"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..."
”Cine a văzut speranţa, nu o mai uită. O caută sub toate cerurile şi printre toţi oamenii.
Şi visează că într-o zi o va întâlni din nou, nu ştie unde, poate între ai săi.”
Octavian Paler
Ultima modificare făcută de latan.elena; 25.08.2023 la 11:45.
"Ascultă-ți intuiția, fii atent la intuițiile tale, nu-ți respinge gândurile,
inspirațiile sau ideile aleatorii. Raiul vorbește în fragmente, nu în discursuri. "
Neale Donald Walsh
Atunci când începi să înțelegi ceea ce ești fără să încerci să te schimbi, atunci ceea ce ești începe să se transforme.
Jiddu Krishnamurti
Ultima modificare făcută de latan.elena; 25.08.2023 la 12:04.
"Fericirea este să întâlnești natura, să o vezi, să vorbești cu ea."
Lev Tolstoi
Mintea are o mie de felinare,
Inimii unul e de-ajuns;
Şi totuşi lumina vieţii moare
Dacă iubirea a apus.”
Francis William Bourdillon
„Dacă un vis îți traversează sufletul, nu-l reține, ci urmărește-i zborul.”
Fabio Privitera
Există un drum în lume, un singur drum pe care nimeni altcineva
în afară de tine nu îl poate parcurge: unde duce? Nu te întreba, mergi!
Friedrich Nietzsche
„Pentru a fi deschis către creativitate,
trebuie să ai capacitatea de a folosi
în mod constructiv singurătatea.
Trebuie să învingi teama de a fi singur.”
Rollo May
"Avem la dispoziţie arta pentru a nu muri din cauza adevărului."
Friedrich Nietzsche
Hugo Johnson Art Page
Căutam putere și siguranță în afara mea
dar le-am găsit înăuntru. Ele au fost mereu acolo.
Anna Freud
Iubesc oamenii solitari, pe cei diferiți, pe cei pe care nu-i întâlnești niciodată.
Cei rătăciți, plecați, bântuiți, nenorociți. Cei cu sufletele în flăcări.
Charles Bukowski
Trebuie să fii foarte puternic ca să iubești singurătatea.
Pier Paolo Pasolini
După ce a trecut furtuna,
nu îţi vei aminti cum ai reuşit să treci prin ea,
cum ai izbutit să supravieţuieşti.
Nici măcar nu vei fi sigur că a luat într-adevăr sfârşit.
Doar un singur lucru e sigur,
după ce ai scăpat din furtună
nu vei mai fi persoana care ai fost când s-a pornit vântul.
Acesta este singurul adevăr pe care-l ştim despre furtuni.
Haruki Murakami
"Cunoști singurătatea?
Da, cea a poeților și a neputincioșilor.
Singurătate?
Ce singurătate?
Știi că nu ești niciodată singur?
Și că oriunde ne-am duce
Greutatea trecutului nostru și greutatea viitorului nostru?
Toți cei pe care îi ucidem sunt mereu cu noi.
Și au fost doar ei, nu-i rău.
Dar sunt și cei pe care i-am iubit,
Cei pe care i-am iubit și care ne-au iubit.
Regret,
dorința,
farmecul și dulceața,
curvele și gasca de zei!
Singurătatea răsună cu scrâșnirea dinților,
Plângeri bine pierdute...
Dacă m-aș putea bucura de adevărata singurătate,
nu această singurătate a mea bântuită de fantome,
dar cea reala,
făcută din tăcere și
Tremurul copacilor. ”
Albert Camus din Caligula
William Smith photography
De-abia acum, in sfarsit, ii intelegea taina.
O taina foarte simpla: dragostea. Tot ceea ce ne fascineaza in lumea neinsufletita,
padurile, sesurile, raurile, muntii, marile, vaile, stepele, mai mult, si orasele, palatele,
pietrele, mai mult, noaptea, stelele, vantul, toate acestea, indiferente in sine si goale de sens,
se umplu de inteles omenesc, fara ca noi s-a banuim, contin presimtirea dragostei.
Dino Buzzati
Tu eşti cea mai frumoasă poezie
Doar lasă-mă să te scriu,
Am să inventez un alfabet nou
Pe care să-l citească stelele, inimile
Iar oamenii să-i simtă lumina
Când am să te aştern pe hârtie
Pe scoarţa copacilor, pe frunza viţei-de-vie.
Tu eşti cea mai frumoasă poezie
Te ştiu dinainte de vârful peniţei
Când te pierdeai prin alb nevăzută
Cu aripile prinse în albastrul cernelei
Zburând fistichiu ca o pasăre rară
Din necuprins în poezie
Pe fereastra deschisă dintr-o călimară.
Tu eşti cea mai frumoasă poezie
De pe vremea când muzele nu ştiau ce au să fie
De-atunci îmi colindai inspiraţia şi eul
Nimic din noi n-avea să se mai piardă
Când tu singură te tipăreai fără să se ştie
În mintea mea, pe pagina de gardă,
Ca-n copilărie, în caietul de caligrafie.
Tu eşti cea mai frumoasă poezie
Atunci când îmi spui acelaşi lucru mie
Când treci prin mine şi-mi furi rimele şi rostul
Şi eu fără cuvinte te iubesc ca prostul
Că îmi rămâne din toată această nebunie
Doar verdele ochilor tăi risipit pe hârtie
Sau poate e albastru, ori căprui, domnişoară erezie.
Tu eşti cea mai frumoasă poezie
Scrisă cu roşu ca o sărbătoare-n calendare
Până la care ţii post de mine
Aşteptând cuminte să-ţi dau eu dezlegare,
Şi suferinţelor tale bune de tipare
Pentru istoria literaturii iubirilor frugale
Cu mine ca prefaţă şi totodată poezie.
Tu eşti cea mai frumoasă poezie
Prinsă în pânza albă de hârtie
Făcută din bucăţi de timp, aripi, ciocolată
Pe cât de ireală, pe atât de adevărată
Dintr-un vocabular uitat de altădată,
Îmbrăcată în aer, ie şi blue-jeans
Bătând la mine-n piept ca inima din manuscris.
Tu eşti cea mai frumoasă poezie.
Marius Tuca
Cerul era înstelat şi era atât de frumos încât mă întrebam
cum se poate ca sub un astfel de cer oamenii să fie în duşmănie unii cu alţii...
Dostoievski
''Frumosul este ceva cumplit, înfiorător! Infiorator, intelegi? Pentru ca nu poti sa-l cuprinzi, nu poti sa stii ce-I acolo in fond, si nici n-ai cum sa stii, fiindca Dumnezeu ne-a pus in fata numai enigme. Aici se intalnesc toate extremele si toate contradictiile salasluiesc laolalta...Sunt atâtea taine care ne înconjoară!''
Fëdor Dostoevskij
Momentan sunt 161 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 161 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje