Papornița Moșului
Pagina 2291 din 2437 PrimulPrimul 1234567891011121314151617181920212223242526272829303132333435363738394041424344454647484950515253545556575859606162636465666768697071727374757677787980818283848586878889909192939495969798991001011021031041051061071081091101111121131141151161171181191201211221231241251261271281291301311321331341351361371381391401411421431441451461471481491501511521531541551561571581591601611621631641651661671681691701711721731741751761771781791801811821831841851861871881891901911921931941951961971981992002012022032042052062072082092102112122132142152162172182192202212222232242252262272282292302312322332342352362372382392402412422432442452462472482492502512522532542552562572582592602612622632642652662672682692702712722732742752762772782792802812822832842852862872882892902912922932942952962972982993003013023033043053063073083093103113123133143153163173183193203213223233243253263273283293303313323333343353363373383393403413423433443453463473483493503513523533543553563573583593603613623633643653663673683693703713723733743753763773783793803813823833843853863873883893903913923933943953963973983994004014024034044054064074084094104114124134144154164174184194204214224234244254264274284294304314324334344354364374384394404414424434444454464474484494504514524534544554564574584594604614624634644654664674684694704714724734744754764774784794804814824834844854864874884894904914924934944954964974984995005015025035045055065075085095105115125135145155165175185195205215225235245255265275285295305315325335345355365375385395405415425435445455465475485495505515525535545555565575585595605615625635645655665675685695705715725735745755765775785795805815825835845855865875885895905915925935945955965975985996006016026036046056066076086096106116126136146156166176186196206216226236246256266276286296306316326336346356366376386396406416426436446456466476486496506516526536546556566576586596606616626636646656666676686696706716726736746756766776786796806816826836846856866876886896906916926936946956966976986997007017027037047057067077087097107117127137147157167177187197207217227237247257267277287297307317327337347357367377387397407417427437447457467477487497507517527537547557567577587597607617627637647657667677687697707717727737747757767777787797807817827837847857867877887897907917927937947957967977987998008018028038048058068078088098108118128138148158168178188198208218228238248258268278288298308318328338348358368378388398408418428438448458468478488498508518528538548558568578588598608618628638648658668678688698708718728738748758768778788798808818828838848858868878888898908918928938948958968978988999009019029039049059069079089099109119129139149159169179189199209219229239249259269279289299309319329339349359369379389399409419429439449459469479489499509519529539549559569579589599609619629639649659669679689699709719729739749759769779789799809819829839849859869879889899909919929939949959969979989991000100110021003100410051006100710081009101010111012101310141015101610171018101910201021102210231024102510261027102810291030103110321033103410351036103710381039104010411042104310441045104610471048104910501051105210531054105510561057105810591060106110621063106410651066106710681069107010711072107310741075107610771078107910801081108210831084108510861087108810891090109110921093109410951096109710981099110011011102110311041105110611071108110911101111111211131114111511161117111811191120112111221123112411251126112711281129113011311132113311341135113611371138113911401141114211431144114511461147114811491150115111521153115411551156115711581159116011611162116311641165116611671168116911701171117211731174117511761177117811791180118111821183118411851186118711881189119011911192119311941195119611971198119912001201120212031204120512061207120812091210121112121213121412151216121712181219122012211222122312241225122612271228122912301231123212331234123512361237123812391240124112421243124412451246124712481249125012511252125312541255125612571258125912601261126212631264126512661267126812691270127112721273127412751276127712781279128012811282128312841285128612871288128912901291129212931294129512961297129812991300130113021303130413051306130713081309131013111312131313141315131613171318131913201321132213231324132513261327132813291330133113321333133413351336133713381339134013411342134313441345134613471348134913501351135213531354135513561357135813591360136113621363136413651366136713681369137013711372137313741375137613771378137913801381138213831384138513861387138813891390139113921393139413951396139713981399140014011402140314041405140614071408140914101411141214131414141514161417141814191420142114221423142414251426142714281429143014311432143314341435143614371438143914401441144214431444144514461447144814491450145114521453145414551456145714581459146014611462146314641465146614671468146914701471147214731474147514761477147814791480148114821483148414851486148714881489149014911492149314941495149614971498149915001501150215031504150515061507150815091510151115121513151415151516151715181519152015211522152315241525152615271528152915301531153215331534153515361537153815391540154115421543154415451546154715481549155015511552155315541555155615571558155915601561156215631564156515661567156815691570157115721573157415751576157715781579158015811582158315841585158615871588158915901591159215931594159515961597159815991600160116021603160416051606160716081609161016111612161316141615161616171618161916201621162216231624162516261627162816291630163116321633163416351636163716381639164016411642164316441645164616471648164916501651165216531654165516561657165816591660166116621663166416651666166716681669167016711672167316741675167616771678167916801681168216831684168516861687168816891690169116921693169416951696169716981699170017011702170317041705170617071708170917101711171217131714171517161717171817191720172117221723172417251726172717281729173017311732173317341735173617371738173917401741174217431744174517461747174817491750175117521753175417551756175717581759176017611762176317641765176617671768176917701771177217731774177517761777177817791780178117821783178417851786178717881789179017911792179317941795179617971798179918001801180218031804180518061807180818091810181118121813181418151816181718181819182018211822182318241825182618271828182918301831183218331834183518361837183818391840184118421843184418451846184718481849185018511852185318541855185618571858185918601861186218631864186518661867186818691870187118721873187418751876187718781879188018811882188318841885188618871888188918901891189218931894189518961897189818991900190119021903190419051906190719081909191019111912191319141915191619171918191919201921192219231924192519261927192819291930193119321933193419351936193719381939194019411942194319441945194619471948194919501951195219531954195519561957195819591960196119621963196419651966196719681969197019711972197319741975197619771978197919801981198219831984198519861987198819891990199119921993199419951996199719981999200020012002200320042005200620072008200920102011201220132014201520162017201820192020202120222023202420252026202720282029203020312032203320342035203620372038203920402041204220432044204520462047204820492050205120522053205420552056205720582059206020612062206320642065206620672068206920702071207220732074207520762077207820792080208120822083208420852086208720882089209020912092209320942095209620972098209921002101210221032104210521062107210821092110211121122113211421152116211721182119212021212122212321242125212621272128212921302131213221332134213521362137213821392140214121422143214421452146214721482149215021512152215321542155215621572158215921602161216221632164216521662167216821692170217121722173217421752176217721782179218021812182218321842185218621872188218921902191219221932194219521962197219821992200220122022203220422052206220722082209221022112212221322142215221622172218221922202221222222232224222522262227222822292230223122322233223422352236223722382239224022412242224322442245224622472248224922502251225222532254225522562257225822592260226122622263226422652266226722682269227022712272227322742275227622772278227922802281228222832284228522862287228822892290229122922293229422952296229722982299230023012302230323042305230623072308230923102311231223132314231523162317231823192320232123222323232423252326232723282329233023312332233323342335233623372338233923402341234223432344234523462347234823492350235123522353235423552356235723582359236023612362236323642365236623672368236923702371237223732374237523762377237823792380238123822383238423852386238723882389239023912392239323942395239623972398239924002401240224032404240524062407240824092410241124122413241424152416241724182419242024212422242324242425242624272428242924302431243224332434243524362437 UltimulUltimul
Rezultate 22.901 la 22.910 din 24370

Subiect: Elena Latan

  1. #22901
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    47.097





    Nichita Stănescu
    (n. 31 martie1933, Ploiești, România – d. 13 decembrie1983, București, România) a fost un poet, scriitor și eseist român, ales membru post-mortem al Academiei Române.
    Este considerat de critica literară și de publicul larg drept unul dintre cei mai importanți scriitori de limbă română,
    pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”.
    Wikipedia




    NICHITA STĂNESCU

    M-a uitat Dumnezeu, gândindu-mă
    până când gândul
    mi-a devenit trup.
    M-au uitat frunzele
    adumbrindu-mă
    până când nevăzutul
    mi-a devenit văzut.
    Stau ca și cum cineva
    ar trebui să-și aducă aminte de mine
    și-ntre timp ros de aer și nins
    mi se stinge lumina-n oricine.




    Din afara ființei umane am venit
    în făptura ființei umane.
    Abia m-am obișnuit cu felul ei
    și am fost chemat deodată înapoi

    Drag de om, la revedere.
    Pureci de plantă si ierburi,
    voi câini , regi ai mirosului,
    voi păsări ale aerului regine,

    nu cred să mai mi se dea voie
    să vin înapoi.

    Dar, - oriunde voi fi,
    mă va mistui dorul
    de neîmplinirea de om, de arbore,
    de pește , de pasăre
    de stâncă, de glob.

    Nichita Stanescu



    Cu o ușoară nostalgie
    Nichita Stănescu

    Cu cât se-nsera peste arborii rari,
    cu atât începeau să lumineze mai tare
    inimile noastre de hoinari,
    căutătorii pietrei filozofale.

    Totul trebuia să se transforme în aur,
    absolut totul:
    cuvintele tale, privirile tale, aerul
    prin care pluteam, sau treceam de-a-notul.

    Clipele erau mari ca nişte lacuri
    de câmpie,
    şi noi nu mai conteneam traversându-le.
    Ora îşi punea o coroană de nori, liliachie.
    Ţi-aduci aminte suflete de-atunci, tu, gândule?




    Nichita Stănescu - Poezii




    Opere - Nichita Stanescu





    Nichita Stănescu: noduri și însemne



    Ultima modificare făcută de latan.elena; 13.12.2023 la 22:37.

  2. #22902
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    47.097




    Deși răsăritul soarelui

    e-o treabă bărbătească,
    locul unde orizontul urlă
    rupt de culorile lui,
    îmi place să-l prelungesc
    cu-un trup de femeie.
    Așa arată iubita mea dormind:
    capul ei e un nod cu fundă
    și unde i se sfârșește creștetul
    începe aerul dimineții.
    Iar inima îmi bate-n coaste
    ca un leopard domolit în cușcă,
    altfel ar lua-o razna în sus
    și-ar ajunge-n curând să fie
    prima inimă din lună.

    Nichita Stanescu




    Îmbrăţişarea

    Când ne-am zărit, aerul dintre noi
    şi-a aruncat dintr-o dată
    imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
    pe care-o lasă să-l străbată.

    Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
    unul spre celălalt, şi-atât de iute,
    că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
    şi ora, lovită, se sparse-n minute.

    Aş fi vrut să te păstrez în braţe
    aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
    cu morţile-i nerepetate.
    Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.

    Nichita Stanescu





    Iubita mea ce mi-ai dat zestre

    viața ta,
    fereastră esti printre ferestre
    pentru orbirea mea.
    Tu gingașă gazelă și suavă
    la munca de la piramidă
    mi-ai fost însoțitoare sclavă
    și omidă.
    Eu fără tine nu mai pot gândi în geometrii,
    eu fără tine sunt un port
    în care arcele-s sicrii.
    Tu grație a mea cea dainuită,
    cum mersul stelelor pe cer
    se-nchină leneș pe orbită
    nevăzător.

    Nichita Stanescu - "Dora"




    Madrigal - Nichita Stanescu

    Ah, tu, princesa, tu ma vezi
    ca dorm cu tampla pe zapezi
    ca eu sunt dusul inorog
    ce de domnia-ta, ma rog: -
    sa nu ma-nveti cantand, murind; - sa nu ma-nveti
    sa ma dezgheti, sa ma dezgheti
    si rau sa curg cu tine-n brate
    si rau sa curg cu tine
    cusut de pesti cu lungi atele
    ale luminii fiordine
    camasa sa fim amandoi
    tinand caldura setei.
    si rau sa curg cu tine-n brate
    si rau sa curg cu tine.




    Marea iubire a lui Nichita Stănescu. Dora era mai mică cu ...





    Nichita Stanescu Îngerul blond care ne îmbată cu nemurire








    Nichita Stanescu - Poezii


















    Ultima modificare făcută de latan.elena; 13.12.2023 la 23:04.

  3. #22903
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    47.097

    https://www.youtube.com/results?search_query=++Nichita+Stanescu+poezii




    Despre Nichita Stănescu

    Nu l-am tutuit niciodată, lucid fiind, pe Nichita Stănescu, şi nici nu-i spuneam cum o făceau şi grăjdarii literaturii ,“Nichita”, mai desfăcând încă o sticlă de vodkă, şi provocându-l să improvizeze versuri pentru dânşii şi “arhiva lor” pe şerveţele de masă, la restaurant. Dar nu pot trece cu vederea că ori de câte ori l-am întâlnit, şi m-am conversat cu el, a fost de fiecare dată o ocazie specială. Când l-am cunoscut mai eram un copil încă, iar el cu şapte ani “mai bătrân” ca mine ( cum l-aş fi putut tutui ?), era la Gazeta literară, în B-dul Ana Ipătescu 15, şi-am fost avertizaţi (fiind cu încă un prieten) să nu intrăm, pentru că acolo în biroul pe uşa căruia scria Secţia Poezie vom întâlni un nebun, sau oricum pe cineva care deliberat o făcea pe nebunul. Eroare. Sau numai rea voinţă din partea acelui ocazional denigrator. Nichita Stănescu vorbea încă de-atunci în poezii. Era dealtfel la a treia carte pe care a şi scos-o dintr-un gentoi de perceptor ( mi s-a părut) şi după ce m-a răsfoit, citind câteva versuri de-ale mele, mi-a scris pe cartea lui intitulată Dreptul la timp o dedicaţie: “Lui Ion Murgeanu, din partea unui coleg de generaţie, Nichita Stănescu, cu o urare de mai bine.”Şi data respectivă. 1965.

    Era frumos. Dar nu atunci mi s-a părut “cel mai frumos bărbat pe care l-am cunoscut în viaţa mea” (cum am şi scris mult mai târziu), ci data următoare. Eram de data aceasta jos în curte, pe o bancă din curtea clădirii cu principalele redacţii literare ale timpului. Eu, singur şi stingher pe o bancă, şi pe deasupra şi timid, şi-n poartă o gaşcă de tineri poeţi gălăgioşi în jurul Lui. Din grup s-a desprins unul care mă cunoştea ( acelaşi mi se pare, denigratorul de data dintâi, de la uşă), şi m-a anunţat: Acolo este Nichita Stănescu. Tu nu vii ca să-l saluţi ?” “Să vină el la mine dacă îl interesează”, i-am răspuns intrusului, ursuz şi încăpăţânat. Iar el s-a dus în grup şi m-a pârât. Urmarea fu că într-o clipă Nichita se desprinse din tot grupul şi veni la mine cu îmbrăţişări şi alte salamalecumuri: “Ce faci iubitul meu prieten, când ai sosit ?” Ştia că locuiesc departe în provincie. Atunci, în mod firesc şi natural realizam că stau de vorbă cu un prinţ, deşi habar n-aveam eu de biografia lui reală: fiul unei prinţese adevărate, din neamul ei rusesc de alb-gardişti, fugiţi din Rusia de revoluţia bolşevică. Înalt ( “suav lungan”), cu ochi albaştri ca de peruzea, plutind în ceaţa increată ( parcă) a unei seri, sau dimineţi de la-nceputul lumii.

    L-am iubit. Şi de-atunci , de câte ori ne întâlneam întâmplător, n-a fost o singură dată să nu se oprească, să nu mă întrebe, aproape invariabil: “ Ce faci?” sau “Ce faceţi?” Nici el nu se adapta mai uşor între tutuire şi ceremoniile pronumelui de politeţe uzual. Cam nu am ştiut să-i răspund niciodată la întrebarea lui “ Ce faci; ce faceţi?” I-am scris o singură scrisoare în toată viaţa mea, la care totuşi mi-a răspuns, peste un an sau poate peste mai multe luni, nu-mi mai pot aduce aminte cu exactitate. El apărea când nu te aşteptai. “Stimate şi iubite coleg”.

    Pe urmă, la un Crăciun de basm (ningea ca în poveştile de altădată), s-a îndrăgostit de mine pur şi simplu, pe sticla de coniac primită tocmai atunci din Basarabia “de la fratele Grigore Vieru”, şi în toată Uniunea Scriitorilor nu mai era loc decât de noi doi: de El şi de “Iubitul meu Ion”. Ne-a scos maşina preşedintelui, un mercedes negru ( ca la partid !) cu numărul 1001, cu promisiunea din partea mea că îl voi duce negreşit acasă.

    Unde era casa Lui ? “La “Lido”,bătrâne, şi i-a lipit şoferului de pe 1001 o bancnotă “cu Bălcescu”, pe fruntea lui îngustă. Dar la “Lido”, la restaurantul din hotelul cu acelaşi nume, de pe Bulevard, un coate-goale cu fireturi de ghinărar, portarul, l-a împins cât colo: “Iar ai venit, beţivule ?” M-a consternat. M-am dus ca glonţul la recepţionerul din hotel. “Aţi auzit cum i-a spus mizerabilul ? Acesta e Mihai Eminescu al nostru, din prezent.” Nichita auzind, împins, aşa cum şi era, din uşă, striga din toţi plămânii lui: “Nu eu; el este Eminescu; eu sunt Nicolae Labiş !” Şi am fost lăsaţi să intrăm la restaurant, însă, unde era o gheţăraie şi nici un alt client; totuşi, fireşte, nu peste mult ,apăru la masa noastră şi informatorul de serviciu, poet el însuşi, din grajdurile lui Augias !

    Şi nu mai ştiu cât timp a nins afară, iar înăuntru, El , cu mâna pusă-n gips ( era berbec în zodiac: tot timpul păscut de accidente corporale), mă tot îmbrăţişa de zor. “Dar nu te doare mâna asta, frate?!” “Ba mă doare, dar te iubesc, bătrâne !” Şi iarăşi mă îmbrăţişa. “ O, inima ta slavă” , am gafat, dar neintenţionat. “Să nu-mi mai spui aceasta niciodată. Eu sunt român ca tine. Patria mea este limba română. Mama lor de ruşi, le-am halit un mare poet !” Era conştient ce mare poet era !
    A scris şi o poezie care începe cu acest vers: “Patria mea este limba română”, care a intrat şi în manualele şcolare. Era onest, de-o cinste divină, ca orice mare poet. O dată ştiu că mi-a spus jenat aproape de succesul şi de notorietatea lui: “M-au ajutat comuniştii , bătrâne; mi-au dat la bani cu sacul.” Dar ce făcea cu banii ? Toţi mergeau la poezie. O bună perioadă a fost pe şampanie. De când a dat-o totuşi pe votka strămoşească ( dispre mamă) faţa lui cu timpul devenise cafenie ca lustrul de pe mobilele de birou. Mergea agale şi din ce în ce mai greu. “Numai cât nu stau jos, bătrâne; cum mă aşez undeva mă dor toate”, mi-a spus ultima oară, când ne-am întîlnit întâmplător, dar şi aiuritor, pe stradă, în faţa unei librării. Devenise un fel de obiect de consum. Fără intimitate. “Poetul ca şi soldatul”. E tot o poezie de-a Lui. Obţinuse un apartament în Piaţa Amzei şi zi şi noapte era plin de musafirii nepoftiţi.

    O, dar s-a făcut o listă la un moment dat, datată Bucureşti, 12 septembrie 1977. “Dragă Nichita, Subsemnaţii prieteni ai tăi şi ai poeziei tale, îngrijoraţi întrutotul de indiferenţa ce o ai faţă de starea sănătăţii tale, deşi am dori să vezi în aceste rânduri numai delicateţe, nu putem folosi eufemismul, te rugăm cu întreaga noastră fiinţă şi cu înţelegerea ce-o avem faţă de noţiunea de libertate, să-ţi sacrifici minimum o săptămână din timpul tău pentru a te interna într-un spital spre a elucida diagnosticul şi tratamentul pe care-l vei putea urma ulterior acasă şi între prieteni. Te asigurăm că nu vei fi singur decât în somn, precum te asigurăm şi de absenţa oricărui gând necuviincios faţă de starea ta de om liber. Ne-ai face o mare bucurie acceptând propunerea de mai sus. Rămânem, cu mândrie, ai tăi prieteni devotaţi. Cu drag: lista începea cu Constantin Chiriţă ( secretarul de partid al U.S. ( încă), şi se urma de Fănuş Neagu, Mircea Micu şi Petre Stoica, ( toţi băieţi cu fruntea lată !); îi conţinea la rând apoi pe toţi clienţii “de la Dna Candrea”, locatarii restaurantului Casei Scriitorilor , şi ai grădinii lui de vară, şi se-ncheia, apoteotic, cu suavele notorii, Sânziana Pop şi Ioana Diaconescu, iar la urmă de tot: Gheorghe Pituţ.
    Frumoasa limbă de lemn a “documentului” ar fi putut servi chiar şi la redactarea unei scrisori asemănătoare pentru un bolnav şi mai real, “mult iubit şi stimat”, aflat atunci la cârma ţării ( “meşter cârmaciul” scrisese Zaharia Stancu în cunoştinţă de cauză !), dar nu s-a întâmplat. Probabil, dacă reuşeau să-l interneze atunci pe Ceauşescu Nicolae, Nichita i-ar fi supravieţuit. A mai trăit după “internare” şase ani bălţaţi. Într-adevăr: decât în somn a mai fost singur, dar nu a mai prea avut somn. După ce medici vestiţi “i-au schimbat sângele” ( cum s-a spus), recomandându-i să nu mai bea “decât vin roşu”, poetul forţa nota, trişându-şi totuşi, dulcii şi adoraţii “ pretini” , şi turnând când ei adormeau înaintea lui , în fotolii şi pe somiera intimităţilor sale cu Dora, votka cea de obşte peste vinul roşu.

    A murit exact la câteva luni după ce a împlinit frumoasa vârstă rotundă de 50 de ani. Era iarna şi era afară un ger cumplit. În noaptea când a murit mi-aduc aminte că scriam un poem intitulat ( culmea !) O metodă a viului, şi la un moment dat mi-a scăpat pixul din mână. Ce naiba se întâmplă cu mine ? m-am întrebat. A doua zi am auzit cumplita veste, iar spre seară am ieşit să-mi fac plimbarea, ca deobicei, prin jurul Bisericii noastre Silvestru. Tocmai treceam pe acolo, când în faţa bisericii s-a oprit o dubiţă, din care au sărit voiniceşte doi cunoscuţi: poetul Virgil Mazilescu şi pictorul Sorin Dumitrescu. Virgil m-a întrebat: Tu ce naiba cauţi aici ? Ştii cine e în dubiţă ? Nichita. Dar tu nu pune mâna, că se ia ! Şi mi-a împins să-i ţin geaca lui şi-un fel de trăistuţă pe care o purta şi el a la Nichita...

    Aşa se încheiau, la Biserica noastră Silvestru, viaţa şi drumurile unui geniu absolut. Când m-am întors acasă după mitingul de doliu de a treia zi, m-am apucat să-l recitesc, însă observ că nu l-am terminat de recitit nici până astăzi. Am convingerea intimă că de la Eminescu încoace nu am avut un alt poet integral şi pur, ca Nichita Stănescu. De altă nuanţă, fireşte, decât Eminescu, dar el a avut scuza de a-l fi adorat enorm pe Eminescu, şi de a-l fi sfinţit cu harul său, până în ultimele sale clipe. Nichita Stănescu este uşor la lectură ( pentru iniţiaţi) , însă greu de citat. El tot este ca un vers imens , discontinu. “Ningea pe clopote, ningea/ şi clopotele clătinate/ de mai nimic, nimic sunau/ în turlă la cetate…”; “Ploua cu picături de ploaie negre/ pentru o altă sete/ ploua cu foarte negru pe fânar/ o smulgere fusese de hotar/ de minţi înfometate smulgere/ un râu grozav de negru-n curgere…”; căci tot ce atingea se transforma în poezie ( nu în vers !), iar uneori ştia să-şi ducă până la capăt şi gândul şi poezia. Iată: regină : “ Trupul meu e tronul somnului tău/ regină/ Cuvântul meu e pâinea neagră a dorului tău/ regină / Chinul meu este coroana ta/ regină/ Sâmbăta mea este duminica ta / regină/ Timpul pe care mi-l alungi este regatul tău / regină/ Melancolia ta e calul meu alb / regină/ Iar plânsul tău e sarea morţii mele / regină.” Genială poezie. În care “regina” din poveste este chiar poezia Lui.

    Un lucru însă ar fi mai fi trebuit. Să o fiu scris pe Regină cu Majusculă. Aşa s-ar fi cuvenit. În rest, păcat că cele 11 elegii ale sale nu se pot cânta decât la orgă – cât timp poporul ploieştean ce l-a născut pre el, dintr-o prinţesă rusă şi un comerciant român de postavuri ţărăneşti, rămâne (încă) o populaţie de ţambalagii. Dar asta este soarta geniilor absolute.



    Nichita Stănescu – o recitire


    Întoarsă pentru o clipă în ţară, din Suedia, unde e rezidentă, poeta Gabriela Melinescu, laureată în acest a Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu”, n-a uitat să-l evoce, într-un interviu acordat
    săptămânalului „Observator cultural”, pe Nichita Stănescu, atât de intim legat
    de perioada ei bucureşteană. Eram pe-atunci tineri, câţi am supravieţuit, şi fireşte, împreună cu cei
    ce deja s-au „naturalizat” în Câmpiile Elizee, iar Nichita Stănescu a fost
    printre primii: m. 1983, la numai 50 de ani. Ultima comemorare a fost la 13
    decembrie anul trecut, după 22 de ani. De la naşterea lui Nichita Stănescu se
    împlinesc anul acesta, la 31 martie, abia 73 de ani. Poetul ar fi putut fi
    printre noi încă viu şi actual, cum se spune. Însă deja „contestat” şi „
    grav compromis” în stenogramele publicate de
    la întâlnirile lui Ceauşescu cu
    scriitorii, nu ştim ce fel ar fi mai încăput într-o lume incongruentă şi
    rea la propriu. Gabriela Melinescu, care i-a fost prietenă, sau de ce n-am
    spune-o direct, şi iubită, compară destinul lui Nichita Stănescu cu acela al
    lui Brodsky: „Şi Brodsky era un fel de Nichita, dar nu a băut ca el şi nici nu
    şi-a dorit să fie atât de iubit ca Nichita, care era foarte copilăros, sensibil
    şi fragil. Nichita dorea să fie iubit de toată lumea, toţi veneau şi beau cu
    el. Cred că Brodsky a avut un instinct mai bun, de a pleca şi a încerca să
    răzbată în America”. Pentru Nichita America ar fi fost imposibilă, deşi era,
    prin mamă, fiu şi nepot al unor emigranţi ruşi, de viţă nobilă, fugiţi încoace,
    iniţial la Constanţa, în România, din cauza tăvălugului bolşevic. Bunicul său,
    Nichita Cereaciukin fusese până la 1917 profesor de matematică şi fizică, la
    şcoala militară din Voronej, unde avansase în ierarhie până la gradul de
    general. Se şoptea încă pe traseul ascensiunii noului mare poet român despre
    existenţa în biografia sa a unui „general albgardist”, dar lui Nichita nu-i
    plăcea să fie pus în linie directă cu ruşii, cel ce scrie aceste rânduri a
    trăit „confruntarea” aceasta direct, atunci când observând largheţea, sau chiar
    sentimentalitatea „inimii slave” a lui Nichita,
    el s-a cabrat, necontestând, dar limitând până aproape de zero
    componenta slavă a personalităţii sale: „Eu sunt ca şi tine român. Patria mea
    este limba română”. Dar nu uită nici atunci să fie „slav”, deci sentimental,
    participând pentru mine la încă un boicot „împotriva ruşilor”, al cărui autor
    direct era: „Mama lor de ruşi: le-am halit un mare poet!” Acesta era „intim”
    Nichita Stănescu. Sau cel care, alături de Gabriela, vărsa lacrimi băieţeşti de
    iertare, sprijinind gardul de fier forjat de la sediul revistelor literare din
    Ana Ipătescu 15, într-o seară de demult, care ne-a rămas vie totuşi în
    amintire. Îndrăgostiţii trăiau poate prima lor „criză” şi erau ca într-o poezie
    a lui Jaques Prevert, autorul francez foarte la modă în „desprimăvărarea
    ideologică” de la Bucureşti, din acei ani: „Pierre, să-mi spui tot adevărul!”
    Refrenul poeziei lui Prevert, pe care mi
    s-a părut că şi-l repetau în acea seară îndrăgostiţii din Ana Ipătescu.
    Nichita era insurgentul, calul nostru troian, introdus de-a dreptul cetatea deja zdrenţuită a realismului socialist şi a literaturii proletcultiste. El se juca de-a dreptul cu focul, şi
    nimeni nu-l mai putea opri. Îngerul blond şi „suav anapoda” răsucea limba
    românească, într-un cod ştiut numai de el, stârnind aplauze la scenă deschisă,
    ori înjurături printre dinţi, şi în curând contestări „violente”. „Şi-am zis
    verde de albastru/ Mă doare un cal măiastru.” Numai acest vers, dintr-un şir de
    metafore întoarse pe dos, într-un poem de inspiraţie folclorică, şi ce
    praf a putut stârni pe toba post-proletcultistă a anilor 60!
    Dar Nichita era un solar frenetic, îndrăgosit veşnic, dar ne-clamoros şi ne-canonic, de altfel, cu o dâră din romantismul lui Eminescu, pentru care , spre cinstea sa, a păstrat treaz cultul
    unui discipol care ştia, totuşi, după îndemnul unui Brâncuşi, că „la umbra stejarilor falnici cresc arbori
    pitici”. „O călărire în zori” – lui Eminescu tânăr, îşi sfârşeşte astfel
    cavalcada, într-un buchet de energii solare absolut insolite, din care reiese
    un autoportret, şi nu îngenuncherea în faţa statuii maestrului: „ Soarele saltă din lucruri, strigând/ clatină muchiile surde şi
    grave./ Sufletul meu îl
    întâmpină, ave!/ Calul meu saltă
    pe două potcoave./ Coama mea blondă arde în vânt.” De la poemul „Enghidu” încolo originalitatea
    lui nu mai poate fi contestată, şi despărţirea de Labiş, mitul sacrificial al
    poetului de geniu dispărut tânăr ( „Cât el a trăit eu nu am publicat un singur
    vers” a mărturisit undeva Nichita), e evident, sau chiar nuanţat de epigraful primului poem nichitastănescian de oarecare întindere (
    şapte părţi): „A murit Enghidu, prietenul meu,/ care ucisese cu mine lei.” (
    din poemul Ghilgameş). Aluzia poate fi întocmai la N. Labiş. Toate titlurile
    care-l consacră, în continuare, pe noul poet, după Sensul iubirii, O viziune
    a sentimentelor, Dreptul la timp,
    sunt urgenţe estetice şi fac parte
    dintr-o artă a fugii care se cântă-n catedrala Marii Poezii la orgă, la
    rând cu marii cântăreţi ai timpului, neînvinşi de timp niciodată: 11 elegii,
    Obiecte cosmice, Oul şi sfera, Laus Ptolemaei, Necuvintele, În dulcele stil
    clasic, Belgradul în cinci prieteni, Măreţia frigului, Operele imperfecte,
    Noduri şi semne, Opere impersonale.
    Chiar şi cele „aservite” momentului,
    „cezarului ce-i al cezarului”: Roşu vertical, Un pământ numit România, sunt
    rostite elegant şi deja-n stilul său consacrat. Din care vom reţine viteza
    rostirii, într-un spaţiu şi timp din limbajele viitorului, surprinse între
    cosmodroame şi mitologii resuscitate, reînviind trecutul etern al
    parabolei unui cesarism conţinut: poezia lui Nichita Stănescu conţine,
    astfel, o regalitate a ei, ştacheta ei se ridică de la poem la poem tot mai
    sus, atingând de timpuriu performanţa.
    Am mai spus-o: este o poezie globală, un fel de a spune un destin, şi nu fragmente sau strofe din el. Este poezia unei super-inteligenţe aplicată unor armonii clasice, sau chiar „deşteptăciunii
    clasice”, profuziunii ei, dacă se poate spune aşa. A cita din Niochita Stănescu
    este echivalent deci cu o recitire integrală. Aplicând acestei recitiri
    o artă poetică transcrisă de poetul
    însuşi, în câteva cuvinte vii şi bine
    articulate: „A venit îngerul şi mi-a zis: de atâta amar de vreme te veghez ca
    să ajungi om de ştiinţă şi tu până acum n-ai inventat nimic!// Cum să nu; am
    inventat; numai că ştiinţa pe care am creat-o este atât de subtilă, încât
    uneori se confundă cu firescul. Ea se numeşte hemografia, adică scrierea cu
    tine însuţi.”
    Ceea ce, personal, i-am prezis la cea de a patra sa culegere de autor: Starea poeziei (BPT 1975), s-a întâmplat în 1980, când Academia suedeză l-a nominalizat pe poet la Premiul
    Nobel, alături de Elitis, Frich, Senghor şi Borges. Va câştiga Elitis. Doi ani
    mai târziu, în 1982, ca o compensaţie bine meritată, Nichita va primi în cadrul
    „Serilor de poezie de la Struga” Marele Premiu CUNUNA POEZIEI în
    catedrala Sfânta Sofia din Ohrid. Metaforă de concurenţă, într-un anume fel, mai
    tare
    decât Premiul Nobel în sine. Evenimentul ne aduce-n minte chiar aici
    şi acum, pe text, un vers de tinereţe al poetului: „Viaţa mea se iluminează”.
    Cu Nichita Stănescu începe în literatura română, ori se desăvârşeşte, faţa unui
    nou clasicism: clascismul modern şi, e deja pe aproape, hoarda
    postmodernismului…



    (Din volumul in pregatire, „CLASICII NIOSTRI MODERNI”)(apărut în vol.EXCELSIOR.Eseuri literare.Cronici.OPERA OMNIA.Publicistică şe eseu contemporan.TIPOMOLDOVA. Iaşi,2013)


    sursa:https://absentul.wordpress.com/2013/...cu-o-recitire/







    ''Nu vreau să par filozof, dar viaţa mea începe cu sfârşitul ei. Orice om nu este altceva decât ceea ce îşi aduce el însuşi aminte despre sine. Bunăoară ,viaţa mea este ceea ce ţin eu minte despre mine. Uneori, exagerat de mult,alteori, mai nimic. Nu ştiu dacă copacii şi-aduc aminte ceva despre ei înşişi. Mă mai gândesc că reflexul condiţionat nu este totuna cu amintirea, şi nici cu deprinderea, şi nici cu dexteritatea. Nu e pe vrute şi nevrute uitarea, după cum nu e pe vrute şi nici pe nevrute amintirea. Câmpul atemporal al amintirii se grupează spontan după o stare de spirit fericită sau dezastruoasă a clipei intonate ca un imn, ridicând-o în măreţie sau zvârlind-o în gunoi. Văd că am început să vorbesc, însă, cam sentenţios şi am început să mă iau foarte în serios pe mine însumi.''

    Nichita Stanescu. Antimetafizica




    https://www.google.com/search?sca_es...ih=866&dpr=1.1

    https://www.google.com/search?sca_es...ih=866&dpr=1.1

    https://www.google.com/search?sca_es...pBOtYKLeaXDD3M

    Ultima modificare făcută de latan.elena; 14.12.2023 la 00:30.

  4. #22904
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    47.097





    - Cum se purta Nichita cu dumneavoastră, ca frate mai mare?
    Sora - Era mare smecher! Când eram mici, eu aveam o grămadă de păpuși , dar nu aveam urs. Nini avea unul de la bunicul și mi-l vindea pe câte o perioadă. Cum se termina peroada, își lua ursul înapoi. și, după un timp, mi-l vindea din nou. Ceva mai târziu, făcea la fel cu cărțile. Eu cu prietena mea nu aveam voie să citim decât din colecția ''Rochița roz''. Nini mai punea mâna pe câte o carte bună și ne-o vindea pe fascicole. Îmi amintesc că pe la 16 ani, vânzarea fascicolelor din romanul '' Amantul doamnei Chatterley'' a durat aproape un an. Dar romanul era în franceză.

    - Ce-i plăcea să mănânce?

    Sora - Ii plăceau dovleceii pané -îi duceam și-acasă-n Amzei. Era mare amator de chifteluțe, ciulama, de mâncare de post, țelină cu măsline. Mă punea să-i gătesc “ca mama”. Insista să-i fac borș cu creangă de vișin. Cel mai mult însă îi plăceau dulciurile: baclava, plăcintă cu mere, iar înghețată o cumpărăm cu găletușa. Dintre fructe adora zmeura, căpșunile si citricele.

    Mariana Stanescu, sora poetului (interviu de Sanda Anghelescu)


  5. #22905
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    47.097





    Citate celebre de Nichita Stanescu


    Nichita Stanescu s-a născut la data de 31 martie 1933 în Ploiești și este considerat unul dintre scriitori importanți ai limbii române pe care acesta o considera „dumnezeiesc de frumoasă”. Inspiră-te din aceste citate celebre de Nichita Stanescu și descrie-ți sentimentele prin aceste fragmente de poezii și gânduri!




    Să punem şapte coroane nu pe capul poetului, ci pe verbul versului.
    Nu sunt bătrân, sunt străvechi.
    Privirile mele sunt drepte, sunt nemişcate, păsările s-ar putea odihni pe ele.
    Puterea de a gândi şi în cântec a omului îl face să poată fi un etern adolescent.
    Tu să nu te tragi cu mine de şireturi, întrucât eu mă port desculţ.
    Dacă nu am fi superstiţioşi, am fi numai nişte maşini.
    Şi m-am uitat urât la om până când omul a devenit frumos.




    Poetul, ca şi soldatul, nu are viaţă personală.

    Începeam să mă topesc în tot ce era firesc.
    Vorbirea semnifica disperarea de a avea un trup viu.
    Poezia nu este o concurenţă şi nici un clasament, ci o revelaţie şi un univers. Universul poate fi descoperit în propria inimă sau în inima altora.
    Fii atent cum vorbeşti, cuvintele atrag faptele.
    Singura bogăţie a unui om este spiritul.
    Muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nicio întrebare.
    A avea un ideal înseamnă a avea o oglindă. Într-un ideal te speli ca într-o apă curată. Într-o oglindă îţi speli chipul obosit, potrivindu-ţi-l până când te accepţi să fii.


    Noi suntem clipa care trece prin poarta existenţei.
    Poezia nu este numai artă: ea este însăşi viaţa, însuşi sufletul vieţii. Fără poezie omul nu s-ar distinge de neant.
    Cuvintele sunt umbra de aur în conştiinţă a materiei.
    Poezia e o taină şi o lucrare de sine stătătoare.
    Prima literă a oricărui cuvânt se află în trecut, ultima literă – de asemeni; numai trupul cuvântului e în prezent.
    Am să vă spun un lucru, cu riscul de a mă repeta. Eu nu prea cred că există poeţi, cred că există poezie.
    Dragii mei, feriţi-vă să aveţi dreptate prea repede, prea devreme – ca să aveţi la ce visa!
    Floarea albă de zăpadă, osul luminii.
    Viaţa este o scurtă absenţă între două inexistenţe.
    Poezia este dimensiunea cea mai curată pe care orice fiinţă umană o are.
    Mai puternică decât „ideea” celui care are „ideea”, nu poate fi niciodată ideea celui care i-a înţeles „ideea”.
    Poezia nu se scrie cu cuvinte.
    Să-ţi trăieşti soarta. Asta este un lucru relativ uşor de trăit. Dar dacă-r fi să ne trăim opera, ce ne-am face?!
    Poezia este o stare de spirit, e o prietenie durabilă.
    Totul e simplu, atât de simplu, încât devine de neînţeles.
    Poezia este o lacrimă care plânge cu ochii.
    Ca să te îndoieşti de linia dreaptă, trebuie să ştii mai întâi din câte puncte este făcută.
    Pericolul atrage pe oameni spre necunoscut, iar necunoscutul spre noi descoperiri.
    Unde eşti? Mi te-arăţi şi nu mi te arăţi; te aud şi nu te aud; te simt şi nu te simt. Şi totuşi te cunosc, te stăpânesc.
    Oamenii sunt păsări cu aripile crescute înlăuntru.
    Nimic nu este mai firesc decât absurdul.
    Cel care e singur în el însuşi este însoţit.
    Întunecând întunericul, iată porţile luminiii…
    Curăţă câmpul ca să aibă unde să aterizeze îngerii.
    Amintirea întâmplărilor mele vine din viitor, nu din trecut.
    Am cunoscut pe cineva care vedea materia, cineva m-a cunoscut pe mine care vedeam cuvintele.
    Poezia este avuţia pe care omul o are încă ne jefuită.
    Cel mai desăvârşit duşman şi cel mai mângâietor prieten este propria noastră memorie.
    Pe pământ tot ce există are nevoie din când în când să plângă.
    Spune nu doar acela care îl ştie pe da. Însă el, care ştie totul, la nu şi da are foile rupte.
    Locuiesc în trupul meu cu chirie.
    Dacă nu ştii să recunoşti iarba după verde şi apa după sete, atunci nu-i va fi nimănui dor de tine.
    Întunecând întunericul am deschis porţile luminii.
    Evul Mediu s-a mutat în globulele roşii din sângele meu.
    În fiecare scorbură este aşezat un zeu.
    Poezia este ca o pasăre ce zboară invers.
    Să nu pui mâna pe înger, te sfătuiesc prieteneşte, el nu e de jumulit pentru perini, el se sfieşte.
    A avea un prieten este mai vital decât a avea un înger.
    Câteodată viaţa este surprinzătoare, punându-te la încercare prin propriile tale alegeri.
    Părerea mea este că poetul nu are o epocă a lui; epoca îşi are poeţii ei şi, în genere, epoca îşi vede singură poeţii.
    A te înfrâna, a te abţine, e primul semn al civilizaţiei lumii… Piramida s-a abţinut să devină munte!
    Dacă florile şi-ar dărui oameni la fel cum oamenii îşi oferă flori, de unde ar fi tăiaţi oamenii?
    Nu poţi să vezi zâne dacă nu eşti zănatic.
    Nimic mai actual, de fapt, decât viitorul.
    A vorbi despre limba în care gândeşti, este ca o sărbătoare.
    Perfecţiunea nu atrage atenţia.
    Inteligenţa nu poate fi exclusă din miracol.
    Poetul nu are biografie; biografia lui este de fapt propria lui operă, mai bună sau mai rea, mai măreaţă sau mai puţin măreaţă.
    A trebuit să vin a doua oară, pentru că prima oară abia acum îmi dau seama că nu există. A trebuit să vin a doua oară ca să-mi dau seama că prima oară nu există niciodată.
    Daca e să vrem totul, mai bine să nu vrem nimic!
    Cinstea nu este o vocaţie, cinstea este o opţiune.
    Un scriitor este un cititor care îi citeşte pe cititori.
    Vai autorului care nu seamănă cu scrisul său, – şi vai poetului care nu seamănă cu versul său.
    Am pus mâna pe condei ca pe o puşcă.
    A plânge nu înseamnă a avea ochi; ci a plânge nu înseamnă decât a fi.

