Elena Latan

[latan.elena]

La mulți ani, România! La mulți ani, Români de pretutindeni!





Pace, Lumina, Iubire, Adevar, Iertare, Credinta, Gratie, Rabdare, Prosperitate, Spiritualitate,Intelepciune, Egalitate,

Suveranitate, Armonie, Speranta, Libertate, Fericire, Intelegere, Compasiune, Abundenta, Inteligenta, Profunzime,

Idealitate, Smerenie, Tenacitate, Unitate ...asta ti-o doresc !

[latan.elena]

"Sînt fericit că sînt cetățean al României. Cînd sînt trist sau cînd nu sînt trist,
cînd sînt inspirat sau cînd sînt bleg, sau numai obosit, - cînd sînt vizionar,
sau cînd mi-e somn de mine însumi, - toate acestea le gîndesc și le formulez în minunata limbă română. "


Nichita Stănescu




Cine crede-n zbor, e stapan peste zare.


Lucian Blaga

[latan.elena]

Adrian Păunescu - Rugăciune pentru 1 Decembrie


Ne iartă, Doamne, ura şi gâlceava
de care suntem zilnic vinovaţi,
dar către Tine tulnicul suna-va,
să-ntorci privirea Ta către Carpaţi.

Prea mult abandonaţi acestei toamne,
nu mai avem în vatră casei foc,
mai dă-ne-un pic de amintire, Doamne,
răbdare şi iertare şi noroc.

Că pentru vite nu mai sunt nutreţuri
şi aşteptăm o pâine din import,
când bietul om s-a prăbuşit sub preţuri
şi sufletul în el e-aproape mort.

Ne-am despărţit în triburi şi în secte,
în cluburi, în partide şi în găşti,
iubirile directe sunt suspecte.
Doreşti succes? Învaţă să urăşti.

Duşmanii nu puteau să ne condamne,
cum noi, pe noi, ne-am condamnat la rău,
de ce să mai venim la Alba, Doamne,
când e negustorit şi duhul Tău?

Şi, totuşi, Alba-Iulia există,
şi, totuşi, cineva i-a dat un rost,
şi-a fost şi-atunci pornire anarhistă,
şi Dumnezeu tot ocupat a fost.

Cu grohotis pe tălpi şi brumă-n gene,
să-nvingi un vechi ş tragic handicap,
şi, în onoarea Albei Apusene,
să-ţi scoţi căciula dacică din cap.

Se aude Basarabia cum plânge
de dorul Țării Mari, pierdute-n veci,
şi-n clopote e treaz acelaşi sânge
şi-aceiaşi ochi imperiali sunt reci.

Şi nu-i Emilian la catedrală,
uzurpatorii lui lucrează calmi,
nici umbrele din somn nu se mai scoală,
nici nu mai cântă doctor Iacob psalmi.

Şi ne e dor de-o sfântă sărbătoare,
în care toţi să ne-adunăm aici,
şi ne e dor de România Mare
şi am ramas îngrozitor de mici.

Dar, Doamne, pune-ți pe cetate talpa,
mai dă-ne harul unui gest postum,
mai cheamă-ne, mai rabdă-ne la Alba
şi să mai încercăm măcar acum



Rugă pentru neam
Adrian Păunescu

Doamne, Dumnezeul nostru,
Dă-ne nouă iarăși rostul,
Dă-ne liniște și milă,
Duh în trupul de argilă.

Dă-ne țara iar în țară,
Dă-ne dreptul să ne doară,
Dă-ne mamă, dă-ne tată,
Că ni s-au furat odată.

Dă-ne frate, dă-ne soră,
Ce din lanțuri Te imploră
Și, într-o blândețe nouă,
Viața noastră dă-ne-o nouă.



Radu Gyr - Avem o tara

Avem o ţară unde au stăpânit odată
Vitejii daci, bărbaţi nemuritori.
Şi unde stau de veacuri laolaltă,
Izvoare, văi şi munţi cu fruntea-n zări.
.
Avem troiţe sfinte, altare şi icoane
Şi candeli ard cu mii de pâlpâiri;
Avem atâtea lacrimi şi prigoane
Că ne e plin pământul de martiri.
.
Avem la Putna, Sfânt şi viu cu duhul
Pe cel ce-a stat Ortodoxiei scut;
Şi azi de-l vom chema să-nfrâng-apusul,
Va răsturna cinci veacuri de pământ.
.
Avem pe Brâncoveanu pildă tare,
Căci pruncii lui sub sabie-au căzut;
Ca să păzească fără de schimbare
Credinţa dreaptă-n care s-au născut.
.
Avem Ardealul sfânt, pământul răstignirii,
Cu tunuri sfârtecat de cel viclean;
Avem ierarhii sfinţi, pe Iancu şi martirii,
Pe Horia tras pe roată pentru neam.
.
Azi iaraşi te-au suit vrăjmaşii tăi pe cruce,
Ardeal cu trei culori împodobit;
Scriind deasupra vina ta cu sânge,
Aceea că, ortodoxia ai iubit.
.
Avem un Rai de sfinţi în temniţi daţi la moarte
Şi aruncaţi în groapa neştiuţi;
Dar astăzi dând pământul la o parte
Ies moaşte sfinte-n zeghe grea de deţinuţi.
.
E jertfa lor de veacuri mărturia
Ce strigă din morminte pân' la noi:
Să apărăm cu râvnă Ortodoxia
Şi-acest pământ, de Sfinţi şi de eroi!




Imnul României Mari
Adrian Păunescu

Nu ne jucăm cu țara și cu neamul,
Ar fi rușine și ar fi păcat,
E-al nostru râul și al nostru ramul
Și mama nu e de negociat.
De-ar fi ca lumea într-un foc să piară
Și oamenii să i se facă scrum,
Noi ne-am întoarce din cenușă, țară,
Să te-nviem pentr-un destin postum,
Că Dunărea și Marea și Carpații,
Cu Olt și Mures, Jiu și Prut și Criș,
Ne sunt surorile și ne sunt frații,
Oricâte ne-ar mai sta de-a curmeziș.
Din Iași, din Timișoara, din Craiova,
Din Cernăuți, din Cluj, din Chișinău,
Românii risipiți oriîncotrova
Aduc la București drapelul tău.
1 Decembrie ni-i idealul,
Când Clopotul Unirii a legat
Muntenia, Moldova și Ardealul,
În sensul lor deplin și-adevărat.
Adună cifre, domnule contabil,
Și scade cifre, domnule gropar,
Dar țara nu-i ceva negociabil
Și jerfa noastră n-a fost în zadar.
Putem muri, cum fiecare moare,
Dar vom visa și vom striga mereu:
Trăiască veșnic România Mare,
Așa să ne ajute Dumnezeu.

[latan.elena]

http://vimeo.com/73732098




<<...Când mi-e dor de ea, închid ochii, o găsesc mereu acolo și îi spun,
așa cum îi voi spune chiar și cînd se vor nărui în urma ei ultimele amintiri:
“ Sărut mâna, România mea blajină!”…>>

mai mult:România mea blajină

[latan.elena]

Doamne, până a nu Te cunoaşte eram ca mut,
Vorbele nu treceau dincolo de mine,
Cuvântul n-avea zare, grai de lut,
Nici semenii nu mă-nțelegeau bine.

Doamne, îngăduie în genunchi să-Ţi mulțumesc,
Că pe mine, mişelul, rob spurcăciunii,
M-ai învățat acum, ca pe îngeri, să vorbesc
Limba cerească, universală, a Rugăciunii.

Vasile Voiculescu-Limba Cerească











Jeno Major

[latan.elena]

Cât trăim - Nicolae Dabija

Cât trăim pe acest pământ
Mai avem un lucru sfânt,
O câmpie , un sat natal
O clopotniță pe deal.

Cât avem o țară sfântă,
Și un nai care mai cântă,
Cât părinții vii ne sunt
Mai există ceva sfânt.

Cât durea-ne-vor izvoare,
Ori un cântec ce dispare,
Cât mai avem ceva sfânt
Vom trăi pe-acest pământ.

Cât pădurile ne dor
Mai avem un viitor
Cât trecutu-l ținem minte
Mai există lucruri sfinte.

Cât Luceafărul răsare,
Și în cer e sărbătoare,
Și e pace pe pământ,
Mai există ceva sfânt.

Cât durea-ne-vor izvoare,
Ori un cântec ce dispare,
Cât mai avem ceva sfânt
Vom trăi pe-acest pământ.

Cât avem un sat departe
Și un grai ce n-are moarte
Cât ai cui zice părinte,
Mai există lucruri sfinte.

Cât durea-ne-vor izvoare,
Ori un cântec ce dispare,
Cât mai avem ceva sfânt
Vom trăi pe-acest pământ.

[latan.elena]

Se numește nostalgie,
și servește pentru a ne aminti că,
din fericire,
suntem și fragili.

Cesare Pavese




Poti mirosi acel miros intepator de rece in aer,
cenușiul din ochi și acele apusuri lungi?
Vine iarna.

Stephen Littleword

[latan.elena]

“Am impresia că viața oamenilor se desfășoară pe o bază greșită. Există o gravă neînțelegere în punctul de pornire. Oamenii nu recunosc minunea pe care o constituie viața însăși, globul acesta pământesc care se învârtește în haos și îi poartă în mersul lui prin veacuri.
Ceea ce le lipsește oamenilor din vremea noastră e dimensiunea cosmică, sentimentul acesta al aventurii spiritului, dincolo de realitatea aparentă.
Oamenii actuali nu au antene pentru a pătrunde în realitatea adevărată, în singura realitate care contează. Se lasă amăgiți de aparențe și se opresc la ele. Nu merg mai departe. Pentru că îi împiedică această stupidă nevoie de securitate care taie aripile aventurii și care ferecă spiritul în închisoarea conformismului.
Întotdeauna, ceea ce m-a susținut a fost bucuria. În cele mai grele împrejurări ale vieții, am știut s-o găsesc în drumul meu. Mergeam cântând. Știam că ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla. Și nimic nu mă oprea. Pe acest sentiment al minunii pe care o reprezintă viața, al bucuriei, e clădită toată opera mea.”

Constantin Brâncuși - octombrie 1938





Iliu Nicolae

[latan.elena]

Cine are norocul să vadă Bucegii într-o noapte senină,
plină de ger şi lumină stelară, se poate lăuda că ştie cum a fost Geneza.

Eugen Barbu

[latan.elena]

"Ne aflăm într-o sferă, ne jucăm cu alte sfere, le îmbinăm, le facem să clipească."

‪Constantin ‎Brâncuși




''Ţie îţi este dat, Doamne, să iei parte la bucuria acestui ritm?
Să te confunzi, să te pierzi, să te sfarmi
în vârtejul acestei imense transfigurări?
Toate lucrurile se grăbesc, fără răgaz, fără a se uita înapoi,
fără ca nicio putere să poată opri ceva în loc –
toate lucrurile se grăbesc.

Potrivindu-şi pasul cu ritmul acestei neobosite muzici,
fiecare anotimp soseşte dansând, apoi trece mai departe –
culori, sunete şi parfumuri îşi varsă nemărginitele cascade
în această supraabundenţă care se cheltuieşte şi renunţă
la ea însăşi şi moare în fiecare clipă."

Rabindranath Tagore