"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..."
"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..."
''O sămânță, care este o plantă sau un copac în embrion, care are în sine principiul creșterii, al vieții,
este mai importantă în ochii mei și în economia Naturii decât diamantul Kohinoor.''
Henry David Thoreau
''Frumuseţea unei flori ar trebui să ne fie de-ajuns pentru a ne trezi la realitate.''
Alda Merini
Nu căuta întotdeauna perfecțiunea, iubește viața așa cum este, chiar și puțin șifonată.
Rosanna Russo
Mai cred în primăvară, mai cred în amăgire,
Mai cred în mine însumi, mai vreau să cred în voi,
Prin mugurii aceştia ce crapă de iubire,
Prin trunchiul care urlă de foame de altoi.
E lumea încă-ntreagă, nu sunt pierdute toate,
Mai cred în izbăvire, mai cred în adevăr,
Mai cred în nebunie şi în virginitate,
Mai cred în înviere şi-n florile de măr.
Mai cred că-n orice ziduri va fi şi o fereastră,
Mai cred că-n orice noapte va fi şi-un pic de zi,
Că, de atâta ură, curând ne vom iubi.
Mai cred în forţa noastră şi-n slăbiciunea noastră,
Mai cred în alb şi negru şi tot nu cred în gri,
Cum cred că o grădină nu-ncape într-o glastră.
Adrian Păunescu - Mai cred
Ultima modificare făcută de latan.elena; 18.04.2023 la 12:13.
Adam and Eve Orchid
Porunca Tudor Arghezi
Prin Rai copiii au dus-o foarte bine,
Cum ar fi dus-o orişicine,
Jucându-se cu gâzele şi iezii
Care săreau pe mugurii livezii
Nici: „Culcă-te devreme!” Nici „Te
Scoală!”
Nu era cine ţine socoteală
Că întârzii, Adame, de la şcoală,
Că lecţia s-o spui fără greşeală,
Că, Eva, încă nici te-ai pieptănat
Şi te găseşte prânzul tot în pat.
Nimic, nici taţi, nici mame, nici dădace,
Nici profesoară, rea ca o răgace,
Nici dascălul cu zgârci în beregată
Care să sâcâie băiatul şi pe fată.
Totul era de glumă şi de joacă
Şi aşteptai doar pomii să se coacă.
Dar ce-i veni într-o zi lui Dumnezeu
Că se-arătă încins în curcubeu
Şi dete-ntâile porunci
Anume ce-i iertat şi nu e să mănânci.
-„Din pomul acesta, Evo şi Adame,
Să nu v-atingeţi nicidecum de poame.
De unde nu, cunoaşte-ţi ce v-aşteaptă:
Pedeapsa mea cea crâncenă şi dreaptă.”
– „Ai auzit?”
– „Am auzit!”
– „ce fel,
Că se mânie Domnul, însuşi el?”
– „Mi-e tare poftă, dragul meu, să gust
Tocmai din pomul ăla, plin de must.”
Una dintre poveștile antice grecești ne spune cum a luat formă liliacul. Pan, zeul pădurilor și al câmpiilor, s-a îndrăgostit într-o zi de frumoasa nimfă Syringa. Pan a vrut să o cunoască și să se apropie de ea, dar aceasta s-a speriat și a fugit. Pentru a scăpa de insistențele zeului, nimfa s-a transformat într-un tufiș parfumat de liliac. Pan a suferit extrem de tare, ajungând să regrete și să-și trăiască restul zilelor ajutând oamenii din păduri și câmpii.
O altă variantă a legendelor liliacului îi are ca protagoniști pe doi tineri îndrăgostiți care și-au jurat iubire veșnică. Aceștia se iubeau atât de mult, încât voiau să fie împreună chiar și după moarte. Într-o zi, tânărul s-a îmbolnăvit și și-a pierdut viața. Răpusă de durere, fata cu ochi albaștri-violeți, pe nume Lili, mergea în fiecare zi la mormântul iubitului și plângea ore în șir.
Într-una din zile, aceaste a plâns până la epuizare la locul de veci al iubitului și nu s-a mai ridicat. Astfel, se spune în popor, că în locul fetei a răsărit un arbust cu flori colorate asemenea ochilor fetei, mov-albastre, iar oamenii l-au numit liliac.
Legenda liliacului. Cum s-a format floarea cu miros de rai
Un miros slab de liliac umplu aerul. Unde erau bunicile, mereu era liliac.
Laura Miller
Spune-mi ce vrei... că lumea este rea, nedreaptă, superficială, falsă.
Oamenii sensibili și autentici ne trag mereu înapoi.
Si va raspund ca, in opinia mea, "sensibilii" sunt singurii castigatori posibili.
Ei sunt cei sensibili, adevăratele "ofensive": pentru că dacă egoismul, inumanitatea, lipsa de compasiune, ipocrizia, au devenit reguli...
ei bine, "sensibilii" le sparg pe toate.
Pentru ca ei traiesc cu inima nu ei decid asta e natura lor.
Oamenii sensibili câștigă întotdeauna, chiar dacă nu știu asta.
Ştii de ce? Pentru că sunt cei mai puternici.
Sunt atât de puternici încât nu trebuie să triumfe, să-l înșele sau să-l copleșească pe celălalt pentru a simți așa. Nu au nevoie de reflectoare ca să se simtă luminați, pentru că au lumină în ei. Oamenii sensibili câștigă indiferent, pentru că sunt "superiori", în adevăratul sens al cuvântului, pentru că de fiecare dată se întrec pe ei, pentru a merge împotriva altora. Oamenii sensibili câștigă pentru că sunt curajoși, au curajul să "simtă",
sa simta totul, chiar si suferinta, fara sa ridice ziduri impenetrabile pentru a se proteja "de o lume care nu le merita", pentru ca stiu ca acele ziduri se izoleaza de tot, nu doar de durere, ci si de fericire, si mai presus de toate de fericire, stiu ca aceste ziduri se sufoca, si asta in schimb ca să simți că trăiești trebuie să respiri din plin.
Toți ne naștem "buni și autentici". Puțini dintre ei rămân așa.
Și puțini au curajul să trăiască cu inima rămânând
sensibil și autentic.
Și apoi sunt acei puțini care, indiferent de ce, câștigă.
De ce... Să fiu schimbat (în rău) de lume.
Aceasta este singura fragilitate,
O mare pierdere.
Nicole Ossimoro
„Cu toții suntem în căutarea fericirii, dar o colorăm cu atât de multe cerințe încât nu reușim niciodată să o atingem.
Fericirea este ceva interior, de aceea trebuie să ne scufundăm pentru a o găsi.”
Osho
„Valoarea vieții poate fi măsurată prin câte ori sufletul a fost profund mișcat”.
Soichiro Honda
′′ Simplitatea este sofisticarea profunzimii."
Alda Merini
Și uneori am păstrat
sentimentele mele pentru mine
pentru că nu am putut găsi
cuvintele pentru a le descrie.
Jane Austen
Tudor Arghezi - Poezii
Dormi, sufletul meu? te-ai culcat?
Plouă şi singur mi s-a urît.
Vreau să nu te supăr.
Te-am văzut citind la lampă
Şi n-am băgat de seamă
Când ai închis oblonul din grădină,
Tărcat cu dungi egale de lumină.
Am bătut încet în fereastră
Şi iar am bătut, mai tare,
Şi am intrat în încăperea ta.
Curată rînduială!
Cartea sta deschisă la pagina albă:
Toate paginile cărţii erau albe.
Ce citeai tu într-o carte fără slove?
Patul era nedesfăcut.
Cearşaful nou, perina proaspătă.
Unde ai plecat?
Unde umbli noaptea singuratec?
Încălţămintea ţi-este neatinsă.
Nu e gunoi la tine.
Te-mbraci în cămaşă de piatră
Şi te încingi cu funie de-argint.
Tu n-ai nici sudoare,
Nici praf, nici scuipat.
Un ac îmi înglodeşte inima străpunsă,
Medicule fără de prihană.
Sau e un cui de la Crucificat
Sau un ghimpe din cununa lui.
Vindecă-mă, suflete.
Vin-acasă, suflete.
Adu leacuri, suflete.
Dormi ? - Tudor Arghezi
„De ce trebuie să-mi ascult inima?” Tânărul a întrebat când au făcut tabăra în ziua aceea:
„Căci oriunde ar fi, acolo va fi comoara ta”
„Inima mea este neliniştită”, a spus băiatul. „Visează, se întreabă multe lucruri și de multe ori, noaptea, nu mă lasă să dorm când mă gândesc la ea”.
„Ei bine, inima ta este vie. Ascultă în continuare ce are de spus”:
„Inima mea se teme de suferință”, i-a spus băiatul Alchimistului, într-o seară când s-au uitat la cerul fără lună.
„Spune-i că frica de suferință este mult mai rea decât suferința în sine. Și că nicio inimă nu a simțit vreodată suferință când și-a urmărit visele, pentru că fiecare clipă de căutare este un moment de întâlnire cu Dumnezeu și cu Eternitatea”.
Paulo Coelho
„Inima ta se va repara de la sine…
Mintea ta este de care trebuie să-ți faci griji.
Mintea ta unde ai închis amintirile, mintea ta unde ai păstrat fragmentele tuturor celor care te-au rănit.
Mintea ta te va ține treaz noaptea
te va face să plângi, te va distruge tot timpul.
Trebuie să-ți convingi mintea
a da drumul... pentru ca inima ta
știe deja să vindece...”
Nikita Gill
Uneori cuvintele nu sunt suficiente.
Și atunci ai nevoie de culori.
Și formele. Și notele.
Și emoțiile.
Alessandro Baricco
Momentan sunt 129 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 129 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje