Șapte poezii de dragoste ale Marelui Poet Român, Mihai Eminescu
A fost prozator, jurnalist, poet, un realist și totodată, un visător…Și deși ieri s-u împlinit 131 de ani de la moartea Marelui Poet Român, Mihai Eminescu, iată că creația acestuia este nemuritoare.
Pasionat de blonde cu ochi albaștri și cafea, acesta a „dat viață” unor versuri care încălzesc inima oricărui om, care inspiră, trezesc emoții și răscolesc suflete.
Cu prilejul împlinirii a 131 de ani de la stingerea din viață a Marelui poet, echipa Bestseller a selectat câteva catrene de versuri din mai multe poezii ale acestuia, care sperăm să vă inspire și să vă determine să contemplați fiecare cuvânt.
Atât de fragedă
„Atât de fragedă, te-asameni
Cu floarea albă de cireş,
Şi ca un înger dintre oameni
În calea vieţii mele ieşi.
Abia atingi covorul moale,
Mătasa sună sub picior,
Şi de la creştet pân-în poale
Pluteşti ca visul de uşor.”
Adio
„De-acuma nu te-oi mai vedea,
Rămâi, rămâi, cu bine!
Mă voi feri în calea mea
De tine.
De astăzi dar tu fă ce vrei,
De astăzi nu-mi mai pasă
Că cea mai dulce-ntre femei
Mă lasă.”
Ce e amorul?
„Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Şi tot mai multe cere.
De-un semn în treacăt de la ea
El sufletul ţi-l leagă,
Încât să n-o mai poţi uita
Viaţa ta întreagă.”
De câte ori, iubito…
„De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheaţă mi-apare înainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arată,
Departe doară luna cea galbenă – o pată;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasăre pluteşte cu aripi ostenite,
Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un pâlc întreg de păsări, pierzându-se-n apus.”
Iubind în taină
„Iubind în taină am păstrat tăcere,
Gândind că astfel o să-ţi placă ţie,
Căci în priviri citeam o vecinicie
De-ucigătoare visuri de plăcere.
Dar nu mai pot. A dorului tărie
Cuvinte dă duioaselor mistere;
Vreau să mă-nec de dulcea-nvăpăiere
A celui suflet ce pe al meu ştie.”
Luceafărul
„El tremura ca alte dati
In codri si pe dealuri,
Calauzind singuratati
De miscatoare valuri;
Dar nu mai cade ca-n trecut
In mari din tot inaltul:
– „Ce-ti pasa tie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?
Traind în cercul vostru strimt
Norocul va petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor si rece. „”
Pe lângă plopii fără soț…
„Pe lângă plopii fără soț
Adesea am trecut;
Mă cunoșteau vecinii toți –
Tu nu m-ai cunoscut.
La geamul tău ce strălucea
Privii atât de des;
O lume toată-nțelegea –
Tu nu m-ai înțeles.
De câte ori am așteptat
O șoaptă de răspuns!
O zi din viață să-mi fi dat,
O zi mi-era de-ajuns.”
sursa:Șapte poezii de dragoste ale Marelui Poet Român, Mihai ...
Marcaje