Scara care duce în Împărăţia cerurilor e înfiptă în adâncul sufletului vostru;
fugiţi de păcat,
intraţi în acest adânc al fiinţei voastre
şi acolo, în adâncul cel mai adânc al sufletului,
veţi descoperi treptele pe care veţi putea începe urcuşul.
Sf. Isaac Sirul
Recunoştinţa este memoria inimii.
Honoré de Balzac
„Recunostinta este cea mai sanatoasa emotie umana. Cu cat esti mai recunoscator pentru ceea ce ai,
cu atat vei avea mai multe lucruri pentru care sa multumesti Universului.”
Hilary Hinton (Zig Ziglar)
''Recunoştinţa nu se prescrie niciodată, dacă memoria e bună şi inima dreaptă''
Lamartine
O floare frumoasă este o expresie a Divinității, dar numai atunci când vezi,
simți, miroși și atingi floarea frumoasă care este Poți cunoaște experiența Divinității.
Expresia exterioară poate duce la experiență interioară, dar nu o poate înlocui niciodată.
Totuși, când experiența interioară duce la expresie exterioară, cercul este complet
- și acesta este scopul vieții, și funcția lumii, și a întregului Univers.
Neale Donald Walsch
Fără energie nu poţi merge mai departe;
fără efort nu poţi avea niciun merit;
fără sinceritate nu durează nimic;
fără loialitate nu poţi avea afecţiunea;
fără politeţe nu poţi fi respectat.
Pentru că politeţea rafinează spiritul,
după cum muzica rafinează interiorul.
Confucius
Dezleagă-mă, Părinte, de ce-am jurat să fiu
Şi iartă-mă că-n viaţă n-am fost decât ce sunt –
Un cântec prea devreme, sau poate prea târziu,
Un ropot scurt de ploaie
Şi-un mic vârtej de vânt…
Dezleagă-mă de vina de-a fi-ncercat să fac
Granit din cărămidă…
Colan de pietre scumpe din sâmburi de dovleac…
Şi iartă-mă că-n viaţă n-am fost decât aşa
Cum te-am văzut pe Tine –
C-aşa credeam că-i bine!…
Dar azi, când văd că-i altfel de cum am vrut să fie,
Stropeşte-mi ochii, Doamne, cu stropi de apă vie...
Ion Minulescu - Rugă
"Copacii sunt sanctuare. Cel care stie sa vorbeasca cu ei, cel care stie sa ii asculte poate invata Adevarul..."
Hermann Hesse
Martin Rak Photography
„Și apoi vine un moment magic,
cel în care „cineva” face ceva pentru tine fără să-și dorească
nimic în schimb. Doar pentru a-ți face plăcere.
Doar pentru a te face fericit.
Și dacă ai obișnuit mereu să dai (și să nu primești mult),
te trezești cu un nod nebun în gât care se dizolvă în lacrimi pline de bucurie.
Și nu poți să nu te gândești că, mai devreme sau mai târziu,
vei fi oarecum răsplătit pentru toată dragostea dată.
Și este pur și simplu minunat. "
Letizia Cherubino
POEM DE TOAMNĂ
Adevăr zic vouă:
Eu n-am venit să vă învăț
despre căderea frunzelor
ce-atât de amar vă-ntristează.
Puțin somnoroșilor,
ce-i mai de preț,
găoacea de ou căzută din cuib,
sau primul cântec al privighetorii,
ce se înalță
dincolo de miezul de noapte?
Dumitru Ichim
"E curios să vezi că aproape toți bărbații care valorează mult au maniere simple;
și că aproape întotdeauna modurile simple sunt luate ca un semn de mică valoare. (... )
La urma urmei, aproape toți oamenii mari sunt modești pentru că nu se compară cu ceilalți, ci cu ideea de perfecțiune pe care o au în fața spiritului, infinit mai clar și mai măreț decât ceea ce își doresc; și iau în considerare cât de departe sunt de a-l realiza. ”
Giacomo Leopardi , Zibaldon
Il giovane favoloso - Wikipedia
I
Nu am nimic.
Al meu nu este totuna cu mine.
Numai insumi exista, iar eu nu pot sa am decit ceea ce exista.
Pina si despre trup zic
ca este al meu;
pina si despre suflet
zic ca este al meu
deci ele nu sunt totuna cu mine
deci ele nu exista,
Numai insumi exista.
Nu-l pot avea decit pe insumi
intr-adevar.
II
imi plac ceasurile
pentru ca ele masoara ceea ce nu este;
sunt nebun dupa ceasuri
pentru ca ele sunt nebune.
Ele sunt ghilotine
ale gitului nefiintei,
daca nefiinta ar avea un git de nefiinta.
imi plac ceasurile,
sunt nebun dupa ceasuri,
pentru ca sunt mici si mari,
groase si subtiri,
cu sunet cristalin
sau cu sunet de tinichea,
in numele a ceva
care nu este.
imi plac ceasurile pentru ca sunt disperate fara pricina.
III
Nu pot sa am nimic.
Tot ceea ce nu este insumi nu exista.
Din infinitul de insumi
si insumi si insumi
eu sunt unul dintre acei insumi.
intre primul insumi
si celalalt
pun un ceas de buzunar
ca o falsa distanta;
intre celalalt insumi
si celalalt insumi
pun un ceas de mina
ca o stafie.
Pun in genere
ceasuri groase cu clopot,
ceasuri cu cuc, pendule,
clepsidre sau pur si simplu
cadrane solare,
in speranta absurda
ca soarele ar fi
unul dintre acei insumi,
unul dintre acei insumi.
IV
Nu pot sa am nimic.
Tot ceea ce am si nu este insumi
devine ceas intre insumi si insumi.
Nu pot sa am decit ceea ce au toti,
acel ceva pe care l-ar avea toti
absolut toti -
stelele cind devin insumi,
copacii cind sunt insumi, pietrele
cind sunt insumi; restul
e o masinarie de ceas.
O, nu pot avea nimic
decit un ceva pe care-l au toti,
daca insumi ar avea ceva,
daca insumi, insumi ar avea ceva,
daca insumi, insumi, insumi
ar avea ceva.
Nichita Stanescu
''Am închis ochii şi mi-am cercetat străfundurile sufletului. Când am făcut asta,
liniştea din jur s-a aşternut peste mine ca nişte firicele de praf.''
"Totul trece. Nimeni nu primește nimic pentru păstrare. Și așa trebuie să trăim.”
Haruki Murakami
Momentan sunt 233 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 233 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje