Elena Latan

[latan.elena]

”12 noduri în gât, cele 12 Evanghelii...”
”Liniște. În noaptea aceasta, Hristos-Arestatul șade în taina unei iertări. Cu tâlharul care pe Cruce îi mărturisește puterea dumnezeiască de a deschide Raiul. E liniștea care tulbură cel mai mult gălăgia zilelor acestora. Nu doar a acestora, dar mai ales a acestora. Mâine procesul care falsifică exigențele adevărului social și ucide Adevărul își va urma necurmat silnicia. Domnul știe. Lăcrămează pentru toți, puțini, care vor trece prin ce va trece și El. Cred că din liniștea aceasta avem a ne ridica din moarte neliniștile. Și vindeca neliniștea morții ce ne-a cuprins. O liniște care decupează în istoria umanității profilul creștinului și-l desăvârșește cu harul Său. În fond, creștinul se naște din apă și din Duh – prin Botez – dar și din liniștea inalienabilă a Domnului. Acum Răstignit. Peste trei zile Înviat. Numai cine înțelege răstignirea Liniștii de acum va gusta, sâmbăta noaptea, târziu, când se coc zorile în înaltul cerului, din Învierea Liniștii. Dă-ne nouă Doamne să gustăm liniștea în care se aude numai Învierea.”

Doxologia Părintele Constantin Necula





Pr. Constantin Necula: „E întuneric și e trist pe Golgota. Lumea și-a trădat Dumnezeul”

[latan.elena]

Bel-Esprit

O zi de vineri înfrigurată, dar cu soare! E Vinerea Mare, ziua în care Mântuitorul Iisus Hristos a fost răstignit pe cruce pentru iertarea păcatelor noastre. Până și vremea asta ne spune că ”întoarcerea la sacru reprezintă singura noastră cale de salvare.”, cum spunea Mircea Eliade. Și nu e ușor, vin nori din toate părțile. Astăzi medităm și încercăm să fim oameni.... Vă las un nufăr, să vă bucure sufletul!
Și o lectură cu sens... https://bel-esprit.ro/vinerea-mare-nerostirea/


VINEREA MARE. NEROSTIREA.

by Andra Tischer

Vinerea Mare e Vinerea Patimilor, zi de doliu pentru creştinii adevăraţi. Astăzi e Ziua Mută, zi de nerostire şi de împărtăşire a patimilor cristice, de purtat Crucea pe care fariseii l-au făcut una cu lemnul pe Acela care s-a jertfit pe Sine întru salvarea păcătoşilor. Şi l-au trădat, l-au judecat şi l-au pus între tâlhari, ca să-i mântuie şi pe aceia.
„Cu cei răi, Hristoase,
Ca un răufăcător
Socotit ai fost, dar ne-ai îndreptat pe toţi
Şi ne-ai scos din amăgirea celui rău.”

Zi de meditaţie şi rugăciune, de purificare trupească şi sufletească. Asceza care sapă în trupul versatil al memoriei trebuie să ne pogoare în spirit gândul de rugăciune la Prohodul Domnului, în piatra care se va mişca să-i facă loc în Eternitate celui răstignit între tâlhari:

„În mormânt, Viaţă,
Pus ai fost, Hristoase,
Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti,
Plecăciunea Ta cea multă preamărind.„
https://www.youtube.com/watch?v=tANKWLOcJsU
Zi de smerenie şi de întrebări pentru conştiinţa adormită de păcate lumeşti, care muşcă din întreg partea leului, a Bunei-Credinţe, a Adevărului, a Binelui.
Omenirii i s-a dat o zi întreagă spre a plânge jertfa Mântuitorului şi spre a se Căi, dar puţini sunt cei care cunosc Calea, aşa că multă va fi truda lor spre a se îndrepta şi grea: „Şi ne izbăveşte de cel rău”.



De nepreţuit este omul care luptă pentru dreptate şi pentru binele semenilor săi, care iartă fără să judece, care sare în ajutorul celor sunt târâţi în noroiul calomniei şi al defăimării, care stă faţă către faţă cu Adevărul, nu cu Linguşirea!
Aşa ne-a fost lăsată: „Fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor va fi Împărăţia Cerurilor”, adică a celor simpli şi curaţi, care se ghidează în efemera lor existenţă pe valorile moştenite din neamul bun: respectul şi recunoştinţa.
Zi de mulţumire şi de iubire pentru cei de aproape!
De iertare pentru cei orbi de lucire calpă. Ei merită iertarea, pentru că, la rândul lor, vor cădea în mrejele Răului, atraşi de sunetul de sirenă al tingirilor ruginite cu care fariseii îşi cântă preamărirea.
În fiecare an, în Vinerea Neagră, Mântuitorul îşi poartă Crucea pentru fiecare dintre noi, dar tot mai puţini sunt cei care înţeleg măsura Durerii şi a Suferinţei Lui. Între Fiul Omului şi Dumnezeu, oamenii de rând nu vor fi niciodată în stare să străbată drumul de spini al Golgotei, căci prea mare e povara necredinţei lor şi a trufiei.
E Ziua în care propriile gânduri ar trebui să ne fie de ajuns, iar apa izbăvitoare a credinţei în Bine să ne ţină de foamen şi de sete pământească.

„Săvârşitu-s-a.”

Şi nu uita, Creştine, că „Domnul a dat, Domnul a luat”, şi că nu-i alt chip decât triumful Dreptăţii celei fără de umbră şi păcat, căci:
„Să te pârască poate oricine, dar să te vândă nu poate decât acela care mănâncă pâine cu tine. Rău poate să-ţi facă orice semen, cât de străin şi de depărtat ar fi de tine, dar cel mai mare rău nu ţi-l poate face decât acela care neapărat îţi stă cel mai aproape. De aceea, nici durere mai mare nu poate produce nimeni pe lume, ca acela de la care ai dreptul să aştepţi cea mai mare bucurie. Dragă suflete care ai avut pe lume harul de a avea un învăţător din pâinea căruia te hrăneşti, fii cu luare-aminte şi nu lăsa nici un fel de gând satanic să-ţi pătrundă în inimă împotriva învăţătorului tău! Oricât de mare îţi pare fericirea pe care ai putea să ţi-o cumperi prin vânzarea binefăcătorului tău, nu o dori! Oricât de mare rău ţi s-ar părea că ţi-a făcut el, nu dori niciodată să te răzbuni pe părintele tău, pe învăţătorul tău, pe binefăcătorul tău, căci preţul cu care îl vei vinde şi săgeata cu care îl vei străpunge vor arde în vecii vecilor mâinile şi inima ta.”

(Extras din Preotul martir Constantin Sârbu, via Alexandra Svet)

[latan.elena]

Vinerea Mare - o zi care a schimbat sensul vieții

Vinerea Mare - o zi care a schimbat sensul vieții

Isus ia asupra sa păcatele lumii

„Dumnezeu iubea atât de mult omenirea, încât I l-a dăruit pe unicul Său Fiu, astfel încât toți cei care cred în el să nu piară, ci să dobândească viață veșnică. Dumnezeu nu Și-a trimis Fiul în lume ca să o pedepsească, ci ca să o salveze” (Ioan 3:16-17). O emoționantă și eternă poveste de iubire se scrie an de an în ziua în care Isus Christos a luat asupra sa păcatele oamenilor și s-a lăsat răstignit pe cruce. În Vinerea mare, a parcurs drumul Golgotei, luminând cu nobilă demnitate partea întunecată a naturii umane. Răstignirea Sa rămâne pentru noi toți o lecție despre dragostea necondiționată, sacrificiu și adevăr. De ce, dintre toate formele de pedeapsă, a fost aleasă cea a crucificării?




Crucificarea, o crudă tradiție

Crucificarea era una dintre cele mai dureroase, umilitoare și temute formule de pedeapsă cu moartea din lumea antică. Condamnaților li se legau mâinile și picioarele de cruce, după care membrele erau țintuite în cuie. Există dovezi ale acestei practici barbare în rândul vechilor civilizații. Se pare că, de la persani, s-a răspândit la asirieni, sciți, cartaginezi, triburile germanice, celți și britoni (vechii britanici).

Această pedeapsă era rezervată trădătorilor, prizonierilor de război, sclavilor și criminalilor înrăiți. De-a lungul timpului, diferite tipuri de cruci au fost folosite pentru răstignirea condamnaților.
Execuția prin crucificare a fost utilizată pe scară largă în timpul domniei lui Alexandru cel Mare (356-323 î.Chr.). Ulterior, în Imperiul Roman, doar infractorii violenți, cei vinovați de înaltă trădare, dușmanii demni de dispreț, dezertorii, sclavii și străinii erau crucificați.

Metoda romană de crucificare nu a fost menționată în Vechiul Testament, nefiind utilizată de evrei, care o considerau barbară. Singura excepție consemnată a fost cea a crucificării a 800 de farisei dușmani, de către Yonatan Alexander Yannay (103-76 B.C.), rege și mare preot al evreilor. În Noul Testament, apar relatări despre folosirea crucificării de către romani, ca o modalitate de a-și menține autoritatea asupra vastelor lor teritorii.
Pentru a onora memoria și suferințele lui Isus, pedeapsa cu moartea prin crucificare a fost abolită de împăratul Constantin cel Mare, primul conducător creștin al Imperiului Roman, în 337 d.Chr.
Patimile lui Christos

Cuvântul „patimi” provine din termenul latin „pati”, care înseamnă „a suferi”. Crucificarea lui Isus Christos este acceptată de marea majoritate a cercetătorilor ca un fapt istoric real. Este povestită atît în Evangheliile apostolilor, cât și în scrierile istoricului roman Tacitus.

Numele Isus provine din limba aramaică, vorbită de vechii evrei, în care cuvântul „Yeshua” are sensul „Dumnezeu este salvarea”. Christos își are originea în limba greacă, însemnând „cel ales”, echivalentul lui Mesia din ebraică.
Patimile lui Christos reprezintă o poveste despre injustiție, îndoială, teamă, durere, moarte și viață. Ne înfățișează modul în care o ființă de natură divină a experimentat aceste trăiri la fel ca orice om.
Cea mai reprezentativă imagine a acestei povești rămâne crucea, care a devenit un element fundamental al ideologiei creștine, a pătruns în artă, literatură și în ritualurile vieții de zi cu zi. Episodul crucificării, prin marea sa încărcătură spirituală și emoțională a servit ca sursă de inspirație pentru marii artiști ai lumii și a stat la baza multor capodopere.

Patimile în viziune artistică

Crucificarea lui Isus este redată în nenumărate picturi sau sculpturi. De regulă, Isus este înfățișat pe cruce, iar în jurul său este reprezentată Maria, sunt redate figuri ale apostolilor, soldați romani, Maria Magdalena etc. Prima pictură având ca temă crucificarea datează din secolul al V-lea. Primul crucifix sculptat cu silueta lui Isus Christos pe el, datează din secolul al X-lea (Crucea Gero de la Catedrala din Köln).
Artiștii geniali ai Renașterii au zugăvit tulburătoarele scene ale crucificării, fiecare prin filtrul propriei sensibilități creative.
Rafael a surprins momentul „Coborârii de pe cruce”, în lucrarea ce poartă chiar acest nume, din anul 1507. Giorgio Vasari, faimosul biograf al artiștilor italieni spune despre ea: „În această pictură divină, trupul mort al lui Isus este redat cu atâta grijă iubitoare, încât pare proaspăt așternut pe pânză. În compoziție Rafael a turnat propria lui viziune despre tristețea celor care l-au iubit atât de mult. Oricine privește sensibilitatea, grația și atenția care reies din această pânză, excelența care respiră din toate părțile ei, va rămâne înmărmurit.”
Michelangelo a redat „Crucificarea lui Christos” în 1540, într-un tablou de o simplitate cuceritoare. Lângă Isus sunt înfățișați doi îngeri care îl jelesc, Maria și Ioan stau lângă cruce, iar la picioare este zugrăvit un craniu, referire tradițională la locul unde se aflau, pe Golgota. Michelangelo și grupul de intelectuali din care făcea parte erau în căutarea unei abordări mai spirituale a credinței, de aceea nu a pictat alte detalii de fundal, punând accentul pe esența poveștii.
„Christos purtând crucea”, pictura lui El Greco din 1570, îl înfățișează pe Isus pe drumul calvarului său. Însă figura Sa este redată fără durere sau suferință, artistul dorind să surprindă doar iubirea atotcuprinzătoare pentru omenire.
Arta modernă are și ea ca sursă de inspirație această istorie eternă. Salvador Dali îl înfățișează pe „Isus al Sfântului Ion”, în 1951. Celebra operă îl arată pe Isus răstignit pe o cruce abstractă, subliniind faptul că nu crucea în sine e importantă, ci Omul de pe ea.

Patimi puse în scenă

Evenimentele din Vinerea mare au fost puse și în scenă, încă din secolul al XII-lea. O tradiție care durează din 1634, până în zilele noastre este cea din localitatea bavareză Oberammergau. Sătenii de aici au promis Domnului că, dacă îi salvează de epidemia de ciumă ce făcea ravagii în întreaga regiune, vor comemora, an de an, suferințele, moartea și Învierea lui Isus, printr-o reprezentație dramatică. Remarcabil este faptul că această reproducere a evenimentelor implică aproape toți locuitorii satului, având o „distribuție” care cuprinde peste 800 de „actori”.
Bineînțeles că muzica, cea care ajunge atât de ușor la suflet, nu putea să nu găsească filon de inspirație în povestea Răstignirii și Învierii. Una dintre cele mai celebre bucăți muzicale este „Ultimele șapte cuvinte”, compusă de Joseph Haydn, în 1786 și care a avut premiera în Vinerea mare a anului următor, la Cadiz, în Spania. Fiecare din cele șapte sonate care compun lucrarea este bazată pe câte una din cele șapte expresii rostite de Isus pe cruce. Haydn însuși își descria opera ca fiind”... muzică instrumentală pură, împărțită în șapte sonate, fiecare sonată cu o durată de 7 - 8 minute, împreună cu o introducere și o încheiere. Aceste sonate sunt compuse pe baza sau corespund cu cuvintele rostite de Isus, Salvatorul nostru, pe cruce”. Ultimele cuvinte ale lui Isus, rostite când era răstignit pe cruce au fost:

• „Doamne, iartă-i, că nu știu ce fac”
• „Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu mine în Rai”
• „Femeie, iată Fiul tău”; „Fiule aceasta este mama ta”
• „Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit”
• „Mi-e sete”
• „S-a săvârșit”
• „Părinte, în mâinile tale încredințez duhul meu”

Patimile lui Christos reprezintă o poveste de dragoste față de întreaga umanitate. E o poveste care ar trebui să ne învețe să fim mai buni, mai toleranți, mai generoși. E un simbol al tuturor calităților pe care oamenii le poartă în suflet și care pot trasforma viața noastră prin iubire necondiționată.

Referințe:

bbc.co.ukthoughtco.comcatholic.org

Sursa:https://publimix.ro/blog/caleidoscop...EMSsee0YyxMkCQ

[latan.elena]

Dan Cristian Mihăilescu

Sfânta lumină în Vinerea Mare
undeva pe langa mare…

[latan.elena]

Lumina Sfanta a Invierii Domnului sa ne lumineze sufletul si viata, sa oferim la randul nostru iubire si iertare !
Trimit catre voi cele mai frumoase ganduri si cele mai calde imbratisari !
Paște cu bucurii si veselie ,alaturi de cei dragi !
Elena

[latan.elena]

Hristos a Inviat ! Paste fericit si luminat !

[latan.elena]

Învierea
de Mihai Eminescu



Un clocot lung de glasuri vui de bucurie...
Colo-n altar se uită și preoți și popor,
Cum din mormânt răsare Christos învingător,
Iar inimile toate s-unesc în armonie:

„Cântări și laude-nălțăm
Noi, Ție Unuia,
Primindu-L cu psalme și ramuri,
Plecați-vă, neamuri,
Cântând Aleluia!

Christos au înviat din morți,
Cu cetele sfinte,
Cu moartea pre moarte călcând-o,
Lumina ducând-o
Celor din morminte!"

[latan.elena]

În ziua de Paști - Elena Farago

Toți copiii azi se îmbracă
cu ce au ei mai frumos
și părinții lor le cântă
învierea lui Christos.

Și la masă ciocnesc astăzi
toți copiii cei cuminți,
ouă roșii și pestrice,
cu iubiții lor părinți.

Toți copiii azi sunt darnici
căci ei știu că lui Christos,
îi sunt dragi numai copiii
cei cu sufletul milos.

Și copiii buni la suflet,
azi cu bucurie dau,
cozonaci și ouă roșii
la copiii care n-au.

[latan.elena]

La Paşti
George Cosbuc

Prin pomi e ciripit şi cânt,
Văzduhu-i plin de-un roşu soare,
Şi salciile-n albă floare
E pace-n cer şi pe pământ.
Răsuflul cald al primăverii
Adus-a zilele-nvierii.


Şi cât e de frumos în sat!
Creştinii vin tăcuţi din vale
Şi doi de se-ntâlnesc în cale
Îşi zic: Hristos a înviat!
Şi râde-atâta sărbătoare
Din chipul lor cel ars de soare.

Şi-un vânt de-abia clătinitor
Şopteşte din văzduh cuvinte:
E glasul celor din morminte,
E zgomotul zburării lor!
Şi pomii frunţile-şi scoboară
Că Duhul Sfânt prin aer zboară.

E linişte. Şi din altar
Cântarea-n stihuri repetate
Departe până-n văi străbate
Şi clopotele cântă rar:
Ah, Doamne! Să le-auzi din vale
Cum râd a drag şi plâng a jale!

Biserica, pe deal mai sus,
E plină astăzi de lumină,
Că-ntreaga lume este plină
De-acelaşi gând, din cer adus:
În fapta noastră ni e soartea
Şi viaţa este tot, nu moartea.

Pe deal se suie-ncetişor
Neveste tinere şi fete,
Bătrâni cu iarna vieţii-n plete;
Şi-ncet, în urma tuturor,
Vezi şovăind câte-o bătrână
Cu micul ei nepot de mână.

Ah, iar în minte mi-ai venit
Tu, mama micilor copile!
Eu ştiu că şi-n aceste zile
Tu plângi pe-al tău copil dorit!
La zâmbet cerul azi ne cheamă
Sunt Paştile! Nu plânge, mamă!




Hristos a Înviat
Alexandru Vlahuță



Și-au tremurat stăpânii lumii
La glasul blândului profet
Și-un dușman au văzut în fiul
Dulgherului din Nazaret!

El n-a venit să răzvrătească
Nu vrea pieirea nimănui;
Desculț, pe jos, colinda lumea
Și mulți hulesc în urma lui.

Și mulți cu pietre îl alungă
Și râd de el ca de-un smintit:
Iisus zâmbește tuturora -
Atotputernic și smerit!

El orbilor le dă lumină,
Și muților le da cuvânt,
Pe cei infirmi îi întărește,
Pe morți ii scoală din mormânt.

Și tuturor deopotrivă.
Împarte darul lui ceresc,
Și celor care cred într-însul,
Și celor ce-l batjocoresc.

Urască-l cei fără de lege
Ce-i pasă lui de ura lor?
El a venit s-aducă pacea
Și înfrățirea tuturor.

Din toată lumea asupriții
În jurul lui s-au grămădit
Și-n vijeliile de patimi
La glasul lui au amuțit:

"Fiți blânzi cu cei ce vă insultă,
Iertați pe cei ce vă lovesc,
Iubiți pe cei ce-n contra voastră
Cu vrăjmășie se pornesc".

Cât bine, câtă fericire,
Și câtă dragoste-ai adus!
Și oamenii drept răsplătire
Pe cruce-ntre tâlhari te-au pus.

Au râs și te-au scuipat în față
Din spini cunună ți-au făcut,
Și în deșarta lor trufie
Stăpâni desupra-ți s-au crezut.

Aduceți piatra cea mai mare
Mormântul să-i acoperiți
Chemați sutașii cei mai ageri,
Și străji de noapte rânduiți...

S-au veselit necredincioșii
C-au pus luminii stavilar,
Dar ea s-a întărit în focul
Durerilor de la Calvar,

Și valurile-i neoprite
Peste pământ se împânzesc,
Ducând dreptate și iubire
Și pace-n neamul omenesc.

Voi toți, ce-ați plâns în întuneric
Și nimeni nu v-a mângâiat,
Din lunga voastră-ngenunchere
Sculați, Hristos a Înviat!

[latan.elena]

Nimic nu avem a învăţa din Paşte decât iubirea. Să-i iubim pe toţi, iar pe cei care ne-au trădat să-i putem restabili în drepturile de prieteni. Pentru că nimic nu avem şi nimic nu suntem decât Iubire. Nu ne folosesc nici cinstea şi nici bogăţia, nici corectitudinea, nici bunul renume, dacă nu avem iubire. Hristos nu S-a ruşinat să aibă un prieten ca Iuda, nu S-a ruşinat să rămână în lume ca un Dumnezeu care a avut un apostol ca Iuda, dar noi punem condiţii de respect prietenilor noştrii şi ne lepadăm foarte uşor de ei. Hristos a căutat lumina în intunericul lui Iuda, iar noi căutăm întuneric în lumina prietenilor noştrii. Darurile lui Hristos sunt peste toţi oamenii şi lumina Lui străluceşte tuturor-noi trebuie doar s-o vedem.
Bucuraţi-vă şi iubiţi!
Dacă cineva este nevrednic în ochii noştrii, este pentru că noi nu strălucim destul pentru a-l vedea în iubire. Să ne iertăm pentru Înviere, ca să fim prieteni ai lui Hristos. Să ne bucurăm ca nişte prieteni, că doar între prieteni bucuria este deplină. Paştele este sărbătoarea iubirii arătată prin iertare.
Iertaţi şi primiţi iertare!
Luminaţi şi primiţi lumina!

Hristos a Înviat!

Savatie Baştovoi

(via Iulia Pompei )