Elena Latan

[latan.elena]

''Fii gelos pe lumea ta
și permiteți doar oaspeților delicati să intre,
oameni și lucruri care
adaugă valoare reală.''




"Toți suntem obișnuiți. Toţi suntem plictisitori. Suntem cu toții spectaculoși. Toţi suntem timizi.
Cu toții suntem neînfricați. Cu toții suntem eroi. Suntem cu toții neajutorați. Depinde doar de zi. "


Brad Meltzer





În multe societăți șamanice,
dacă apelezi la un vindecător
din cauza problemelor de depresie,
descurajare sau demotivare,
Vi se vor pune patru întrebări:
Când te-ai oprit din dansat?
Când te-ai oprit din cântat?
Când ai încetat să mai fii fascinat de poveștile lumii?
Când ai încetat să mai găsești alinare în dimensiunea tăcerii dulci?!

Hernàn Huarache Mamani

[latan.elena]

Pentru ca o prerie să se nască,
un trifoi, o albină și un vis sunt de ajuns.
Și dacă nu există albine și trifoi,
chiar și visul este suficient.

Emily Dickinson

[latan.elena]

„Din ce în ce mai mulți oameni se observă unii pe alții doar pentru a descoperi defectele, văd doar ce este în neregulă cu lumea, subliniază și comentează doar eșecuri și catastrofe. Contrar a ceea ce cred unii, nu aceasta este atitudinea înțeleptului. .Bineînțeles că înțeleptul nu este orb, vede răul, nu se lasă înșelat, dar consideră că lucrul esențial în viață și în ființe este binele.Deci știe că răul există dar nu se ocupă prea mult de el. . Mai degrabă, își fixează atenția asupra binelui și datorită acestei atitudini atrage forțele binelui și le amplifică în sine, în ceilalți și în lume.”

O. M. Aivanhov

[latan.elena]

Vita con Lloyd

„Lloyd, este adevărat că familia este locul unde există fericire?”
„Dacă îmi permiteți, aș evita această retorică banală, domnule”
— Adică, Lloyd?
„În familie există și tristețe, durere, furie, neînțelegere și nemulțumire, domnule”
„Totuși, familia este locul unde te întorci mereu, Lloyd”
„Aceasta se datorează faptului că familia este acolo unde întotdeauna merită, domnule”
„Un pic ca dragostea, Lloyd”
— Așa ceva, domnule. Ceva similar…"




Adesea căutăm cu disperare fericirea urmărind himere,
fără să ne dăm seama că lucrurile simple sunt cele care ne fac inima să se bucure:
natura cu anotimpurile ei, prietenii, dragostea, râsetele,
o plimbare pe malul mării.

Romano Battaglia

[latan.elena]

Mihaela Patricia Macelaru

Am riduri
Asta inseamna ca am râs si am plâns.
Am fire albe
Fiindca mi a pasat.

Si am cicatrici
Fiindca am iubit.

Intr un cuvant
Am trait !!!!

MM

*

Riduri

Ridul adanc de pe frunte, priveste la ridurile de la coltul ochilor: heeei, eu am fost primul, voi cand si de ce ati aparut?
Din încruntari si lacrimi, atunci cand viata a durut.
A, stai ca s ceva riduri si la gura!
Acelea s facute cand ea zambea fara masura, cand credea in cuvinte si n mangaieri.
Fiecare rid e un semn al vietii ei traite.
Stiu, dar stii ceva?
Ea nu are riduri pe suflet.
Stiu!
Ea chiar a iubit
Cum putini pot iubi
De aici ridul mare
A stiut a trăi .
Pacatul e al celor
Ce iubire nu simt
Aceia n au riduri
Vrei sa te mint?

MM

[latan.elena]

Speranța este acel lucru cu pene
care se odihnește pe suflet
Cântă melodii fără cuvinte

și nu se oprește niciodată

Și o simți foarte dulce în vânt
Și furtuna trebuie să fie tare
capabilă să intimideze micuța pasăre
care a dat căldură atâtor,

am simțit-o în cea mai rece țară
și pe cele mai străine mări
. Dar niciodată, nici măcar la sfârșit. ,
mi-a cerut o firimitură de la mine.

Emily Dickinson

Catrin Welz-Stein paintings

[latan.elena]

Prin somn auzi cum ramuri mari se scoală
Și-ți cresc pe umeri ca pe crengi de foc.
E ceasul când, zvâcnind în noaptea goală,
mai sus de ramuri, tainele se coc.
Se-ntind pe lume drumuri de miresme,
nu pentru pași, ci poate pentru sfinți.
E ceasul când răsar catapetesme
la capătul potecilor fierbinți.
Hai! Rupe-ți lanțul! Calcă-n lut parâmii
Și inima, să mergem amândoi . . .
E ceasul când foșnesc în cer salcâmii
Și când miroase luna a trifoi.

Radu Gyr-Cantec de primavara




Flori de salcâm...., Boris Ioachim

Cu dărnicie, către lume,
Trimite-al Raiului tărâm
În dulci parfumuri îmbăiată –
Suava floare de salcâm.

Cu veselie râd ciorchinii
De-un alb curat şi diafan –
De fac să cadă, umilită,
Semeaţa floare de castan.

Roşcata zare-şi descreţeşte,
Deodată, fruntea-n răsărit
Şi de uimire se albeşte –
Ghicind că vara a venit.

Adie-n aurul amiezii
Vânt cald, cu iz dogorâtor,
Împrăştiind parfum de floare,
Dinspre salcâmi, foşnind uşor.

Cuprins de-o dulce ameţeală,
Mă-ntreb, de floare îmbătat,
De nu cumva, de plictiseală,
În lume Raiul s-a mutat.

O, Doamne, iartă-mi, Te rog, gândul –
Dar prea frumos e primprejur!
Şi când mă ning, cu flori, salcâmii
Mă simt copil şi mă simt pur.

Şi-Ţi mulţumesc că-n rânduiala
Lucrării Tale-ai pus temei;
Şi aştept, topindu-mă sfiala,
Parfumul florilor de tei…



A ÎNFLORIT SALCÂMUL, Mihai Apostu

Au înflorit salcâmii peste sat
Cum înflorit-au ei de-atâtea ori
Și totuși de la oameni am aflat
Că dragostea de oameni e în flori.

Mireasma lor îmi mângâie tăcerea
Iar peste pâlcuri de salcâmi în floare
Răsare-o rază în apropierea
Acestei dimineți strălucitoare.

În florile ciorchine-mi văd trecutul
Și viitoru-l văd ascuns în floare,
Iubirea mea se află-n tot ținutul
Și se alintă-n razele de soare.

A înflorit salcâmul la Dodești
Albinele de zor lucreză mierea,
Copiii spun pe uliță povești
Iar vântu-n flori pornește adierea.

Au înflorit salcâmii peste sat,
Opriți-vă puțin și-i observați
Și clopotele parcă altfel bat,
Iar norii cu flori albe sunt pictați.

Și dacă treceți prin Dodești vreodată
Și nimeriți când e salcâmu-n floare,
Să știți că valea toată e brodată
De Dumnezeu... și este-n sărbătoare!

[latan.elena]

Potrivit unor legende, marea este casa a tot ceea ce am pierdut, a ceea ce nu am avut, a dorintelor sparte, a durerilor, a lacrimilor pe care le-am varsat.

Osho


Dan Cristian Mihăilescu

[latan.elena]

S-ar putea să ne gândim toată viața să mergem drept pe drumul nostru și să nu
descoperim niciodată că, în cea mai mare parte am apărut pe scena teatrului lumii.

Carl Gustav Jung - Amintiri, vise, reflexii

[latan.elena]

Nu faceți niciodată un pas fără să plantați o sămânță.
Fiecare clipă începutul unei eternități, fiecare pas începutul unei scări infinite, fiecare gest nucleul unui nou cosmos.
Dacă înțeleptul nu seamănă, rațiunea este stearpă.
Cine acumulează fără să dea, golește.
Înainte de a deschide calea, curățați-l de iluzii pietrificate.
În pustiul suferinței, plantează o scânteie de bucurie, scufundă-o cu putere pe ceea ce doar imită ceea ce este pentru totdeauna.
Poti urma drumul opus: o piatra aspra, curentul raului nu o respinge ci o netezeste, o contine.
Pietricica abandonându-se nelimității îi dă un sens.
O singură sămânță justifică existența întregului Pământ.

Alejandro Jodorowsky