Elena Latan

[latan.elena]

Iubirea nu este posibilă decât dacă două persoane comunică între ele plecând de la centrul existenţei lor… Dacă este armonie sau conflict, bucurie sau tristeţe, este ceva secundar prin raport cu faptul fundamental că două persoane se întâlnesc plecând de la profunzimile existenţei lor, că ele sunt una, una cu cealaltă, fiind una cu ele însele, fără a fugi de propria realitate.
Nu există decât o singură dovadă a prezenţei iubirii:
profunzimea relaţiei, rivalitatea şi forţa fiecărei persoane.


Erich Fromm – Arta de a iubi







SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2012.htm

[latan.elena]

....un prezent care dansează...







.

Mai întâi, această lume are un alt fel de timp. Este timpul ritmului biologic, nu cel al ceasornicului şi al tuturor lucrurilor condiţionate de ceasornic. Nu există grabă. Este ştiut faptul că percepţia timpului este subiectivă, deci dependentă de calitatea atenţiei noastre, de gradul de interes sau de lehamite, şi de configurarea comportamentului în funcţie de rutine, scopuri şi termene-limită. Aici prezentul este auto-suficient, dar nu este vorba despre un prezent static. Este un prezent care dansează – o formă aflată în plină desfăşurare, care nu are o destinaţie precisă în viitor, fiind, pur şi simplu, propriul ei ţel. El pleacă şi soseşte simultan, iar sământa reprezintă un ţel în aceeaşi măsură ca floarea. Prin urmare, există timp pentru a percepe fiecare detaliu al mişcării într-o articulare cu nuanţe infinit mai bogate. De obicei, noi nu privim lucrurile, ci, mai degrabă, le trecem în revistă. Ochiul vede tipuri şi categorii – floare, frunză, piatră, pasăre, foc – mai mult imagini mentale decât lucruri, contururi vagi umplute cu culori şterse, mereu puţin prăfuite şi terne.








Dar aici, luminozitatea şi conturul unui mugur înflorind se aprofundează continuu. Există timp să le vezi, timp pentru ca întreaga ţesătură de vene şi capilare să se desfăşoare pe ecranul conştiinţei, timp să vezi până în străfunduri forma verdelui, care nu este deloc verde, ci un întreg spectru care se stabilizează ca verde – purpură, aur, turcoazul sclipind în soare al oceanului, luminozitatea intensă a smaraldului. Nu mă pot hotărî unde sfârşeşte forma şi începe culoarea. Mugurele s-a deschis şi fragedele frunze se ivesc şi se retrag cu un gest care este fără îndoială unul comunicativ, dar care nu spune decât ”Astfel!”. Şi asta este cumva foarte plăcut, chiar cât se poate de limpede. Semnificaţia este transparentă aşa cum culoarea şi textura sunt transparente, cu lumina ce nu pare să cadă asupra diverselor suprafeţe, ci să fie chiar înăuntrul structurii şi culorii. De fapt, acolo se şi află lumina, căci ea este trinitatea inseparabilă compusă din soare, obiect şi ochi, iar alchimia frunzei este tocmai culoarea şi lumina ei.

Alan Watts – Cosmologia voioasă. Incursiuni în chimia conştiinţei,




SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2012.htm

[latan.elena]

De Anima





„Tot omul e ros de un vierme şi obsedat de un el însuşi inexistent, de ceea ce ar fi dorit el să fie.”– Tudor Arghezi











„Lucrurile cărora le rezistăm durează.” – Carl Gustav Jung










"Inocenţa şi frumuseţea au un singur duşman: scurgerea timpului."
(William B.Yeats)







Anna Vinogradova

[latan.elena]

Alternatif Hayat


Într-o vale
Unde sunt toate la fel
Un om trăieşte
El poate spune bună!
....
....
El scrie povestiri. - frumos.
Totul poate - vezi miracole!
El ne spune despre lumea noastră.
Narată de Dumnezeu, aşa cum şi-ar ţine în mâinile sale.
Ascultă-mă doar să ori!
Viaţa e frumoasă.

Du-te şi stai cu el, te ascult.
Atunci ştii totul odată - tu.
Învaţă să vezi ce este acolo.
Învaţă să înţelegi că Dumnezeu te iubeşte foarte mult.
Vezi tu, lumea e
Minunat - e atât de frumoasă.

Uită-te în sus ori
La stelele de sus
Acesta e regatul lui
El a aratat-o imediat!
....
....
Du-te şi stai cu el, te ascult.
Atunci ştii totul odată - tu.
Învaţă să vezi ce este acolo.
Învaţă să înţelegi că Dumnezeu te iubeşte foarte mult.
Vezi tu, lumea e
Minunat - e atât de frumoasă.

Într-o vale
Unde sunt toate la fel
Un om trăieşte
El poate spune bună!
....
....
Du-te şi stai cu el
Învaţă să înţelegi.
Uite, tot ce-ţi
Uite, ar putea fi mai bine?

Într-o vale
Unde sunt toate la fel
Un om trăieşte
El poate spune bună!

Du-te şi stai cu el
Învaţă să înţelegi.
Uite, tot ce-ţi
Uite, ar putea fi mai bine?

[latan.elena]

My way (Felul meu)

Acum, sfârşitul e aproape
Am în fată cortina de final,
Prietene, îţi spun clar,
Îmi menţin părerea de care sunt sigur.

Am avut o viată plină,
Am colindat fiecare drum
Şi, mai mult, mult mai mult de-atât,
Am făcut-o în felul meu.

Regrete, am câteva,
Totuşi, sunt prea puţine pentru a le spune
Am făcut ce trebuia să fac,
Şi le-am văzut trecând, fără excepţii.
Am planificat fiecare cursa,
Fiecare pas atent de-a lungul drumului,
Şi mai mult, mult mai mult de-atât,
Am făcut-o în felul meu.

Da, au fost momente, sunt sigur că ştiţi,
Când am mai şi exagerat,
Dar până la urma, când am avut îndoieli,
Mi-am asumat responsabilitatea.

Am înfruntat totul şi am rămas în picioare,
Şi am făcut-o în felul meu.

Am iubit, am râs şi am plâns,
Am avut greutăţi şi partea mea de pierderi.
Şi acum, când lacrimile s-au domolit,
Totul mi se pare atât de amuzant...

Când te gândeşti că am făcut toate astea,
Şi daţi-mi voie s-o spun, nu într-un mod timid,
"Nu, nu eu...
Am făcut-o în felul meu. "

Căci atunci bărbatul pentru ce este? Ce are el?
Dacă nu se are pe sine, nu are nimic...
Să spună totul aşa cum simte,
Nu vorbele cuiva îngenunchiat,
Trecutul o arată, am înfruntat loviturile
Şi am făcut-o în felul meu.

Da, a fost în felul meu.

[latan.elena]

DOR DE BACOVIA

Adrian Păunescu



Acum, când cade toamna pe pământ,
Ca un coșmar al unei boli ciudate,
Acum să trecem prin acele sate,
În care merele în meri mai sunt.

Acum să ne iluminăm de tot,
Până-n adâncul inimii și-al firii,
Ce disperare, cum se duc martirii,
Si a-și rosti plecarea nu mai pot.
Foioasele în vântul toamnei ard,
Mușcate sângeros si trist de lună,
Și turturelele se despreună.
Acum, noi doi în focul revanșard
Acum, atât de singuri pe pământ,
Să recităm Bacovia, plângând.

[latan.elena]

"Nu îmi iubesc prietenii nici cu inima nici cu mintea. Pentru că inima s-ar putea opri, iar mintea ar putea uita. Îi iubesc cu sufletul. Sufletul nu se oprește și nu uită niciodată!" Rumi

[latan.elena]

Dorina Costraș Art






„Sufletul femeilor se îmbogățește din tot ce dăruiesc.” - Marcel Achard

[latan.elena]

Factorul decisiv care oferã în orice situatie
un calm interior durabil,
o sursã de pace pentru ceilalti,
este acela de a-ti accepta propriile greseli si slãbiciuni,
de a fi capabil sã cobori de pe piedestalul pe care te-ai asezat.

(K. G. Durckheim)

[latan.elena]

Un foșnet de frunză

“Nu mă interesează un bărbat decât în măsura în care cred că-l stăpânesc ca femeie, în care cred că sunt pentru el, într-un moment din viață, o ființă unică, de neînlocuit. Știu că sunt femei mai frumoase decât mine, dar asta nu are nicio însemnătate, fiindcă oricât de frumoasă ar fi o femeie, se poate totdeauna ivi alta, care să fie și mai frumoasă; dar cred că poate exista o adâncime sufletească, o sensibilitate, o inteligență care pot însufleți în așa fel un anumit fizic, care pot crea o feminitate infungibilă, amalgam unic de însușiri de neînlocuit, cel puțin într-o clipă dată, pentru un om într-un anume climat sufletesc.Sunt sigură că o clipă poate să închidă în ea, ca un foșnet de frunză, ceva din bucuria vieții și din durerea ei.
Nu-nțelegi că merită să trăiești pentru ca să vezi cum cad frunzele și apoi cum cresc mugurii, pentru o zi în care e soare, pentru alta în care plouă?”

Cella Serghi
(22 octombrie 1907 – 19 septembrie 1992)
Pânza de păianjen


SURSA: http://webcultura.ro/un-fosnet-de-frunza/