"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..." .
''Hai coşar, coşar Prin oraş hoinar, hoinar,
M-a văzut un om încruntat
Şi s-a luminat.
Hai coşar, coşar,
Prin oraş hoinar, hoinar,
Aduc omului vise noi
Şi cant orişicui.
Ţi-a ieşit coşaru-n drum
Şi-o să ai ce vrei de-acum,
Griji, nevoi, necaz, durere
Se vor duce că un fum.
Crede, crede omule,
Îndulceşte-ţi zilele,
Crede toate, strigă viaţa,
Astăzi e mâine nu e.
Când îţi bat la uşă
Cioc, cioc, cioc,
Poţi să crezi
Că ţi-am adus noroc. ''
''În numeroase zone ale Europei, datorită feţelor înnegrite de fum, a conexiunii lor cu focul şi căminul, coşarii sunt asociaţi cu norocul în general, cu cel al mirilor şi Anului Nou, în special. Superstiţiile despre norocul care însoţeşte o căsătorie atunci când apare în preajma nunţii un coşar, când mirele strânge mâna unuia sau mireasa sărută unul au drept punct de plecare câteva legende din Anglia.
Astfel, se spune că pe când mergea călare pe străzile Londrei, regele George al III-lea a fost la un moment dat într-un pericol de moarte. Lătratul fioros al unui câine i-a speriat calul, care a început să alerge nebuneşte, scăpat de sub control. Un coşar a fost singurul martor curajos al acestei întâmplări. El a ieşit în fugă din mijlocul mulţimii, a prins calul şi l-a liniştit, salvându-i viaţa regelui. George al III-lea i-a fost extrem de recunoscător, a declarat că din acea zi toţi coşarii vor fi consideraţi norocoşi şi le-a cerut supuşilor săi să-i trateze cu respect. Până spre începutul secolului XX, în Anglia s-a păstrat tradiţia ca oamenii să salute cu reverenţă un coşar întâlnit pe stradă!''
sursa:https://www.diane.ro/.../superstitii-despre-cosarul-cu...
Marcaje