    Citate Nichita Stanescu despre iubire


    Iubirea este sentimentul pur, care ne umple de bucurie, curaj și încredere în viitor, care ne ajută să depășim fiecare moment cu speranța că totul va fi bine. Caută acest sentiment frumos și nobil în această colecție de citate de Nichita Stanescu despre iubire!

    Îndrăgostiţii sunt pietoni ai aerului.
    Suntem ceea ce iubim!
    A-ţi iubi Patria înseamnă a ţi-o clădi cu propria ta viaţă.
    Prin dragoste, prin sentiment, prin această fereastră a legii ne uităm şi noi cu colţul inimii noastre.
    O pasăre îndrăgostită de aer este mai moartă decât o păsare îndrăgostită de o ramă. Şi cu mult mai săracă.
    Din iarna acestui sfârşit de an, îi aleg şi îi dăruiesc frumoasa umbră albă a lunii, căzută peste mâinile subţiri ale iubitei mele.
    Nu putem inventa sentimente. Le putem descoperi şi exprima, iubi şi urî, le putem apropia de inimă sau le putem respinge.
    Să-i iubim pe poeţi. Să-i iubim pentru că ei există şi pentru că noi existăm. Să iubim poeţii pentru darul cuvântului, cu care sunt investiţi. Un poet este tot timpul şi oriunde, din simpla pricină că este.
    Eu te iubesc atât de mult, încât te uitam, crezând că faci parte din mine.
    A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
    cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

    Mă tem că n-am să te mai vad, uneori,
    că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
    că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
    şi el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.

    Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
    iau cuvintele şi le-nec în mare.
    Şuier luna şi o răsar şi o prefac
    într-o dragoste mare.

    Eu nu te văd, ci te imaginez întruna și nu te-aud, ci te murmur, te cânt.
    Suntem doi și singuri și-n loc de inimă ne bate luna.




    Dragostea, iubirea și amorul și, mai presus de toate, dorul sunt singurele căi de comunicare cu incomunicabilul altcuiva.

    Când ne-am zărit, aerul dintre noi și-a aruncat dintr-o dată imaginea copacilor, indiferenți și goi, pe care-o lasă să-l străbată.
    Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
    Două cântece diferite, lovindu-se, amestecându-se,
    două culori ce nu s-au văzut niciodată,
    una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
    una foarte de sus, aproape ruptă
    în înfrigurata, neasemuită luptă
    a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.








    Nichita Stanescu – citate despre timp

    Timpul este aspectul din viața fiecăruia care ne aduce speranță și, totodată, teamă și motivația de a înfrunta fiecare zi pentru a ne putea bucura de orice clipă. Privește trecerea timpului și emoțiile umane în fața trecerii inevitabile a timpului prin perspectiva poetului și scriitorului Nichita Stanescu.

    Timpul este un lup devorator.
    Dă-mi, Doamne, victorie,
    ajută-mă să-mi înving duşmanii,
    pielea de pe mine, marginea,
    orele, anii.

    Tot ceea ce are timp există.
    Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!
    Timpul este lumină. Dar lumina, ce este Lumina?
    Noi ne-am născut în timp ce mamele noastre răcneau de durere.
    Peste ani mă vor bea zeii şi vor simţi în mine gustul tău.
    Nu ştiu în ce secol aş fi trăit, probabil într-unul care nu a sosit.
    Câteodată însuşi cuvântul se împietreşte
    în timp ce timpul împietreşte.
    Câteodată ţi se face dor
    de visul cu stele al altcuiva.
    Când un adolescent sărută o adolescentă
    scuipă-ţi ochii cu care-i vezi
    şi răsare-ţi inima
    şi umple-ţi-o cu viaţa altora
    cum soarele umple întunericul
    cu lumină.

    În timp de durere, lasă-te singurătăţii. Şi cerul se acoperă cu nori când plouă.
    Ah! Am atâta dragoste încât mi-ar trebui un miliard de ani să vă spun o fărâmă din ea.



    Memoria este act semnificând şirul unor despărţiri la timp, nimic din ceea ce continuă nu ţinem minte!

    Pot să stau uneori în faţa unui copac cu ochii deschişi şi să-l şi visez în acelaşi timp. Şi să prefer să-l visez.
    Totuşi, eu am văzut o pasăre
    care a ouat în timp ce zbura…
    Totuşi, eu am văzut un om plângând
    în timp ce râdea…
    Totuşi, eu am văzut o piatră
    în timp ce era…

    Eu dezamăgesc crima,
    trădez trădarea de a fi.
    Tu dezamăgeşti crima,
    trădezi natura.
    Faţă de fapte noi suntem pedepsiţi,
    faţă de lucruri
    noi suntem chiar lucrurile.
    Suntem un timp.
    Ce rază, doamne, ce rază!

    S-a confundat talentul cu munca, înţeleasă în sensul transportării pe umeri, de saci încărcaţi cu vorbe şi cuvinte… Talentul nu este muncă, ci revelaţie, el nu rezidă în timpul investit monoton, ci din durerea monotonă izbucnită în strigăt.
    Mama era iarna de la sfârşitul lumii
    toată stătea pe câmp
    copacii se albeau din tâmplele lui de ţărm nătâng
    timp de un gând iar nu timp de cuvânt.
    Se răcise mâncarea pe masă
    casa noastră nu mai avea casă
    tatăl meu era plecat pe câmp
    mama era iarna de la sfârşitul lumii.

    Eu sunt o frunză. Parcă tu nu ştii ce este aceea o frunză? Tu cunoşti frunzele copacilor şi prin aceasta le şi stăpâneşti. Însuşi timpul cunoaşte frunzele copacilor şi le stăpâneşte. Când timpul, dinafara frunzelor, se face toamnă, ucide frunzele. Când timpul se face primăvară, le reînvie. Dar timpul el însuşi ar trebui să fie o frunză ca să elucideze frunzele.

    Sursa:https://www.postmodern.ro/articol/ci...hita-stanescu/


  6. #22906
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    47.097





    Întâmplări în cerc

    Ah, cădeam printre destine,
    alte, pururi vagabonde, –
    lângă moarte, mai senine
    decât pletele-n vânt, blonde;
    și lungeam antene lucii,
    și mirate și nedrepte,
    atingând drumul nălucii
    suitoare-n alte trepte.
    Îmi lăsam pe balustradă
    tâmpla încălzită, palma,
    doritor ca să mă vadă
    doamna altor vârste, calma.
    Dar lăsat eram la margini
    de vocale-ntâmplătoare,
    izgonit dintre imagini
    neștiind să mor când moare
    inima de cal, picând
    pe ghiața neiertătoare
    tot a unui altui gând.


    Alegerea sferei

    Aleg o sferă în care mă înscriu,
    loc al luptelor de seară
    între tot ce este viu
    şi tot ce-ar putea să moară.

    Braţul şi piciorul, da
    pot şi fără ele, sternul
    umărul, aidoma
    înjosesc fiind eternul.

    Aleg o sferă. Centrul ei
    îl mut din inimă-n afară
    încep deci luptele de trei
    de cinci, şi seria impară

    cea care neagă, ne-mpărţind
    în jumătăţi mereu perfecte
    albul şi negrul asmuţind,
    în oblice-nfruntări, directe.


    Cântec

    Acum vom sta înlăuntrul unui ochi
    văzuţi din toate părţile.
    Sfera ne va-nconjura glorios
    deodată cu hărţile.
    Copaci cu vârfurile întoarse spre noi,
    munţi, oraşe, catedrale…
    Ca pe un zid al morţii maşinile
    înegresc, albe spirale.
    Te ţin de umăr. Tu-nclini tâmpla
    rece ca-ntotdeauna.
    Suntem doi şi singuri
    şi-n loc de inimă ne bate luna.

    Os
    Os mirositor a carne verde
    și coloană la un templu,
    peste zgârcitul mării ochiul
    meu îți stă ca să-ți contemplu
    demnitatea ta lucioasă,
    măduvă cu gust de verde,
    os mirositor, doar fostul
    trup al tău te poate pierde.


    Cântec

    Sunet înalt, niciodată urechii mele cercel,
    Aur topit, niciodată pentru mine inel,
    sânge risipit niciodată pătându-mi
    pieptul gol, tâmplele, gându-mi…
    Cal alergând dincolo de privire…
    Dau coastele să fie coviltire
    zlătarilor, câinilor, felinarelor.
    Dau vâna să fie la roata carelor
    șină roșie, șină verde,
    tu, sânge spre inimă, care se pierde,
    tu, aur moale, lăsat la apus,
    de gându-ntotdeauna pe o zecime spus.


    Cântec

    Stai Danae între turle-nchisă
    tibie-n piciorul meu armat
    când alerg pe câmpul înclinat
    sub o pajură ucisă !…
    Stai tu ochiule-n orbita
    unui ,,O” al exclamării
    ridicat din pieptul mării
    care și-a pierdut ursita.
    Stai călcâiule-n sandaua
    nemișcată-a unei cripte,
    când pe săbiile-nfipte
    calme-mi rup în pliscuri zaua
    două păsări și-mi rămân
    trupu-nvins suind prin ele…
    Și alerg mușcat de stele
    numai suflet gol, păgân.

    sursa:https://pentrunichita.wordpress.com/...-romania-1969/


  7. #22907
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    47.097




    Spalarea cu pietre


    de Nichita Stanescu


    lui Erwin Wilbut

    Creier vopsit cu os,
    timp vopsit cu stele,
    moarte vopsita cu viata
    clopot vopsit cu vorbe
    situ, ou incondeiat
    ploua cu pietre de piramida,
    ploua cu pietre
    si ne spala, si ne spala,
    si ramanem singuri,
    singuri,
    numai creier
    numai timp.

    (iulie 1976, Bucuresti)


  8. #22908
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    47.097





    Sfârșit de anotimp de Nichita Stănescu

    Eram atât de atent,
    încât se stingea-n cupole amiaza,
    iar sunetele înghețau în jurul meu,
    prefăcându-se-n stâlpi răsuciți.

    Eram atât de atent,
    încât plutirea ondulată-a mirosurilor
    se prăbușea-n întuneric
    și parcă niciodată n-aș fi-ncercat
    frigul.

    Deodată
    m-am trezit atât de departe
    și de străin
    rătăcind înapoia chipului meu,
    ca și cum mi-aș fi învelit simțurile
    cu relieful fără de noimă al lunii.

    Eram atât de atent,
    încât
    nu te-am recunoscut, și poate
    că vii mereu,
    în fiecare oră, în fiece secundă,
    și treci prin așteptarea mea de-atunci
    ca prin fantoma unui arc de trimf.




    DUPĂ PLOI

    Aruncă-ți văpăile negre din gene
    hotarul din tine și mersul alene,
    dă-mi mâna și hai să fugim din hotare
    copila mea dragă, e soare, e soare…

    Noroiul cărării de-ți scuipă despoiul
    nu pasul ci ochiul ți-atinge noroiul
    și nu-ntoarce geana să vadă, rebel
    cald sângele nostru cum tremură-n el.

    Privirile dacă ți-s arse de soare
    nu ochiul ci drumul sub talpă te doare
    și nu-ntoarce geana să vezi prin noroi
    nici umbrele noastre cum fug după noi.

    Dă-mi mâna și hai să fugim înainte
    copilă mlădie, copilă fierbinte
    La capul cărărilor șerpuitoare
    e soare în ierburi, în ramuri e soare…

    Nichita Stanescu




    De ce să auzim şi de ce să avem urechi pentru auz?
    Atât de păcătoşi să fim noi încât să fim nevoiţi
    să avem
    speranţe, pentru frumuseţe
    şi pentru duioşie, ochi
    şi pentru alergare, picioare?
    Atât de nefericiţi să fim noi
    încât să trebuiască să ne iubim.
    Atât de nestabili să fim noi,
    încât să trebuiască să ne prelungim
    prin naştere
    tristeţea noastră urâtă
    şi dragostea noastră înfrigurată?

    Nichita Stănescu, Nedreptate


    Ultima modificare făcută de latan.elena; 14.12.2023 la 00:25.

  9. #22909
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    47.097





    I
    Priveşte-ţi mâinile şi bucură-te, căci ele sunt absurde,
    Şi picioarele priveşte-ţi-le, seara, drept cum stai,
    atârnând spre lună.
    Poate că sunt mult prea aproape ca să mă vezi,
    dar şi aceasta e altceva decât nimic.
    Mă voi face depărtare, ca să-ţi încap în ochi,
    ori cuvânt, cu sunete de mărimea furnicii,
    ca să-ţi încap în gură.
    Pipăie-ţi urechea şi râzi şi miră-te că poţi pipăi.
    Pe mine însumi mă dor, în scurta trecere.
    Mi-am întins privirea şi ea a întâlnit un copac,
    şi el a fost!
    Umerii priveşte-mi-i, şi spune-ţi că sunt cei mai
    puternici pe care i-ai văzut, după iarbă şi bivoli,
    căci fără pricină sunt aşa.
    Cu ei mut depărtarea, ca pe un sac de piele
    la moara de vânt.

    De-aceea când mă ard în străfundul ochilor
    niciodată atinsele de mine lumini,
    suava durere albastră-mi întind peste creştet,
    să-mi ţină loc de cer.
    Şi dacă mă dor pe mine însumi, cu râuri,
    cu pietre, cu o dungă de mare,
    atât cât să-mi fie toate un pat,
    totdeauna neîncăpător gândului meu
    în veşnica creştere, o, n-am să ştiu că şi tu
    te dori pe tine asemeni, şi nu eu sunt acela
    cu care vorbesc!

    II
    Ca sa fie ceva intre noi, altcineva – sau eu
    insumi – am botezat ceea ce eu insumi facusem,
    ranindu-ma,
    mereu imputinandu-ma, mereu murind,
    cu vorbe de buzele mele spuse.
    Si pentru durerea cea mare, albastru i-am zis,
    tot fara pricina, ori numai pentru ca asa mi-au
    suras buzele.
    Te-ntreb, oare tu, daca asemenea ai spus, surazand,
    carei alte dureri ai spus astfel ?
    Desigur, inaltimea pe care-am azvarlit-o din ochi,
    ca pe o sulita fara intoarcere,
    tu altcum ai mangaiat-o, pentru ca mainile tale,
    gemene cu ale mele, sunt absurde, si-ar trebui
    sa ne bucuram de aceste cuvinte trecand
    de pe o gura pe alta ca un rau nevazut,
    caci ele nu exista.
    O, prietene, cum este albastrul tau ?

    III
    Joc de treceri, mai iuti, mai incete,
    pentru ochiul meu odata cu mine creandu-i pe
    arbori, pietrele si raul,
    deasupra mai incetului meu trup
    atarnandu-se de gand, asemenea caprelor, seara,
    de funie.
    Timpul, el singur peste tot, eu insumi,
    si dupa aceea.

    IV
    Si cand toate se sterg, ca intr-o scoica marile,
    nimic nemaifiind, decat in ochii celor
    ce nu sunt, trecerea durerii in trecerile
    timpului, o, prietene, asemenea fiind altcuiva,
    eu nu voi mai fi, caci un lucru asemenea altuia
    nu exista.
    Ceea ce e unic el insusi se doare pe sine, masurand ca la toance,
    in munti, trecerea timpului,
    stiindu-se singur,
    schimband cu jur-imprejurul lui nume de lucruri.

    V
    Ceea ce nu e fara de margini este,
    pretutindenea calatoreste, pete mari intalnind
    carora Timp le spun.
    Ceea ce nu e pretutindenea este, picioarele
    mi le soarbe pana la genunchi, coltul inimii
    mi-l izbeste, pe gura imi danseaza.
    Ceea ce nu e fara de Timp este, ca amintirea.
    E asemenea vazului mainilor, asemenea
    auzului ochilor.

    VI
    Eu mor cu fiecare lucru pe care il ating,
    stelele rotitoare ale cerului, cu privirea;
    fiecare umbra pe care o arunc peste nisip,
    sufletul mai putin mi-l ramane, gandul
    mai lung mi-l intinde; fiecare lucru
    il privesc cum as privi moartea, rareori
    uit aceasta, si-atunci, din nimic fac dansuri
    si cantece, imputinandu-ma si smulgandu-mi
    bataia tamplelor, ca sa fac din ea coroane de mirt.

    VII
    Iesi din cort, prietene, sa stam fata in fata,
    privindu-ne, sa tacem impreuna, mereu intrebandu-ne
    in sine celalalt daca e,
    si cum pe sine insusi se simte.
    Joc de-a rostogolul, cu pietrele,
    de undeva starnite, spre altundeva.

    Nichita Stănescu

    Ultima modificare făcută de latan.elena; 13.12.2023 la 23:57.

  10. #22910
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    47.097





    Ce efort de miliarde și miliarde de ani
    pentru o atît de trecatoare secundă.
    Ce hrană mizerabilă este timpul
    si cît de neprețuit, și ea, ce scumpă!
    Eu, dacă ar fi fost după mine,
    aș fi fugit de trecerea timpului
    ca de năvălitori.

