https://www.youtube.com/watch?v=6mmuNxYLxTs
"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..."
"Eu astept
cu pasiune tăcută
un singur gest ,
o privire
de la tine"
Rumi
https://www.youtube.com/watch?v=6mmuNxYLxTs
"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..."
"Eu astept
cu pasiune tăcută
un singur gest ,
o privire
de la tine"
Rumi
Ultima modificare făcută de latan.elena; 14.06.2023 la 11:55.
https://www.youtube.com/watch?v=NYIy0dBQso4
Îmi plac artiștii,
poeţii, proştii.
Îmi plac oamenii diferiți,
afara din cutie.
Luminos în interior
și fără bibelouri afară.
Agostino Degas
Ultima modificare făcută de latan.elena; 14.06.2023 la 12:05.
În interiorul unei raze de soare care
intră uneori pe fereastră
vedem viața în aer,
iar noi îi numim praf.
Stephen Benni
Scara care duce în Împărăţia cerurilor e înfiptă în adâncul sufletului vostru;
fugiţi de păcat,
intraţi în acest adânc al fiinţei voastre
şi acolo, în adâncul cel mai adânc al sufletului,
veţi descoperi treptele pe care veţi putea începe urcuşul.
Sf. Isaac Sirul
Pentru mine, scrisul este cu adevărat singura provocare posibilă pentru a trăi. Dacă cineva mi-ar spune „îți spun povestea vieții mele ca apoi să o rescrii” și ar vorbi timp de zece ore, aș folosi doar primele zece minute, celelalte nouă ore și cincizeci le-aș pune. Funcția vieții este aceasta: să nu servească niciun scop. Și dacă literatura are un scop, este să ne facă să simțim toată viața care ne lipsește, la care am renunțat să o trăim pe a noastră.
Aldo Busi
În timp ce scrii nu te gândești la nimeni, scrii în întuneric, dacă se poate în șoaptă, cu o voce din ce în ce mai joasă, pentru ceea ce odată era considerat sufletul oamenilor. Este scrisă din adâncurile unei închisori ideale, care este trecută cu vederea de rarele chipuri prietenoase. Scrisul nu este un interviu, ci un solilocviu. Ultimele pagini ale unui text fictiv sunt scrise aproape pe genunchi.
Francesco Biamonti
„Cu siguranță că literatura nu ar fi existat niciodată dacă o parte din ființe umane nu ar fi fost înclinată către o introversie puternică, către o nemulțumire față de lumea așa cum este, către o uitare a orelor și a zilelor, privind imobilitatea cuvintelor tăcute. ”
Italo Calvino
Picasso a avut o carieră extrem de bogată și a experimentat toate mediile creative. Chiar și poezie, și da! În plus, spunea despre sine că este un poet care ieșise prost. În total, sunt peste 300 de poezii criză de el, iar multe dintre ele au fost dezvăluite cu ocazia expoziției „Poetul Picasso”. Cu această ocazie, curatorii expoziției au ales să ofere o versiune citită a unora dintre ele, pentru a fi ascultat așa cum și le-a imaginat Picasso.
Aceste poezii citite pot fi ascultate din nou aici. Lasa-te purtat de vocea lui Robin Renucci, director al National Dramatic Center - Les Tréteaux de France (CDN) if professor of the National Conservatory of Dramatic Art unde el insusi a studiat.
sursa:https://www-museepicassoparis-fr.tra...o&_x_tr_pto=sc
https://www.google.com/search?q=le+p...6tm6HQyfogP_WM
ÎNTRE NOURI ȘI-NTRE MARE
Mihai Eminescu
Între nouri şi-ntre mare
Zboară păsări călătoare.
Cum nu pot şi eu să zbor
Să mă iau pe urma lor!
Şi departe de la maluri
Trec corăbii peste valuri,
Trec cu pânze lucitoare
Şi se pierd în depărtare.
Cum nu am aripi să zbor,
Să mă iau pe urma lor!
Că m-aş duce, tot m-aş duce,
Dor să nu mă mai apuce,
Peste undele cu spume,
Peste mare, peste lume;
Şi-as vedea cum trec cu toate,
Rânduri-rânduri arătate,
Înnegrirea malurilor,
Strălucirea valurilor,
Stolul rândunelelor,
Tremurarea stelelor
Poate că mi-ar fi mai bine,
Poate te-aş uita pe tine.
Alei puică, alei dragă,
Cumu-i frunza cea pribeagă
E viaţa mea întreagă,
Căci dragostea ta mă strică
De nu m-aleg cu nimică;
Viaţa trece, frunza pică,
Trece fără mângâiere,
Ca izvorul de durere,
Trece şi se prăpădeste,
Arde si se mistuieşte,
Fără noimă, fără rost,
Bine-ar fi să nu fi fost.
https://www.youtube.com/watch?v=Fvazm6RSkpg
Mai am un singur dor
Mihai Eminescu
Mai am un singur dor:
În liniştea serii
Să mă lăsaţi să mor
La marginea mării;
Să-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Să am un cer senin.
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi împletiţi un pat
Din tinere ramuri.
Şi nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creştet,
Doar toamna glas să dea
Frunzişului veşted.
Pe când cu zgomot cad
Izvoarele-ntruna,
Alunece luna
Prin vârfuri lungi de brad.
Pătrunză talanga
Al serii rece vânt,
Deasupră-mi teiul sfânt
Să-şi scuture creanga.
Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci înainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.
Luceferi, ce răsar
Din umbră de cetini,
Fiindu-mi prieteni,
O să-mi zâmbească iar.
Va geme de patemi
Al mării aspru cânt…
Ci eu voi fi pământ
În singurătate-mi.
Momentan sunt 48 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 48 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje