiuitele organe ale guvernământului în relaţiile sale cu particularii. Legile căzuseră în părăsire şi cu dânsele toată puterea ocârmuirei. Legile trebuie să-şi redobândească toată autoritatea. Puterea executivă, având a fi în viitor organul legalităţei celei mai stricte, trebuie dar ca să fie tare şi respectată de toţi. Trebuie ca în viitor fiecare cetăţean fără osebire să fie apărat în onorul, în viaţa şi în averea sa. Aceste mari bunuri sunt încredinţate ocrotirei autorităţilor publice. Precum vom avea de bucurie a căuta şi a răsplăti toate meritele, tot devotamentul, tot serviciul onorabil al funcţionarilor mari şi mici, pre atât guvernământul nostru este nestrămutat hotărât de a pedepsi fără cruţare şi cu toată asprimea legilor tot abuzul şi toată călcarea de lege.
Tuturor compatrioţilor noştri le trimitem domneasca şi frăţeasca noastră urare şi dumnezeu să binecuvânteze Principatele Unite.
Proclamaţia lui Alexandru Ioan Cuza, după alegerea sa ca domn al Moldovei (Iaşi, 5/17 ianuarie 1859). Au trecut mai bine de 150 de atunci. Și, în timp ce discursurile politice au rămas cam la fel, parcă mai nimic nu s-a schimbat…
sursa:https://webcultura.ro/noi-alexandru-ioan-i/
https://www.facebook.com/photo/?fbid...21200585783036
https://www.facebook.com/photo/?fbid...21200585783036
https://www.facebook.com/photo?fbid=...21200585783036
https://www.facebook.com/photo?fbid=...21200585783036
https://www.facebook.com/photo/?fbid...21200585783036
Marcaje