    Nichita Stanescu




    - Un' te duci tu suflete?
    - Pe drum fără umblete.

    Nichita Stanescu




    ''Dacă ar fi vreodată să mor pe neașteptate si despovărat brusc de viață, am adresat prietenilor mei și criticilor mei, de care mă rog și acuma prin cuvântul scris, să-mi fie ridicată fosta făptură și arsă pe șoseaua națională dintre București și Argeș, pe câmp, între crengi, și risipită cenușa pe pământ, și să tragă brazdă cu plugul PESTE ACEL PAMÂNT ÎNGRĂȘAT ȘI CU DRAGOSTEA MEA DE EL, de către mine.''

    Nichita Stanescu( 1983 )





    Trist cântec de dragoste

    Numai viața mea va muri pentru mine-ntr-adevăr,
    cândva.
    Numai iarba știe gustul pământului.
    Numai sângelui meu îi e dor, într-adevăr,
    de inima mea când o părăsește.
    Aerul e-nalt, tu ești înaltă,
    tristețea mea e înaltă.
    Vine o vreme când mor caii.
    Vine o vreme când se-nvechesc mașinile.
    Vine o vreme când plouă rece
    și toate femeile poartă capul tău
    și rochiile tale.
    Vine și o pasăre mare, albă.

    Nichita Stanescu


Pagina 2291 din 2437 PrimulPrimul 1234567891011121314151617181920212223242526272829303132333435363738394041424344454647484950515253545556575859606162636465666768697071727374757677787980818283848586878889909192939495969798991001011021031041051061071081091101111121131141151161171181191201211221231241251261271281291301311321331341351361371381391401411421431441451461471481491501511521531541551561571581591601611621631641651661671681691701711721731741751761771781791801811821831841851861871881891901911921931941951961971981992002012022032042052062072082092102112122132142152162172182192202212222232242252262272282292302312322332342352362372382392402412422432442452462472482492502512522532542552562572582592602612622632642652662672682692702712722732742752762772782792802812822832842852862872882892902912922932942952962972982993003013023033043053063073083093103113123133143153163173183193203213223233243253263273283293303313323333343353363373383393403413423433443453463473483493503513523533543553563573583593603613623633643653663673683693703713723733743753763773783793803813823833843853863873883893903913923933943953963973983994004014024034044054064074084094104114124134144154164174184194204214224234244254264274284294304314324334344354364374384394404414424434444454464474484494504514524534544554564574584594604614624634644654664674684694704714724734744754764774784794804814824834844854864874884894904914924934944954964974984995005015025035045055065075085095105115125135145155165175185195205215225235245255265275285295305315325335345355365375385395405415425435445455465475485495505515525535545555565575585595605615625635645655665675685695705715725735745755765775785795805815825835845855865875885895905915925935945955965975985996006016026036046056066076086096106116126136146156166176186196206216226236246256266276286296306316326336346356366376386396406416426436446456466476486496506516526536546556566576586596606616626636646656666676686696706716726736746756766776786796806816826836846856866876886896906916926936946956966976986997007017027037047057067077087097107117127137147157167177187197207217227237247257267277287297307317327337347357367377387397407417427437447457467477487497507517527537547557567577587597607617627637647657667677687697707717727737747757767777787797807817827837847857867877887897907917927937947957967977987998008018028038048058068078088098108118128138148158168178188198208218228238248258268278288298308318328338348358368378388398408418428438448458468478488498508518528538548558568578588598608618628638648658668678688698708718728738748758768778788798808818828838848858868878888898908918928938948958968978988999009019029039049059069079089099109119129139149159169179189199209219229239249259269279289299309319329339349359369379389399409419429439449459469479489499509519529539549559569579589599609619629639649659669679689699709719729739749759769779789799809819829839849859869879889899909919929939949959969979989991000100110021003100410051006100710081009101010111012101310141015101610171018101910201021102210231024102510261027102810291030103110321033103410351036103710381039104010411042104310441045104610471048104910501051105210531054105510561057105810591060106110621063106410651066106710681069107010711072107310741075107610771078107910801081108210831084108510861087108810891090109110921093109410951096109710981099110011011102110311041105110611071108110911101111111211131114111511161117111811191120112111221123112411251126112711281129113011311132113311341135113611371138113911401141114211431144114511461147114811491150115111521153115411551156115711581159116011611162116311641165116611671168116911701171117211731174117511761177117811791180118111821183118411851186118711881189119011911192119311941195119611971198119912001201120212031204120512061207120812091210121112121213121412151216121712181219122012211222122312241225122612271228122912301231123212331234123512361237123812391240124112421243124412451246124712481249125012511252125312541255125612571258125912601261126212631264126512661267126812691270127112721273127412751276127712781279128012811282128312841285128612871288128912901291129212931294129512961297129812991300130113021303130413051306130713081309131013111312131313141315131613171318131913201321132213231324132513261327132813291330133113321333133413351336133713381339134013411342134313441345134613471348134913501351135213531354135513561357135813591360136113621363136413651366136713681369137013711372137313741375137613771378137913801381138213831384138513861387138813891390139113921393139413951396139713981399140014011402140314041405140614071408140914101411141214131414141514161417141814191420142114221423142414251426142714281429143014311432143314341435143614371438143914401441144214431444144514461447144814491450145114521453145414551456145714581459146014611462146314641465146614671468146914701471147214731474147514761477147814791480148114821483148414851486148714881489149014911492149314941495149614971498149915001501150215031504150515061507150815091510151115121513151415151516151715181519152015211522152315241525152615271528152915301531153215331534153515361537153815391540154115421543154415451546154715481549155015511552155315541555155615571558155915601561156215631564156515661567156815691570157115721573157415751576157715781579158015811582158315841585158615871588158915901591159215931594159515961597159815991600160116021603160416051606160716081609161016111612161316141615161616171618161916201621162216231624162516261627162816291630163116321633163416351636163716381639164016411642164316441645164616471648164916501651165216531654165516561657165816591660166116621663166416651666166716681669167016711672167316741675167616771678167916801681168216831684168516861687168816891690169116921693169416951696169716981699170017011702170317041705170617071708170917101711171217131714171517161717171817191720172117221723172417251726172717281729173017311732173317341735173617371738173917401741174217431744174517461747174817491750175117521753175417551756175717581759176017611762176317641765176617671768176917701771177217731774177517761777177817791780178117821783178417851786178717881789179017911792179317941795179617971798179918001801180218031804180518061807180818091810181118121813181418151816181718181819182018211822182318241825182618271828182918301831183218331834183518361837183818391840184118421843184418451846184718481849185018511852185318541855185618571858185918601861186218631864186518661867186818691870187118721873187418751876187718781879188018811882188318841885188618871888188918901891189218931894189518961897189818991900190119021903190419051906190719081909191019111912191319141915191619171918191919201921192219231924192519261927192819291930193119321933193419351936193719381939194019411942194319441945194619471948194919501951195219531954195519561957195819591960196119621963196419651966196719681969197019711972197319741975197619771978197919801981198219831984198519861987198819891990199119921993199419951996199719981999200020012002200320042005200620072008200920102011201220132014201520162017201820192020202120222023202420252026202720282029203020312032203320342035203620372038203920402041204220432044204520462047204820492050205120522053205420552056205720582059206020612062206320642065206620672068206920702071207220732074207520762077207820792080208120822083208420852086208720882089209020912092209320942095209620972098209921002101210221032104210521062107210821092110211121122113211421152116211721182119212021212122212321242125212621272128212921302131213221332134213521362137213821392140214121422143214421452146214721482149215021512152215321542155215621572158215921602161216221632164216521662167216821692170217121722173217421752176217721782179218021812182218321842185218621872188218921902191219221932194219521962197219821992200220122022203220422052206220722082209221022112212221322142215221622172218221922202221222222232224222522262227222822292230223122322233223422352236223722382239224022412242224322442245224622472248224922502251225222532254225522562257225822592260226122622263226422652266226722682269227022712272227322742275227622772278227922802281228222832284228522862287228822892290229122922293229422952296229722982299230023012302230323042305230623072308230923102311231223132314231523162317231823192320232123222323232423252326232723282329233023312332233323342335233623372338233923402341234223432344234523462347234823492350235123522353235423552356235723582359236023612362236323642365236623672368236923702371237223732374237523762377237823792380238123822383238423852386238723882389239023912392239323942395239623972398239924002401240224032404240524062407240824092410241124122413241424152416241724182419242024212422242324242425242624272428242924302431243224332434243524362437 UltimulUltimul

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 270 utilizatori care navighează în acest subiect. (1 membri și 269 vizitatori)

  1. latan.elena

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •