"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..." .
In loc de o mie de cuvinte, mai bine numai unul, dar care-aduce Pacea.
In loc de o mie de versuri, mai bine numai unul, dar care-arata Frumosul.
In loc de-o mie de cantari, mai bine una, dar care-mprastie doar bucurie.
Buddha
MULTUMESC !
”Îţi mulţumesc că m-ai aşteptat.”
e mai bun decât
"Îmi pare rău că am întârziat."
"Îţi mulţumesc că mă înţelegi."
e mai bun decât
"Îmi pare rău dacă nu are sens ce zic".
"Îţi mulţumesc că vrei să-ţi petreci timpul cu mine"
e mai bun decât
"Îmi pare rău dacă sunt plictisitor."
"Îţi mulţumesc că m-ai ascultat"
e mai bun decât
"Îmi pare rău dacă am divagat de la subiect."
"Îţi mulţumesc că ai încredere în mine"
e mai bun decât
"Îmi pare rău dacă te-am dezamăgit."
Dacă vrei să spui "Mulţumesc",
nu spune "Îmi pare rău.
„Omul poartă răspunderea unei lumi ce nu e opera cuiva din afară,
ci a lui însuşi, şi în care se înscriu deopotrivă înfrângerile ca şi victoriile sale.”
Simone de Beauvoir.
Refuz să mă supun fricii
care îmi ia bucuria libertății,
care mă împiedică să îmi asum riscuri,
asta ma face mic si meschin,
care mă prinde,
care te împiedică să fii direct și sincer,
care mă bântuie și îmi bântuie imaginația,
care pictează mereu viziuni întunecate.
Rudolf Steiner, Forjarea armurii
Suntem mai aproape de primăvară
decât eram în luna septembrie,
Am auzit o pasăre cântând
În întunericul lui decembrie.
Oliver Herford
„Uneori lumina noastră se stinge, dar este aruncată din nou în flacără
instantanee de o întâlnire cu o altă ființă umană.”
Albert Schweitzer
Nu ești prima persoană care a fost vreodată confuză și speriată și chiar îmbolnăvită de comportamentul uman.
Nu ești în niciun caz singur la acest punct. Mulți, mulți oameni au fost la fel de tulburați din punct de vedere
moral și spiritual ca și voi acum. Din fericire, unii dintre ei au ținut evidența problemelor lor. Veți învăța de la ei,
dacă doriți. Așa cum într-o zi, dacă ai ceva de oferit, cineva va învăța ceva de la tine. Este un frumos aranjament
reciproc. Și nu este educație. E istorie. Este poezie.
J.D. Salinger
„Limpede nu vezi decât cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi văzut cu ochii.”
Antoine de Saint-Exupéry
Şi dacă... Mihai Eminescu
Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.
Şi dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.
Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.
Floare albastra
Mihai Eminescu
- Iar te-ai cufundat în stele
Şi în nori şi-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vieţii mele.
În zadar râuri în soare
Grămădeşti-n a ta gândire
Şi câmpiile asire
Şi întunecata mare;
Piramidele-nvechite
Urcă-n cer vârful lor mare -
Nu căta în depărtare
Fericirea ta, iubite!
Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi părul.
Ah! ea spuse adevărul;
Eu am râs, n-am zis nimica.
- Hai în codrul cu verdeaţă,
Und-izvoare plâng în vale,
Stânca stă să se prăvale
În prăpastia măreaţă.
Acolo-n ochi de pădure,
Lângă balta cea senină
Şi sub trestia cea lină
Vom şedea în foi de mure.
Şi mi-i spune-atunci poveşti
Şi minciuni cu-a ta guriţă,
Eu pe-un fir de romaniţă
Voi cerca de mă iubeşti.
Şi de-a soarelui căldură
Voi fi roşie ca mărul,
Mi-oi desface de-aur părul,
Să-ţi astup cu dânsul gura.
De mi-i da o sărutare,
Nime-n lume n-a s-o ştie,
Căci va fi sub pălărie -
Ş-apoi cine treabă are!
Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vară,
Mi-i ţinea de subsuoară,
Te-oi ţinea de după gât.
Pe cărare-n bolţi de frunze,
Apucând spre sat în vale,
Ne-om da sărutări pe cale,
Dulci ca florile ascunse.
Şi sosind l-al porţii prag,
Vom vorbi-n întunecime:
Grija noastră n-aib-o nime,
Cui ce-i pasă că-mi eşti drag?
Înc-o gură - şi dispare...
Ca un stâlp eu stam în lună!
Ce frumoasă, ce nebună
E albastra-mi, dulce floare!
. . . . . . . . . . . . . .
Şi te-ai dus, dulce minune,
Ş-a murit iubirea noastră -
Floare-albastră! floare-albastră!...
Totuşi este trist în lume!
Alexandru Darida
Lucian Blaga-Cresc amintirile
Într-un amurg, sunt ani de-atunci, mi-am zgâriat
stăruitor
în scoarța unui arbor – numele –
cu slove mici, stângace și subțiri.
Azi am văzut din întâmplare
cum slovele-au crescut din cale-afară uriașe.
Așa îți tai tu copilo numele
în inima-mi supusă
mărunt, mărunt, ca un ștrengar.
Și după ani
și ani de zile-l vei găsi
cu slove-adânci și uriașe.
Uneori sunt atât de singur
de parcă aş da înapoi
sânilor mamei
laptele supt din ei.
Alteori
sunt atât de nesingur
de parcă aş fi însăşi natura.
Niciodată însă
Nu m-a bătut vreo stea
atât de strălucitoare
încât să-i fiu umbră.
Mă ține în secunda aceasta de viață
dragostea mea
De o femeie firească.
Nichita Stanescu
În inima iernii rămânem față în față cu esența intimă a lumii.
Sunt puține distrageri, culorile lipsesc, mirosurile sunt evazive, găsim doar geometrii esențiale
și liniștea în forma sa cea mai rafinată.
Fabrizio Caramagna
...În faptă lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spațiu — ele sunt numai în sufletul nostru. Trecut și viitor e în sufletul meu, ca pădurea într-un sâmbure de ghindă, și infinitul asemenea, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă. Dacă am afla misterul prin care să ne punem în legătură cu aceste două ordini de lucruri care sunt ascunse în noi, mister pe care l-au posedat poate magii egipteni și asirieni, atuncea în adâncurile sufletului coborându-ne, am putea trăi aievea în trecut și am putea locui lumea stelelor și a soarelui."
Mihai Eminescu
Momentan sunt 309 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 309 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje