"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..."
Uimirea fericită
este tocmai momentul în care ţâşneşte în noi
o nouă dimensiune.
Este momentul privilegiat în care
suntem subit vindecaţi,
pentru o clipă,
de noi înşine.
Maurice Zundel
Nopti de Vama
Ultima modificare făcută de latan.elena; 18.08.2023 la 12:56.
https://www.youtube.com/watch?v=WaVX94oJCbI
Deci pana la urma daca nimeni nu face nimic pentru tine inveti sa faci totul singur.
Te aranjezi şi tu. Te vindeci, te îmbrățișezi, țipi și îți spui că totul va fi bine chiar dacă știi că nu e adevărat.
Învață să fii suficient, să-ți oferi tot ce ai nevoie.
Și asta e periculos pentru că atunci înveți să nu mai ai nevoie de nimeni.
Catherine Black
Dacă cauți o comoară trebuie să o cauți în cele mai puțin vizibile locuri,
nu o căuta în vorbele oamenilor, vei găsi doar vânt.
Caut-o adânc în sufletul celor care pot vorbi cu tăcerea.
Alda Merini
„Dacă nu îți transformi cicatricile în înțelepciune,
le-ai irosit lecția.
Lasă fiecare rană să te pătrundă,
te purifică, te transformi.
Îmbrățișează-o, și, când se va vindeca,
onorează-o și mulțumește-i pentru ceea ce te-a învățat.’”
— Ce te-a învățat?
„Ea m-a învățat valoarea ei.
Fiecare cicatrice mi-a amintit
că durerea a dispărut
și că spiritul meu s-a ridicat.
Fiecare cicatrice mi-a spus
unde am fost rănita,
ce m-a durut,
cat de mult am patit
și cum mi-am revenit.”
„Când poți curge
în loc să lupți,
când poți să dai drumul
în loc să te abții
când vei putea să
îmbrățișezi
în loc să respingi
te vei conecta cu natura
și cu tine însuți,
și vindecarea va începe”.
(din cartea_Satul călugărilor atemporali)
"Când se întâmplă ceva ce nu-ți place,
Opreşte-te şi respiră.
Când ceva te prinde din senin
Opreşte-te şi respiră.
Când trebuie să faci o alegere grea,
Opreşte-te şi respiră.
Când realizezi că ești neputincios,
Opreşte-te şi respiră.
Oprește-te și respiră furtuna de fiecare dată
te stăpâneşte.
Când te oprești și respiri,
tot ce faci este să cari
din exterior spre interior energia ta. ''
(Satul călugărilor atemporali)
"Viaţa
este o eliberare eternă.
Doar cu mâinile goale
poți să iei
ceva nou. "
Rumi
Deține doar ceea ce poți aduce cu tine
Lasă-ți memoria să-ți fie geanta de călătorie.
Aleksandr Isaevič Solženicyn
Și în fiecare dimineață împletim un lanț de flori care să ne lege de pământ, în ciuda disconfortului, goliciunii inumane a naturii nobile, pedeapsa zilelor triste, în ciuda cărărilor riscante și întunecate pe care trebuie să le parcurgem în căutarea noastră. Da, în ciuda tuturor lucrurilor, există o formă de frumusețe, care îndepărtează pânza funerară care prea des ne învăluie spiritul. Așa sunt soarele și luna, copacii fragezi sau bătrâni care dau întuneric mieilor îmblânziți; așa sunt narcisele și lumea verde în care trăiesc; și așa sunt râurile limpezi, care își creează o adiere împotriva verii fierbinți; și așa sunt ele ferigi în pădure, stropite cu muguri de trandafir muscata; și așa este și măreția destinului pe care ne-o imaginăm în cinstea marilor morți; toate poveștile frumoase pe care le citim sau le ascultăm: o fântână nesfârșită de apă nemuritoare ce curge spre noi de deasupra cerului.
John Keats
Dăm cu adevărat altora ceea ce avem din abundență. Orice altceva este împrumutat de la noi înşine.
Adăugarea, adesea sărată, vine repede când ne-am "supra dat". Căci ne-am împrumutat nouă ceea ce nu avem din belșug.
Apoi o revizuire a priorităților noastre începe să aibă sens:
„Acum mă gândesc la mine”, revine de fapt la a se pune în centrul preocupărilor lor.
Întrucât cultura noastră a demonizat un egoism sănătos de a face din Sine primul receptor al bunăstării noastre, oferim lumii un Sine anemic, betiv și lipsit de iubire.
Iubirea de sine vindecă totul, și nimic altceva nu vindecă cu adevărat dependența emoțională. Cel mult, colecția și acumularea compulsivă de sentimente și priviri exterioare umple o fântână fără fund, acest gol imens rostit de auto-haterii.
Cei care, ca soluție de supraviețuire, au dezvoltat un sistem de apărare complex în jurul butoiului lor de danaids, legănându-se între evadarea compulsivă - simț sau profunzime - și dependență emoțională
Dăm cu adevărat altora ceea ce avem din abundență. Orice altceva este împrumutat de la noi înşine.
Stephan Schillinger
A aștepta după .
Un apel care nu vine,
O persoană care nu se întoarce niciodată,
O scrisoare pe care nu o primim,
Un copil pe care nu-l mai vedem,
Un tânăr care nu mai este acolo,
O iubire care pare pierdută.
Zabovi să revii
Acest trecut care cere să moară.
Și îți pierzi timpul amintindu-ți
O iluzie care te face sa suferi.
Nu mai fugi în amintirile tale
Și vă îmbătrâniți viitorul.
E timpul să te unești,
Și din nou,
Trebuie să trăiești din nou.
Oferă prezentului șansa de a te seduce,
Și în viitor fericirea de a înflori.
Tot ce are viața de frumusețe, ți-l va oferi.
Doar zâmbește-i și deschide-te.
Calea de a ajunge acolo
Este să dai drumul, să nu mai ții,
Dă drumul, pentru a crește.
Și intampina totul din nou.
Richard Migneault
Intimitatea este putere.
Ceea ce oamenii nu știu, nu pot distruge.
Păzește-ți sinele mistic.
Ține-ți poveștile personale strâns la inimă.
Nu toată lumea are privilegiul să te cunoască.
Debbie Lynn
Ruslan Bolgov Photography
Cu mulți ani în urmă, era la modă să ridiculizezi ideea de „dragoste la prima vedere”; dar cei care gândesc, nu mai puțin decât cei care simt profund, i-au susținut întotdeauna existența. Ca să spun adevărul, descoperirile moderne, în ceea ce poate fi definit magnetismul etic sau magnetic-estetic, fac să pară probabil că cea mai naturală și deci cea mai reală și mai intensă afecțiune umană sunt cele care apar în inimă aproape din simpatie electrică, într-un cuvânt care cele mai vii și durabile legături psihice sunt cele prinse dintr-o privire.
Edgar Allan Poe, Ochelarii, 1844
https://poestories.com/read/spectacles
”Întâi o pată roșie,
Foc concentric, ceva cu gurgui.
Apus nr. 21 nu seamănă cu apus nr. 20,
Nici cu apus nr. 3001.
Câte am văzut la viața noastră...
Și-am ascultat atîtea apusuri...
Nu, nu e vorba de-o greșeală de scriere,
Eu ascult apusul și-l numerotez.
Fiecare e în altă tonalitate...
Iată nuanța de verde care cîntă acum pe muchia dealului.
Cine bate cu genunchiul în soare
Și-l îndeasă-n pământ?
......
Ei, na! Ia uită-te colo,
Ce apus! Soarele scîrțâie de scrîncioburi.
De leagănele copilăriei din noi, care se dă huța.
Ce deosebire față de apus nr 20!
Altă tonalitate. A lucrat la el mai mult zeul.”
Apus nr 21 - Marin Sorescu
„Sunt atât de aproape, s-ar putea să par îndepărtat.
Atât de complet amestecat cu tine, s-ar putea să arăt separat.
Așa că în aer liber, par ascuns.
Atât de tăcut, pentru că vorbesc constant cu tine.”
Rumi
Dan Cristian Mihăilescu
- Ești un trandafir ?
- Nu, nicidecum, sunt o frunză.
- Ba nu, ești un trandafir pentru că miroși ca unul.
- Nu, sunt o frunză, dar am stat cândva lângă un trandafir.
Parintele Arsenie Papacioc, din "Veșnicia ascunsă într-o clipă"
"Și chiar de nu voi fi un far, ci o candelă, ajunge.
Și chiar de nu voi fi nici candelă, tot ajunge, fiindcă m-am străduit să aprind lumina."
Nicolae Titulescu
Momentan sunt 123 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 123 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje