"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..."
Frumos, totuși, verbul care merge împreună cu promisiunea: păstrează. Man tener, care se ține de mână.
Erri De Luca
"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..."
Frumos, totuși, verbul care merge împreună cu promisiunea: păstrează. Man tener, care se ține de mână.
Erri De Luca
„Timpul dizolvă superfluul și păstrează esențialul”.
A. Jodorowsky
https://www.youtube.com/watch?v=dZR_nFBzaeY
Regina
de Nichita Stanescu
Trupul meu e tronul somnului tau
regina
Cuvintul meu e piinea neagra a dorului tau
regina
Ochiul meu este coroana ta
regina
Simbata mea este duminica ta
regina
Timpul pe care mi-l alungi este regatul tau
regina
Melancolia ta e calul meu cel alb
regina
Iar plinsul tau e sarea mortii mele
regina.
Există în afara noastră o altă viaţă, care e tot a noastră. Care ar fi scopul existenţei mele dacă m-aş simţi mulţumită numai cu mine?
Atât de fără speranță este lumea din afară, încât lumea dinăuntru este de două ori prețioasă pentru mine.
Emily Bronte
Recenzie: La răscruce de vânturi – Emily Bronte
„Prietenii mei sunt toți așa: jumătate nebunie, jumătate sacralitate. Îi aleg nu după piele, ci pupila, care trebuie să aibă o strălucire curioasă și o nuanță ciudată.
Îmi aleg prietenii cu fețe curate și suflet expus. Nu vreau doar umărul și îmbrățișarea, vreau și cea mai mare bucurie a lor. Prietenul care nu poate râde cu mine nu poate suferi cu mine.
Prietenii mei sunt toți așa: jumătate joc, jumătate reflectie.
Nu vreau râs previzibil sau plâns jalnic. Îmi doresc prieteni serioși, cei care fac din realitate sursa lor de ucenicie, dar care să-și dea viața pentru ca fantezia să nu se stingă.
Nu vreau prieteni mari sau ieftini. Le vreau copilăria și jumătate bătrânețea. Copii, ca să nu uite valoarea vântului pe față, iar bătrânii, ca să nu se grăbească niciodată.
Am prieteni ca să știu mai bine cine sunt, pentru că văzându-i nebuni, jucăuși și serioși, bătrâni și copii, nu voi uita niciodată că acea normalitate este iluzie sterilă.
Fernando Pessoa
Marcos Guinoza paintings
Ultima modificare făcută de latan.elena; 26.07.2023 la 17:38.
Poetul este cel care reușește să dea suflet cuvintelor.
El nu doar le selectează și le scrie.
El le iubește, suferă, le trăiește.
El este capabil să dea glas viselor sale,
la propria lui nebunie creatoare,
pentru că poetul reduce la tăcere mintea
și face inima să vorbească.
Pentru a ajunge la inima cititorului.
Agostino Degas
''Dar aș vrea să-mi amintesc lumina care pătrunde prin ferestrele mari
la acest moment al zilei și pune tot ce atinge cu caractere cursive.''
Billy Collins
DESCULȚ…
„Dar ce ne pasă de restul zilei, de
langoarea după-amiezii,
de saltul brusc în seară,
de noaptea cu parfumurile ei familiare,
de stelele ei ascuțite?
Acesta este cel mai bun: împinge cearșafurile deoparte,
picioarele pe podeaua rece
și bâzâie prin casă în ritmul espressoului”.
Billiy Collins
TĂCERE…
Destul, vreau să plec, departe de țărmurile limbajului,
o barcă cu nimeni la bord,
pierdută pe mare,
fără litere, fără dicționar,
nici măcar un nume pictat pe proa.
Nimic decât liniște, acea liniște care coboară
de fiecare dată când ies cu un caiet
și un nor brusc aruncă o umbră pe pagina mea.
Billy Collins
https://www.youtube.com/watch?v=-zCPfZY_g3c
https://www.youtube.com/watch?v=Hsd9E1CqUlM
Mi-i teamă de o carte (o văd ades şi-n vis)
pe care aş deschide-o-nfrigurat
şi-n paginile ei aş da de-odat...
de toate versurile pe care incă nu le-am scris.
De care sufletul mi-i însă, îmbibat:
precum de apă un burete;
şi solie - din partea lor - mi-i orice vis curat,
şi mi-i devreme ora cea târzie.
Parcă mă văd citind - în acea carte
doar pân' la mijloc orice poezie,
ştiind ce-i scris, de-odată, mai departe,
cum dintr-un rând poemu-ntreg învie.
Şi ochii-ar luneca, pustii de gânduri -
ca peste un destin ce se amână -
peste acele, dragi şi sfinte, rânduri,
precum transcrise de-o străină mână.
Nescrise foi se vor sălbătici-n sertare;
şi în amurguri vechi, cu iz amar, -
eu cartea ceea-aş răsfoi-o, arare;
ca pe-osânditul propriul meu dosar.
Nicolae Dabija - Mi-i teamă de o carte
https://www.youtube.com/watch?v=EvqltlEa83c&t=549s
https://www.youtube.com/watch?v=ShOlfu3fPi0
Aniversare. 26 iulie 1875. S-a născut Carl Gustav Jung, psihiatru, scriitor, psihanalist, antropolog și filozof elvețian. Ne amintim de el cu acest fragment din cartea sa „Tipuri psihologice”:
''Dar, pe măsură ce studiem filosofia Upanishad-urilor, în noi crește impresia că finalizarea acestei căi nu este tocmai cea mai simplă dintre sarcini. Aroganța noastră occidentală față de aceste perspective asupra gândirii indiene este un semn al naturii noastre barbare, care nu are nici cea mai îndepărtată bănuială a profunzimii sale extraordinare și a acurateței psihologice uimitoare. Suntem încă coatât de ignoranți, încât de fapt avem nevoie de legi din afară și de o table a legii sau de un Tată de sus, care să ne arate ce este bine și ce trebuie să facem. Și din moment ce suntem încă barbari, orice credință în natura umană ni se pare un naturalism periculos și imoral. De ce asta? Pentru că sub furnirul subțire al culturii barbare, fiara sălbatică este gata să țină ambuscadă, justificându-și din plin teama.''
Carl Gustav Jung – Tipuri psihologice
Timpul şterge... Da, dar el ştie să păstreze - ca nimeni altul - ceea ce nu trebuie pierdut...
Amza Pellea
Crede-mă, timpul nu șterge nimic. Amintiri, nostalgie, durere. Mută totul în alt loc.
Roberto Pellico
Momentan sunt 270 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 270 vizitatori)
Marcaje