"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..." .
Iată-mă
rămânând ceea ce sunt
cu steaguri de singurătate, cu scuturi de frig,
înapoi, spre mine însumi alerg,
smulgându-mă de pretutindeni,
smulgându-mă de dinaintea mea,
dinapoia mea, din dreapta, şi
din stânga mea, de deasupra, şi
de dedesubtul meu, plecând
de pretutindeni şi dăruind
pretutindeni semne-ale aducerii-aminte:
cerului – stelele,
pământului – aer,
umbrelor – ramuri cu frunze pe ele.
Nichita Stanescu
Hipnoză de toamnă - Adrian Păunescu
E-o linişte plătită-atât de scump
și e o pace de sorginte sfântă
de se aude tăinuit cum cântă
mătasea în ştiuleţii de porumb.
Colinele se-ntunecă de cai,
amărăciunea toamnei reînvie
și cade sufletul din ciocârlie
pecetluind ţâţânile din rai.
Dinspre poteci de purpură subţire
se cântă imnul nunţilor de cerbi,
cerboaice senzuale fată-n ierbi
și reîncep legende să respire.
Orfeu, curând, va fi răpit de sterpi
și-nchis într-un azil de patru lire.
Foto: Dragoş Asaftei
"În lumea de azi toți vor să ajungă în vârful piramidei; ajunși sus, cad fatalmente de partea cealaltă.
''În lumea mea, nu mai există lupta pentru un loc mai sus - piramida e demolată, câmpul e infinit - fiecare se află cu ceea ce a adus, își are locul, nu e nici mai mare, nici mai mic, n-are nici mai multe merite, nici mai multe defecte, este ceea ce este. "
Foto: Dana Oniga
"Nu-mi place să vorbesc despre mine sau despre arta mea. Operele mele vorbesc singure și nu au nevoie de nicio explicație."
Constantin Brâncuși
Ce semnifică operele lui Constantin Brâncuși?
Ultima modificare făcută de latan.elena; 01.11.2023 la 14:41.
https://www.youtube.com/watch?v=EAGlndQ5NPE
https://www.youtube.com/watch?v=RWR4XJYAaGk
„Ceea ce trebuie să facem în mod continuu
fără cea mai mică întrerupere este
să nu ne lăsăm aserviţi,
să ne păstrăm independenţa.
Poezia este cealaltă parte a Mândriei.”
Odysseas Elytis - ”Ceea ce trebuie să facem”
https://bel-esprit.ro/odysseas-elytis-cand-timpul-nu.../
„Relațiile forțate între două lucruri care superficial par străine creează o stare nouă, instantanee.
Poezia autentică nu cere nimic mai mult. O rudenie complet inexistentă cu câteva momente în urmă
a fost creată de autoritatea poetului, așa cum ar fi putut fi creată în viață de autoritatea întâmplării.”
Odysseus Elytis
Odysseas Elytis
Elena
Cu primul strop de ploaie a fost ucisă vara
S-au umezit cuvintele care dădeau lumină stelelor
Cuvinte cu o singură destinaţie: Tu!
Spre cine vom întinde mâinile acum când timpul
nu ţine seama de noi
Spre cine vom întoarce privirile acum când
liniile îndepărtate au naufragiat în nori
Acum când s-au închis pleoapele tale peste
priveliştile noastre
Şi suntem – de parcă bezna a trecut prin noi –
singuri pustii de singuri
încercuiţi de imaginile morţii tale
Cu fruntea- fereastră veghem suferinţa
cea nouă
Nu-i moartea care ne va doborî cât timp
Tu exişti
cât timp există-n altă parte un vânt pentru a continua
până la capăt
Să te-nveşmânte de apropape cum te-nveşmântă de departe
speranţa noastră
Cât timp există-n altă parte
Câmpia verde pentru visul tău solar
Pentru a depune mărturie
Nu-i moartea pe care o vom înfrunta
Ci doar întâiul strop al unei ploi de toamnă
Un sentiment confuz
Aburul pământului umed în sufletele noastre
care încet-încet se depărtează
Şi când nu-i mâna ta-n mâinile noastre
Şi când nu-i sângele nostru-n venele visului tău
Lumina pe cerul deschis
Şi muzica-n adâncul nostru, o! melancolică
Trecătoare cât vom mai fi pe lume
Aerul umed e ceasul toamnei de adio
Reazemul amar al braţului căzut în amintire
Care apare când noaptea înaintează pentru a ne despărţi
de lumină
În spatele ferestrei care priveşte spre
mâhnire
Care nu vede nimic
Pentru că de pe acum a devenit muzică mister flacără
Bătaie a pendulei în zid
Pentru că de pe acum a devenit
Poezie vers cu alt vers ecou paralel
cu ploaia lacrimi şi cuvinte
Cuvinte nu asemenea celorlalte însă şi acestea cu o singură
destinaţie: Tu!
SINGURĂTATE.
"Pentru unii înseamnă orbire, pentru alții un declin. Dacă o perdea se ridică pe lumea dintâi,
un despărțitor o închide pe cea din urmă într-o închisoare. Singurătatea este un regat in care unii văd tronul, alți granițe."
Éric-Emmanuel Schmitt-Răzbunarea iertării
Limbajul a creat cuvântul singuratate pentru a exprima durerea de a fi singur.
Și a creat cuvantul solitudine pentru a exprima bucuria de a fi singur.
Paul Tillich
Ultima modificare făcută de latan.elena; 01.11.2023 la 22:28.
Dacă iubeşti natura cu adevărat, o găseşti pretutindeni frumoasă
Nu eu am creat arta întru totul, ci dimpotrivă, am găsit-o gata,
eu trebuia doar să o descopăr şi să o eliberez din natură
Cea mai bună cale de a-l cunoaşte pe Dumnezeu este să iubeşti multe lucruri
Iubeşte multe lucruri, pentru că aşa afli adevărata putere, şi oricine iubeşte mult,
realizează multe şi poate îndeplini multe, iar tot ce e făcut din iubire este făcut bine
Dacă în tine arde flacăra şi spiritul creaţiei, e imposibil să le ţii doar pentru tine, sub cheie
Vincent Van Gogh
Vincent van Gogh Autumn
,,Dar viaţa nu se împlineşte prin
uitarea suferinţei,
ci prin zilnica transformare
a mâhnirii în înţelegere,
a cruzimii în tandreţe şi
a amărăciunii în dulceaţă.
Nu cred că nu ai această putere pentru că
tu eşti plină de imaginaţie,
care e tot una cu forţa de a crea.
Nu te vei lăsa la cheremul împrejurărilor.
Îţi vei crea propriul destin.
Eu ştiu cât de greu le este femeilor în fata noastră
să se afirme în deplinătatea puterilor.
Ele nu au şanse reale şi nici posibilitatea
de a-şi dezvolta mintea cu adevărat.
Totuşi îţi cer să duci lupta în tine însăţi.
Fie ca gloria ta să fie superioară destinului tău.
Dacă aş fi avut puterea să-ţi alin agonia,
aş fi încercat s-o fac,
dar nu sunt în stare decât să-fi doresc binele din toată inima mea.
Dacă mârşăvia altora te va asupri,
te rog să nu te pleci în faţa ei."
Rabindranath Tagore, Scriitoarei Maitreyi Devi, August 1931.
Cu toții avem nevoie de cineva care să se uite la noi. Putem fi împărțiți în patru categorii în funcție de tipul de aspect sub care dorim să trăim. Prima categorie tânjește după privirea unui număr infinit de ochi anonimi, cu alte cuvinte, după aspectul publicului. A doua categorie este formată din oameni care au o nevoie vitală de a fi priviți de mulți ochi cunoscuți. Ei sunt gazdele neobosite ale cocktail-urilor și cinelor. Sunt mai fericiți decât oamenii din prima categorie, care, atunci când își pierd publicul, au senzația că luminile s-au stins în camera vieții lor. Acest lucru se întâmplă cu aproape toți mai devreme sau mai târziu. Oamenii din a doua categorie, pe de altă parte, pot găsi întotdeauna ochii de care au nevoie. Apoi, există a treia categorie, categoria de oameni care trebuie să fie în permanență în fața ochilor persoanei pe care o iubesc. Situația lor este la fel de periculoasă ca situația persoanelor din prima categorie. Într-o zi, ochii iubitului lor se vor închide și camera se va întuneca. Și, în sfârșit, există a patra categorie, cea mai rară, categoria oamenilor care trăiesc în ochii imaginari ai celor care nu sunt prezenți. Ei sunt visătorii.
Milan Kundera
"Te vor întreba cum se trece prin viață. Tu răspunde-le:
Ca peste un abis pe o coardă întinsă: frumos, cu grijă, ezitând, clătinându-mă, ...''
Richard Bach
,,Doamne,
Ajuta-ma cât mai pot
S-o duc.
Pune ordine-n mine
Împaca-ma cu lumea
si cu minunea vietii.
Scoate-mi din cap
Ideea fixa
Care m-a tintuit.
Fa din subconstientul meu
Un torent de speranta. "
Marin Sorescu
Momentan sunt 440 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 440 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje