''Tunde soarele de rază
și să-mi faci cămașă mie,
calul tunde-l când nechează
de vorbirea lui.
Hai, îmbracă-mă în cântec.
spus de alte animale,
să mă vezi, să nu mă crezi
omul dumitale.''
Nichita Stanescu
Eşti atât de frumoasă, iarna!
Câmpul întins pe spate, lângă orizont,
şi copacii opriţi, din fuga crivăţului...
Îmi tremură nările
şi nici o mireasmă,
şi nici o boare,
doar mirosul îndepărtat, de gheaţă,
al sorilor.
Ce limpezi sunt mâinile tale, iarna!
Şi nu trece nimeni
doar sorii albi se rotesc liniştit, idolaru
şi gândul creşte-n cercuri
sonorizând copacii
câte doi,
câte patru.
Nichita Stănescu
Marcaje