"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..." .
"Omul, mereu se întoarce la origini.
Se întoarce sub formă de nor, sau sub formă de dor..."
Dorel Vișan
Constantin Rotar
"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..." .
"Omul, mereu se întoarce la origini.
Se întoarce sub formă de nor, sau sub formă de dor..."
Dorel Vișan
Constantin Rotar
Nichifor Crainic: „Cei care iubesc copiii pentru copii, dincolo de legătura de sânge, dovedesc încă în sufletul lor afinităţi cu raiul; şi pe acest fond de bunătate nativă s-ar putea clădi încă din această viaţă începutul paradisului ceresc. Scriitorul de geniu, care a dat în artă expresia cea mai înaltă acestei idei, e Dostoievski. Dacă în natura genialităţii se păstrează ceva din puritatea copilăriei, arta lui Dostoievski e incomparabil mai mult decât această afinitate firească. Din ea se ridică viziunea măreaţă a unei lumi noi, rezidită din sfinţenia copilăriei.”
Dostoievski:
„Copilului poţi să-i spui tot, tot; întotdeauna m-a uimit cât de puţin cei mari, taţii şi chiar mamele, îşi cunosc copiii. Copiilor nu trebuie să le ascunzi nimic sub pretextul că sunt încă mici şi e prea devreme pentru ei să ştie ceva. Ce idee tristă şi nefericită! Şi ce bine îşi dau seama copiii că părinţii lor îi cred prea mici şi prea neştiutori, când ei, în realitate, înţeleg totul. Adultul nu ştie că, până şi în chestiunea cea mai dificilă, copilul îi poate da un sfat util.
Dacă vrei să vezi raiul pe pământ, priveşte în ochii unui copil.
Sufletul se vindecă atunci când eşti în preajma copiilor.
Apropierea copiilor îţi vindecă sufletul.
Nimic nu-i mai de preţ pe lume pentru om decât amintirea copilăriei petrecute în căminul părintesc, dacă dragostea şi buna înţelegere sălăşluiesc cât de cât în casă.
Vi se vor spune multe despre educaţia voastră, dar ştiţi, o amintire oarecare minunată, sfântă, pe care omul o păstrează din copilărie, este poate cea mai bună educaţie. Dacă omul păstrează multe asemenea amintiri, acesta este salvat pentru toată viaţa.
Adulţii nu ştiu că un copil poate da sfaturi foarte bune chiar şi în cele mai dificile cazuri.
Dacă suferinţele copiilor sunt sortite să se adauge noianului de suferinţe necesare pentru răscumpărarea adevărului, declar de la bun început că tot adevărul lumii nu merită a fi plătit cu asemenea preţ.
Dacă toată lumea trebuie să sufere pentru a răscumpăra prin suferinţă acea nepieritoare armonie, ce caută aici copilaşii, explică-mi şi mie, te rog. În ruptul capului nu pot să înţeleg pentru ce sunt sortiţi să sufere şi ei şi de ce armonia trebuie neapărat plătită cu preţul suferinţelor lor?”
"Niciodată nu am cerut prea mult de la viață
și nu m-a dezamăgit.
Îmi doresc doar lucruri mărunte,
care pentru mine au un nume și un suflet.
Pentru că în puținul meu găsesc multul,
În limite văd imensitatea.
Vreau doar să trăiesc
cu bunătate și tandrețe,
respirând artă, poezie și muzică
Traversând cu detașare și gingășie
clipele de suferință,
trăiesc clipe fericite din plin,
respir parfumul magic al sufletului. "
Augustine Degas
„Cel ce se îngrijește ca soarele să răsară mâine dimineață la o oră fixă
și la o secundă fixă, se va îngriji și de toate frământările voastre cele mici.”
Sfântul Nicolae Velimirovici
"-Ești un trandafir?
-Nu, nicidecum, sunt o frunză...
-Ba nu, eși un trandafir pentru că miroși ca unul......
-Nu, sunt o frunză, dar am stat cîndva lîngă un trandafir..."
Părintele Arsenie Papacioc
https://www.youtube.com/results?sear...aunescu+poezii
https://www.youtube.com/watch?v=PxDLjcdYcBU
Adrian Păunescu (n. 20 iulie 1943 – d. 5 noiembrie 2010) a fost critic literar, eseist, director de reviste, poet, publicist, textier, scriitor, traducător și politician român.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_P%C4%83unescu
,,Sunt condamnat să plec în nemurire "....(Adrian Păunescu).
IN MEMORIAM ....
,, Va fi interesantă postumitatea mea .
Scrisul meu se va despovăra de biografia autorului, în circulația lui printre oameni .
Aş fi fost curios să ştiu, totuşi, ce iarbă va răsări, în timp, pe mormântul meu ! " (ADRIAN PĂUNESCU)
,, Las testament să fiu depus sub grâne ,
Nu în mormânt ierarhic şi pompos ,
Ci- n simplul lut al țării , cât mai jos,
Acolo unde orice - aşezi, rămâne ...
,, Nu cer nimic , în schimb ,
Le pot avea pe toate ,
Nu cer nici loc , nici timp ,
Eu am eternitate ." (Adrian Păunescu)
.....,, Aştept să mor şi cânt peste furtună ,
Fanatic , monogam şi turbulent ,
Cuvintele acestui testament :
Creşti , patrie , iar mie , noapte bună " !.......(Adrian Păunescu ).
IN MEMORIAM ....
,, Pe aer testamentul cu buzele mi-l scriu ,
Cât încă nu-s în comă , cât încă -mi este bine bine ,
Doresc să se împartă între copii şi tine ,
Întreaga amintire de când eram om viu .....(A. P .)
, Şi , dacă din adânc de om şi țară ,
cuvântul lui , de dânşii însuşit ,
va reveni , precum a fost rostit ,
POETUL N -ARE VOIE SĂ MAI MOARĂ ." ( ADRIAN PĂUNESCU).
,, Las testament să fiu depus sub grâne ,
Nu în mormânt ierarhic şi pompos ,
Ci- n simplul lut al țării , cât mai jos,
Acolo unde orice - aşezi, rămâne ...
Aştept să mor şi cânt peste furtună ,
Fanatic monogam şi turbulent,
Cuvintele acestui testament :
Creşti, patrie, iar mie, noapte bună !"
ADRIAN PĂUNESCU - ,,Jurământ de credință .
Ieșirea din coșmar - Adrian Păunescu
E un coșmar să vezi în jurul tău
O-ntreagă țară cum se prăbușește
Și binele, îngenuncheat de rău,
Și fierul roșu, biruit de clește.
Și hărmălaia e un alt coșmar
La conjugarea crizelor atroce
Și oamenii cinstiți care dispar,
Și un popor rămâne fără voce.
Și-n toate a pătruns un fel păgân
De-a ne privi copiii și părinții
Și-i un coșmar că fiece român
Își pierde forța brațului și-a minții.
Iar vânzătorii încă mai promit
Să vândă, și mai mult, această țară,
Într-un azil al lumii părăsit
Acest popor nefericit să moară.
Cu ochii-nlăcrimați de tot ce văd,
Privesc nesomnu-n fiecare noapte
Și-aș vrea să iau în brațe-acest prăpăd,
Ca pe-o grămadă de otrăvuri coapte.
Și-apoi, cu-acestea toate, să dispar
În tragic ritual de kamikadze,
Ca țara să-mi salvez de-acest coșmar
Și de aceste stranii metastaze.
E mult prea mult în fiecare zi
Acumularea răului în toate,
Ca oamenii nici nu mai pot trăi
De-atâta repetată nedreptate.
Ca o-ntrebare fără de răspuns
Continuând istorica derivă
În Evul Mediu parcă am ajuns
Și mergern spre Comuna Primitivă.
Și parcă e-o strădanie-n zadar
Să vezi narcotizatele popoare
Cum se învață și cu-acest coșmar
Și ce-ngăduitor e fiecare.
Civilizație-n marșarier,
Restaurație și sărăcie,
Și tot mai lung e drumul pân’la cer,
Și tot mai mic e omul care știe.
Mă uit în ochii tăi, poporul meu,
Încredințându-ți una din oferte,
Așa să mă ajute Dumnezeu,
Să-ți fiu folositor când ți-este greu,
Sau, dacă nu, trufia să mi-o ierte!
6 septembrie 1996.
București
Adrian Paunescu - Poezii
Apel de cărturar - Adrian Păunescu
S-au adunat necazuri mari pe ţară
şi păsările negre se rotesc
de parc-ar aştepta-o să şi moară
şi să se stingă neamul românesc.
Cu inima în tâmplă stau de veghe
şi n-am cui spune presimţirea mea
că dacă va pieri iubirea veche
iubirea nouă nu va rezista.
Acum, ca-n magica fatalitate,
ce ne-a-nsoţit nimicitor mereu,
nu ştiu de ce ni se întâmplă toate
şi, Doamne, apără poporul meu.
N-avem nevoie de vărsări de sânge
pentru-a redeveni aceiaşi fraţi,
nu mai au lacrimi mamele spre-a plânge
mormintele copiilor plecaţi.
Din una-n alta şi din toate-n una,
periculos şi cinic circuit,
şi suntem mai pândiţi ca totdeauna
şi limba-n gură ni s-a veştejit.
Nevoile ne trag de steag spre bernă,
cei laşi aţâţă focuri în popor,
dar România s-a născut eternă
şi singură, şi ţinta tuturor.
Şi trebuie o radicalizare
şi trebuie un nou, cinstit impuls,
pentru-a reface România Mare
şi-a pune-n umăr iarăşi braţul smuls.
Dar cel mai mult aici, la noi acasă,
ne trebuie concordia de fond,
să nu cădem în planetara plasă
a transformării patriei în front.
Nu ne iubeşte nimeni decât cerul,
avem duşmani ce ne-ar zvârli la câini,
ca-n Mioriţa, noi suntem oierul
aflat sub ruga propriilor mâini.
S-au adunat necazuri mari pe ţară,
dobânzile fărădelegii cresc;
vegheaţi ca ţara noastră să nu moară,
să nu se stingă neamul românesc.
https://ro.pinterest.com/emilmargescu/adrian-paunescu/
Adrian Păunescu - Poezii
https://www.google.com/search?sca_es...P8oWTCXg2P3VmM
https://www.google.com/search?sca_es...rGfw:169919388
https://www.google.com/search?q=Adri...hrome&ie=UTF-8
https://www.google.com/search?q=Adri...t=gws-wiz-serp
Ultima modificare făcută de latan.elena; 05.11.2023 la 19:08.
Condamnarea la toamnă - Adrian Păunescu
Dacă pădurea ne condamnă
la nostalgie fără rost
e toamnă, vara mea, e toamnă
așa cum poate n-a mai fost.
Atâtea taine nepătrunse
ne cad din brațe la un semn
și suntem îmbracați în frunze
și căptușiți cu-n fel de lemn.
Nu e toamnă cum ești tu,
vara mea de suflet, nu
singur sunt pe pământ,
vara decăzu...
Mai e în tot un pic de vară
dar pături aspre ne-nsoțesc
la orice drum mai lung afară,
prin clăi de abur nefiresc.
Mai am senzația că-n toate
pot fi și altfel decât sunt,
dar munții-mi pun poveri în spate,
și simt că port pe tălpi pământ.
Muntele - Adrian Păunescu
Iubita mea, ti-am cumparat un munte
Am fost la targ, dar nu l-am luat pe bani
Are paduri si rauri si o punte
In varsta de un milion de ani...
Ti l-am adus in brate pan' la poarta
E minunat si piatra lui e grea,
Comertul ambulant cu munti se poarta...
Dar unde-ai sa-l asezi, iubita mea?
Ce munte colosal, un munte straniu
Cu porci mistreti ce canta-n coruri: jir !!
Iar in adanc sunt staturi de uraniu
Si-am dat putin pe el... un chilipir...
Iubita mea, gaseste marea vale
In care sa-l aduc si sa-l rastorn
Si-apoi la nunta regasirii sale
Sa cant ca vanator al lui din corn...
Iubita mea ti-am cumparat un munte
Sa faci cu el ce-i sti si ce vei vrea,
Eu ma retrag in pesteri muribunde
Ca am uitat sa-ti mai soptesc ceva:
Am dat pe acest munte VIATA MEA.
Din marele bazar cu amanunte
Platind cu viata tot ce scump era,
Iubita mea, ti-am cumparat un munte...
Pacat ca n-o sa-ncapa-n lumea ta.
Ultima modificare făcută de latan.elena; 05.11.2023 la 19:32.
Romanţă de toamnă - Adrian Păunescu
Nu pot să stau drept
Merg cu toamna-n piept
Vântu-n toate rănile mă doare
Şi pe orice drum
Ca un vers postum
Vine frunza în întâmpinare.
Putredul accent
A lovit atent
Fiecare fir de iarbă verde
Clipe indigo
Care încotro
Să avem motive de-a ne
pierde.
Am să-ţi scriu scrisori
Pe tulpini de flori
De lumina stelelor pătrunse
Şi-un roman să-ţi scriu
Folosind pe viu
Sub umbrar de nuc tincturi' de frunze.
Frunze îţi trimit
Scrise cu grafit
Sau cu movul iernii care vine
Ce să-ţi mai înşir ?
Frunze în delir...
Te iubesc şi mă gândese la
tine.
Ori pe unde merg
Frunze cad în cerc
Şi în clopot ni se-aude
mersul.
Scriu scrisori pe foi,
Lăcrimez în ploi, '
într-un liber schimb cu
universul.
1989
Poezii cenzurate
Bieți lampagii de Adrian Păunescu
Intr-un veac cu noapte mare
Noi aprindem felinare
Ca sa nu fiti tristi
Voi le stingeti catre ziua
Si noi ne luam adio
Sarmani artisti
R: Bieti lampagii, in veacul greu
Noi, orice-ar fi, lucram mereu
Dam foc, dam foc, felinarelor
Dam foc, dam foc, felinarelor
Vine noaptea urmatoare
Noi aprindem felinare
Spre a fi frumos
Voi le stingeti dusmaneste
Voua noaptea va prieste
Vai, ce folos
Cineva mereu ne cearta
Ca urmam aceasta arta
Fara de tumult
Si-ntr-o lume fara luna
Va vom spune noapte buna
Umiliti prea mult
Dar ni se va face mila
Vom da iar foc la festila
Nu vom rezista
Caci lumina alb-albastra
Este meseria noastra
Ea si numai ea
Contra noptii tutelare
Vom aprinde felinare
Pana veti simti
Ca vin beznele profunde
Daca ziua nu se-ascunde
In lampagii
Noi, artistii fara vina
Noi purtam in maini lumina
Sa v-o dam-napoi
Iar daca-o sa fie cazul
Si va disparea si gazul
Vom arde noi
Declarație de dragoste
Adrian Paunescu
Să știți că eu n-am să mai falsific trecutul meu
Și n-am cum să mai dau înapoi.
Eu când am făcut o declarație de dragoste,
Parcă am făcut declarație de război.
Dacă nu izbândeam în iubire, era moarte,
Nu concepeam o altă împărțire decât la doi.
Eu, când am făcut o declarație de dragoste,
Parcă am făcut o declarație de război.
Și-acum sunt la fel.
Îmi păstrez trăsăturile.
Stupul meu mai trimite către voi
Câte-un roi,
Dar fiți atenți
Că eu, și când fac o declarație de dragoste,
Parcă fac o declarație de război.
Dacă zic: te iubesc,
Asta sună a ordin
Și-n fața femeii
Ce măreț mă-ncovoi.
Vă iubesc și vă rog să primiți
Această declarație de dragoste
Ca pe-o declarație de război,
Dac-ar rămâne iubirea
Singurul lumii război.
Ultima modificare făcută de latan.elena; 05.11.2023 la 21:07.
Momentan sunt 280 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 280 vizitatori)
Marcaje