"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..." .
Dragostea nu este nimic altceva decât poezia supremă a naturii.
Novalis
"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..." .
Dragostea nu este nimic altceva decât poezia supremă a naturii.
Novalis
“Exista ceva in luna octombrie care face sangele de tigan sa clocoteasca ,
Trebuie sa ne ridicam si sa-l urmam pe octombrie
Atunci cand de pe fiecare deal ruginiu
El ne cheama cu numele nostru de vagabond.”
William Bliss Carman
“Nu exista nici o perioada a anului atat de placuta si impestritata de pete de soare ,
care sa produca un atat de dulce efect asupra simtamintelor , precum octombrie.”
Nathaniel Hawthorne
„Sper să pot fi frunza de toamnă,
care privea cerul și trăia.
Și când a venit timpul să plec,
cu grație știa, viața era un dar”.
Dodinsky
“Toate lucrurile de pe pamant se indreapta spre casa in batranul octombrie : marinarii catre mare ,
calatorii spre zidurile locuintelor , vanatorii catre campii , codri si strigatele copoilor , iubitul inspre iubirea pe care a abandonat-o.”
Thomas Wolfe
Constantin Rotar— la Munții Suhard.
Ultima modificare făcută de latan.elena; 13.10.2023 la 13:28.
Două dintre cele mai grele teste din viață:
răbdarea de a aştepta momentul potrivit şi
curajul de a accepta orice vei întâlni.
Paulo Coelho
„Nu iubesc oamenii perfecți, cei care nu au căzut niciodată, nu s-au împiedicat niciodată.
A lor este o virtute plictisitoare, de puțină valoare. Frumusețea vieții nu le-a fost dezvăluită.”
Boris Pasternak, „Doctor Jivago”
Trebuie să trăiești această viață așa.
Câteva maxime și multe scăderi.
Într-o zi este o minune, iar în următoarea ai fi mai bine să stai în casă.
Într-un moment ai coroana și în următorul ai armura războinicului.
Trăim călătorii dificile și momente de neuitat pe care ai vrea să le retrăiești de nenumărate ori.
Viața este făcută din alegeri care îți lasă un gust prost în gură sau care te surprind într-o zi cenușie și furtunoasă.
A trăi înseamnă a înțelege că poți prinde valul, mai devreme sau mai târziu
Și poți cădea în orice moment.
Dar asta nu înseamnă că renunți să te întorci pe bord și să te ridici pe picioare.
Încă ne antrenăm să ne prindem valul
Poate că vom mai cădea de multe ori, dar într-o zi o vom găsi
Vom părea scufundați, dar în schimb vom ieși cu răzbunare în mâini, parțial datorită mării, parțial datorită nouă înșine
Stefania Forgetta
Vita con Lloyd
— De ce este atât de greu să faci pace, Lloyd?
''Pentru că pacea nu se face, domnule. Pacea se construiește"
— Ca un zid care ne apără?
"Nu, domnule. Ca o casă în care să trăim împreună"
„Mă tem că superiorii nu au înțeles diferența, Lloyd”
"Mai rau, domnule. Au uitat-o mult timp"
— Vom reuși să-i trezi memoria, Lloyd?
„Toți împreună, poate putem, domnule”
Cei extrem de sensibili tind să fie filozofici sau spirituali în orientarea lor, mai degrabă decât materialişti sau hedonişti. Nu le plac vorbele mici. Ei se descriu adesea ca fiind creativi sau intuitivi. Ei visează viu și adesea își pot aminti visele a doua zi. Iubesc muzica, natura, arta, frumusețea fizică. Ei simt emoții excepțional de puternice - uneori accese acute de bucurie, dar și tristețe, melancolie și frică.
Oamenii foarte sensibili procesează, de asemenea, informații despre mediul lor - atât fizic, cât și emoțional - neobișnuit de profund. Ei au tendința de a observa subtilitățile pe care altora le scapă -- schimbarea dispoziției altei persoane, să zicem, sau un bec care arde o atingere prea puternic.
Susan Cain
Sensibilitatea extremă forțează o atenție meticuloasă.
Cei care au suflet sub piele sunt atenți
la ton, la expresia privirii
iar la postura corpului care
însoțește cuvintele.
Cine trăiește așa nu ignoră lucrurile,
le traversează mereu.
Paola Felice
Cu siguranță, pentru omenire, aprecierea florilor trebuie să fi fost concomitentă cu poezia dragostei. Omul primordial, oferind prima ghirlandă femeii sale, a depășit astfel bruta. El a devenit om ridicându-se astfel deasupra nevoilor crude ale naturii. A intrat în domeniul artei când a perceput folosirea subtilă a inutilului.
Cum am putea trăi fără ele? În bucurie sau tristețe, florile sunt prietenii noștri constanți. Mâncăm, bem, cântăm, dansăm și cochetăm cu ele. Ne aniversăm, ne căsătorim și botezăm cu flori. Nu îndrăznim să murim fără ele. Când suntem așezați în țărână, ele sunt cele care zăbovesc în tristețe peste mormintele noastre.
Oricât de stânjenitor este, nu putem însă ascunde faptul că, în ciuda companiei noastre cu florile, nu ne-am ridicat foarte mult deasupra brutelor. Zgârie pielea de oaie și lupul din noi își va arăta dinții. S-a spus că un om la zece ani este un animal, la douăzeci de ani un nebun, la treizeci de ani un eșec, la patruzeci de ani o fraudă și la cincizeci de ani un criminal. Poate că devine un criminal pentru că nu a încetat niciodată să fie un animal. Nimic nu este mai real pentru noi decât foamea, nimic mai sacru decât propriile noastre dorințe. Altar după altar s-au prăbușit în fața ochilor noștri; dar un singur altar este păstrat pentru totdeauna, acela pe care ardem tămâie idolului suprem, noi înșine. Zeul nostru este mare, iar banii sunt valoarea lui supremă! Distrugem natura pentru a-i face sacrificii. Ne lăudăm că am cucerit Materia dar ce atrocități nu săvârșim în numele culturii și rafinamentului!
Spune-mi, floare blândă, lacrimă de stea, poate de înger, stând în grădină, dând din cap în fața albinelor, ești conștientă de înfricoșarea soartă care te așteaptă? Visează mai departe, legănă-te și bucură-te de briza blândă. Mâine o mână nemiloasă se va închide în jurul gâtului tău, vei fi sfâșiată și luată departe de casa ta liniștită. În timp ce degetele vor fi încă umede cu sângele tău, soarta ta va fi să stai podoabă în părul cuiva despre care știi că este fără inimă sau să fii băgată în butoniera cuiva care nu ar îndrăzni să te privească în față dacă ai fi bărbat. Poate soarta ta va fi să întâlnești la un moment dat un personaj de temut înarmat cu o foarfecă și un ferăstrău mic, care s-ar numi Maestrul Florilor. El te va închide într-un vas îngust, cu apă stătătoare, iar pentru a te păstra mai mult în viață te va trata cu sare, oțet, alaun, uneori vitriol, iar pentru a-ți opri sângerarea te va arde cu cărbuni încinși. Apă clocotită va turna pe picioarele tale când vei părea gata să leșini. Va fi lăudat dacă te va păstra în viață două sau mai multe săptămâni cu tratamentul său. Nu ai fi preferat să fi fost ucisă imediat când ai fost capturată pentru prima dată? Ai comis tu oare crime care să justifice o astfel de pedeapsă?
Risipa de flori în rândul comunităților occidentale este chiar mai îngrozitoare decât felul în care sunt tratate de către Maeștrii Orientali ai Florilor. Numărul de flori tăiate zilnic pentru a împodobi sălile de bal și mesele de banchet din Europa și America, pentru a fi aruncate a doua zi, este enorm; dacă ar fi înșirate în ghirlande ar înconjura continente. În Occident, expunerea de flori pare să fie o parte din spectacolul bogăției, fantezia unui moment. Unde se duc toate aceste flori când se termină sărbătoarea? Nimic nu este mai jalnic decât să vezi o floare ofilită aruncată fără părere de rău pe un morman de gunoi.
De ce s-au născut florile atât de frumoase și totuși atât de nefericite? Insectele vor înțepa iar chiar și cea mai blândă dintre fiare se va lupta când va fi maltratată. Păsările al căror penaj este căutat pentru a împodobi o bonetă vor zbura departe de urmăritor, animalul cu blana pe care o râvnești va fugi și se va ascunde la apropierea ta. Din păcate, singura floare despre care se știe că are aripi este fluturele; toate celelalte stau neajutorate în fața distrugătorului. Dacă țipă în agonia morții, strigătul lor nu ajunge niciodată la urechile noastre împietrite. Suntem întotdeauna brutali cu cei care ne iubesc și ne servesc în tăcere, dar poate va veni timpul când, pentru cruzimea noastră, vom fi părăsiți de aceste cele mai minunate prietene... Nu ați observat că florile sălbatice devin din ce în ce mai rare în fiecare an? S-ar putea ca semenele lor înțelepte să le fi spus să plece până când omul va deveni mai uman. Poate că au migrat în rai.
Credința mea este că în zilele noastre ar trebui aplicată o lege care să-i pedeprească pe cei care distrug florile cu pedeapsa echivalentă aplicată celor care mutilează obiectele de artă.
Kakuzō Okakura în The Book of Tea
Nick Knight: Roses | Flowers photography,
Un fir de iarbă i-a spus unei frunze de toamnă:
„Faci așa zgomot căzând! Îmi împrăștii toate visele de iarnă.”
Frunza a spus indignată:
„Născut de jos și locuitor de jos! Chestia fără cântece, supărătoare! Nu trăiești în aerul de sus și nu poți spune sunetul cântării.”
Apoi frunza de toamnă s-a culcat pe pământ și a adormit. Și când a venit primăvara, s-a trezit din nou – și era un fir de iarbă.
Și când era toamnă și somnul ei de iarnă era peste ea și deasupra ei prin tot aerul cădeau frunzele, ea a mormăit în sinea ei:
„O, frunzele astea de toamnă! Ele fac așa zgomot! Îmi împrăștie toate visele de iarnă.”
Khalil Gibran
Ultima modificare făcută de latan.elena; 17.10.2023 la 22:20.
Sa taci înseamnă a-ți vedea lumea interioară din interior,
a auzi tăcerile inimii, tăcerile dintre cuvinte, ceea ce nu se
spune niciodată sau pe care nu-ți faci timp să le auzi.
Este golirea emoțiilor debilitante pentru a face loc unei
ascultări din ce în ce mai fine și mai subtile,
ascultând muzica interioară.
Este ascultarea sufletului tău, muzica sufletului.
Catherine Bensaďd
„Solitudinea este independență: mi-am dorit-o și am obținut-o de-a lungul multor ani.
Era frig, da, dar era și tăcut, minunat de tăcut și la fel de mare ca spațiul rece și tăcut în care se învârt stelele.''
Hermann Hesse
Momentan sunt 209 utilizatori care navighează în acest subiect. (1 membri și 208 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje