Elena Latan

[latan.elena]

„Să vrei să fii altcineva e o risipă a ceea ce eşti.” – Kurt Cobain

[latan.elena]

De vorbă cu Marea





Privește-mă, simte-mă ... mi-a spus marea.


Care este realitatea la care te raportezi ? Ochii tăi văd plaja, golful, stâncile de care mă lovesc. Vezi valurile și liniștea cu care mângâi plaja, vezi freamătul, mișcarea din larg. Simți briza și picăturile de ploaie ce cad pe pielea ta... Crezi că asta sunt eu?

Coboară-ți privirea în adâncul meu. Nu mă mai vezi dar eu încă sunt. Tăcută, nevăzută mă manifest într-o altă realitate pe care, tu doar poți să ți-o imaginezi, dar asta nu mă face mai puțin prezentă, reală, tangibilă. Vezi peștii și plantele, vezi fundul, vezi întunericul, vezi ceea ce ochii tăi nu văd.

Când îmi spui numele, apa, mă ști la fel. Sunt aceiași indiferent de formă, indiferent de cum mă manifest. Sunt ploia și briza, sunt marea și apa care o bei, sunt râul și lacul, sunt cubul de gheață din paharul tău și ghețarul de la pol, aceiași, mereu aceiași.









Fiecare picătură de apă este aceiași, parte a mea, purtând în memoria sa tot ceea ce am fost vre-o dată. Oricât de departe de sursă, oricăt de rece sau caldă, de vizibilă sau invizibilă pentru tine, picătura de apă este mereu aceiași, mereu acasă. Liniștea mea, tumultul meu, voința mea, rabdarea și tandrețea cu care te învălui fac toate parte din picătura de apă.









Interiorul este mereu la fel doar exteriorul se schimbă. Iubesc și golful care mă cuprinde și stânca care mă provocă risipindu-mă pentru a mă aduna din nou și soarele care mă soarbe și norul care mă expiră lăsându-mă să cad din nou pe pământ. Iubesc orice formă și mă las în mâinile vântului și a curenților și a nisipului care mă înghite. Mă las purtată acolo unde este nevoie fără rețineri, fără întrebări, parte a creației și sursă a creației însăși.

Vezi și simți manifestarea mea, în forme și culori. Vezi și simți ceea ce pot fi și ceea ce aș putea fi. Eu sunt marea, eu sunt apa orice aș întâlni în cale, oriunde aș fi, eu sunt .. și nimic nu poate schimba asta.








Tu ești ca mine! Fi ca mine!

Mișcarea ancestrală din adâncurile mele este la fel cu cea din interiorul tău. Această mișcare e cea care te tulbură, motor al propriei tale existențe aici pe pământ. Ceea ce ești tu își are izvorul în această mișcare subtilă, fără formă, fără limite, fără așteptări, fără căutări.







Tu capeți formă atunci când întâlnești o altă formă. În contact cu ceea ce numești tu realitate, capeți formă prin modul în care alegi să te manifești. Ai și tu plaja ta, și stânca și golful, și pământul și soarele și norii, mă ai pe mine.







Diferența dintre noi este că eu mă abandonez realității creând în armonie, tu nu.

Tu încă crezi că ști mai bine, că poți să controlezi jocul întrepătrunderii. Asta te face să te pierzi în propriul tău joc și să crezi că ești apa de pe plaja, apa înproșcată de stânca, apa din golf, briza sau ploaia.

Uiți cine ești de fapt, uiți scopul, uiți menirea, uiți... . Și din ce uiți din aceea îți este mai greu să te întorci, să demolezi baraje, să îndepărtezi balastul care îl porți cu tine.









Fi ca mine! Iubește tot ceea ce îți iese în cale și abandonează-te. Fi picătura care după ce și-a trăit experința se intoarce invariabil acasă, în străfunduri.

Toate au un singur scop, să te ajute să te întorci mereu și mereu în adâncul tău. Acolo este acasă, acolo este liniștea ce o cauți, acolo este Voința, acolo este Lumina și Iubirea, acolo este TOTUL, acolo ești TU.

Lasă vântul să scoată la suprafață balastul, lasă apa să-ți spele sufletul, lasă soarele să-ți usuce lacrimile. Lasă cerul să-ți hrănească mintea și pământul să te susțină și să dea formă viselor tale.







Tu doar FI !

Și atunci manifestarea ta va fi cea a mișcării profunde, a unității și iubirii, eliberată de obstacole și frică, atunci vei crea împreună cu Universul în Întreg materializând visele omenirii.








Tu doar FI! .. mi-a șoptit la ureche marea.




SURSA: http://www.artaevolutiei.ro/blog/29-de-vorba-cu-marea

[latan.elena]

"Puterea noastră stă în puterea gândirii, în puterea adevărului, în puterea cuvântului!"

Aleksandr Ivanovici Herzen










"Omul este stăpânul propriului destin. El îşi poate controla destinul prin puterea gândului. Când gândul este focalizat, dându-i-se o anumită direcţie particulară, el va produce anumite efecte, direct proporţional cu puterea de concentrare a emiţătorului(adică cu forţa cu care acesta emite gândul). Cu cât gândul emis va fi mai puternic, cu atât va fi mai mare puterea voastră asupra celor din jur. Cu cât o minte este mai concentrată, cu atât va fi mai mare puterea sa de a se focaliza într-o singură direcţie. Puterea corpului fizic, a minţii, succesul în viaţă şi charisma personală - toate depind de natura şi calitatea gândurilor voastre.
Învăţaţi să mânuiţi puterea cuvântului."

Swami Shivananda în Puterea Gândului

[latan.elena]

''Sufletul zboară câteodată sus...şi nu îl mai vezi cu penele lui albăstrui,în azur...Şi când se întoarce miroase a alb...şi a stele...''

Tudor Arghezi

[latan.elena]

Miracolele nu au o explicatie, dar apar in viata celor care cred in ele"

Paulo Coelho

[latan.elena]

Adrian Paunescu - Si totusi vine toamna




E inca verde iarba pe coline
Si zilele nu s-au scurtat de tot
Si cineva cu-n sac in spate vine
De sus din munti ca de la un complot.

Porumbul are inca dinti de lapte
Albinele se-ngreuneaza-n zbor
Varatec ploua in fiecare noapte
Si greierii mai canta pana mor.

Cojoacele n-au coborat din poduri
Iubirile n-au coborat din vis
Se coc gutui in foarte multe moduri
A le musca e inca interzis.

In clai de fan miroase a foc de floare
Cerboaicele nu cauta mascul
In aburii de vifor cerul moare
Mai este pana la nunta timp destul.

Si totusi vine toamna, si totusi vine toamna
Si tu o stii si o ingani
Si totusi vine toamna, si totusi vine toamna
Si vai: suntem batrani.

[latan.elena]

Emoţie de toamnă



de Nichita Stanescu

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.




Mai multe poezii de NICHITA STANESCU aici :https://g1b2i3.wordpress.com/tag/nichita-stanescu/

Fotografii superbe de toamna – Poze

[latan.elena]

Mircea Eliade





”Omul care a înțeles și a justificat tot, care a izbutit să se împace cu lumea și cu Dumnezeu - nu mai are nimic de învățat de la viață. Viața nu-i mai poate aduce nici o surpriză; nici un risc; nu mai e nici dramă, nici îndoială. El a intrat în moarte, fiind încă în viață. Căci viața este continuă rodire, continuă prefacere. Nu e vorba de o ”evoluție” nesfârșită, și nici de bergsoniană curgere în lume. Prefacerea și ordinea în viață înseamnă înainte de toate certitudinea suferinței. Trăiesc, deci sufăr; sufăr, deci nădăjduiesc în mântuire, în odihna cerească. Drama omului are un rost: mântuirea lui.”

Mircea Eliade, ”Moarte spirituală, oprire pe loc...”

[latan.elena]

''Nu în cerul înstelat şi nici în splendoarea unei corale ni se dezvăluie în toată perfecţiunea sa, măreţia infinitului în finit; ea se află în sufletul omenesc.''










''Iubirea este atunci când sufletul începe să cânte şi florile vieţii tale înfloresc singure.''


Rabindranath Tagore

[latan.elena]