Elena Latan

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=mdoZdXBpYzU&t=9870s




"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..."





Am făcut o descoperire ciudată. De fiecare dată când vorbesc cu un expert sunt sigur că fericirea nu este posibilă. Și totuși, când vorbesc cu grădinarul meu, sunt convins de contrariul.

Bertrand Russell




"Culorile, ca și liniile, urmează schimbările emoțiilor." "

Paul Picasso

[latan.elena]

Vreau să fac cu tine ce face primăvara cu cireşii...
Pablo Neruda

Te joci în fiecare zi cu lumina universului.
Subtilă musafiră, soseşti în fiecare floare şi în apă.
Eşti mult mai mult decât căpşoru-acesta alb pe care-l strâng
în mâini ca pe-un ciorchine , zi de zi.

Cu nimeni nu te-asemeni de când eu te iubesc.
Lasă-mă între galbene ghirlande să te-ntind.
Cine-ţi scrie numele cu litere de fum printre stelele sudului?

Ah, lasă-mă să-mi amintesc cum erai atunci, când încă nu existai.

Deodată vântul urlă şi izbeşte fereastra mea închisă.
Cerul e un năvod plin de peşti întunecaţi.
Aici se întâlnesc toate vânturile, toate.
Se dezbracă ploaia.

Trec în fugă păsările.
Vântul. Vântul.
Eu nu mă pot lupta decât cu forţele-omeneşti.
Furtuna învârtejeşte frunzele-nnegrite
şi dezleagă toate bărcile care aseară au amarat la cer.

Tu eşti aici. Ah,tu nu fugi.
Tu o să răspunzi şi ultimului meu strigăt.
Ghemuieşte-te lângă mine ca şi cum ţi-ar fi frică.
Totuşi ,câteodată, ţi-a trecut prin ochi o umbră stranie.

Acum, şi-acum, iubito, tu mi-aduci caprifoi,
şi parfumaţi îţi sunt şi sânii.
În timp ce vântul trist ucide fluturi galopând
eu te iubesc, şi bucuria-mi muşcă din gura ta de prună.

Cât te-ar fi durut să te obişnuieşti cu mine,
cu sufletul meu solitar şi sălbatic, cu numele meu pe care toţi îl izgonesc.
Am văzut de atâtea ori luceafărul arzând pe când ne sărutam pe ochi
şi cum deasupra noastră se desfăceau apusurile în uriaşe evantaie.
Cuvintele mele au plouat peste tine mângâindu-te.
Am iubit de multă vreme trupul tău de sidef însorit.
Ba chiar te cred stăpâna universului.
O să-ţi aduc din munţi flori vesele, şi campanule,
negre alune, şi coşuri de nuiele pline de săruturi.

Vreau să fac cu tine
ce face primăvara cu cireşii...

[latan.elena]

„Am fost învățați că fragilitatea este o greșeală,
adesea cele mai frumoase lucruri existente
sunt fragile, trebuie protejate
și apoi pierzând
Să le urăm un bun venit frumos.
Cum să-ți pierzi prejudecățile.
Sau când te pierzi
Într-un oraș nou
și pentru a-l cunoaște avem încredere într-un străin.
Să pierzi, să te pierzi pe tine, să înțelegi mai bine.
E bine să te pierzi pe tine ca să te regăsești. "

Ezio Bosso




"Cei mai buni oameni posedă sensibilitate pentru frumusețe, curajul de a risca, penitența de a spune adevărul, capacitatea de a se sacrifica.
Ironia sorții, virtuțile lor îi fac vulnerabili; sunt adesea răniți, uneori distruși.. "

Hernest Hemingway

[latan.elena]

Poți oricând să alegi dacă să mergi pe val
sau să te lași copleșit...
poți oricând să alegi dacă să reacționezi negativ
sau să transmită energie pozitivă;
poți oricând să alegi dacă să critici
sau să dai un exemplu;
poți oricând să alegi dacă să te plângi
sau să comiți;
poți oricând să alegi dacă să asculți cu inima
sau să-ți lași mintea să te influențeze;
poți oricând să alegi dacă să zâmbești
sau să judeci,
poți oricând să alegi dacă să fii amabil
sau să ai dreptate.
Puteți alege oricând
ce parfum să lăsați în urmă.

Danilo Rubello Balbinot




Conceptul de fericire ma lasa indiferent, cred ca seninatatea si armonia sunt mai importante. Conceptul de fericire presupune ca acela este extrem de fericit, ca umbla razand, imbratisand pe toata lumea, spunand ca sunt fericit, ce minunat. Este clar că și o durere de dinți îi va lua bucuria și, prin urmare, fericirea. Cred că serenitatea este un lucru diferit. Serenity are multă acceptare, dar include și o anumită conștiință de sine a propriilor limite. A trăi în armonie nu înseamnă a nu avea conflicte, ci a putea trăi împreună în pace.

Joseph Saramago

[latan.elena]

Nichita Stănescu

Anatomia, Fiziologia Şi Spiritul

Ia-mi creierul
în mâinile tale moi
şi înveleşte-mi-l
cu osul luminii
Prima mărime peste zero este infinitul,
peste nimic, *-
totul.
Desigur, pentru recea întemeiere a furnicii
eu sunt zeu cu putere
vai, numai de moarte
Desigur, eu mă închipui furnică
pentru zeul meu
pe care totuşi mi-l pot imagina prin mântuire
Desigur, şi zeul meu îşi are zeul lui
Cum or fi fiind zeii zeilor
şi câtă despărţire de nefiinţă
va fi fiind între zeul zeilor zeilor
şi zeu
între zeu şi furnică
şi furnica zeul cui va fi fiind ea
şi zeul zeilor cărora
va fi fiind ea.
Toată mărturia e de faţă.
Semnul este; nu-l vedem
Stăm pe un cap de zeu fără să ştim
Mîncăm legea timpului
spunându-i sâmbure de nucă.
Necitită, ea poate fi mâncată
Imaginea întregului
ar putea fi o falie în stâncă, *-
dar necitită, ea rămâne doar prilejul,
trist,
al ruperii copitei unui cal
scăpată în ea
Toată mărturia e de față.
Ar trebui nu ochi rotund,
ci vederea ca oul
E literă scrisă de jur împrejur
cum aerul de jur împrejurul globului,
cum carnea de zeamă a piersicii
de jur împrejurul sâmburelui creieros.
Acolo, în locul de unde,
deodată, se vede totul,
când
a vedea nici nu mai înseamnă
a vedea
Trupul este făcut să fie mic
Sarcina ochiului e să vadă linia
Cifra e făcută să fie
lipită din micime, pe nefiinţă
Dar, vai, nu există mic,
nici micime nu este
A fi mic, a fi număr,
a avea ochi
e numai o prăbuşire din infinit.
Un infinit care cade din infinit.
Prima mărime peste zero este infinitul,
Mai mare peste nimic este
totul
Stăm pe un cap de zeu fără să ştim
Viruşii stau pe noi fără să ştie
Toată mărturia e de faţă,
Strig :
Nu ochiul trebuie deschis,
ci vederea
Strig :
nu urechea trebuie ciulită, –
muzica lumii foloseşte urechile
cum cel care a băut
zidul sau trunchiul copacului.
Mă ridic şi spun :
dacă poţi, uită şi nu-ţi aduce aminte nimic
decât numai întâmplările tale şi atât,
nu-ţi aduce nimic, mai ales legea uit-o
Miră-te de tot ce ţi se întâmplă,
miră-te de tot ce vezi
atâta timp cât ai să te miri
eşti salvat
Amintirea te-a părăsit
şi nimic din începuturile lumii nu te mai
cercetează
ţine-ţi minte numai propriile tale întâmplări
căci te-ai spulbera mai repede decât
însuşi gândul spulberării dacă ţi-ai aduce aminte
Moartea este prima amintire,
şi cea mai veche.
Amintirea lui nimic
amintirea lui nimeni
amintirea lui zero.
Ea e memoria.
Dar se şterge, se acoperă
cu sânge
cu miros de carne arsă
cu mirarea sângelui, numită groază
cu sunetul de nisip de clepsidră
al ruperii osului.
Atât îţi zic, miră-te
atât îţi zic, urlă de durere
Cine strigă şi cine zbiară, cine urlă
şi cine se vaită,
cine se-ngroapă în miros şi în putoare şi în
dampf, în miazmă,
cine plânge
şi cine sărează,
cine să amărăşte
şi cine se zguduie şi se hohoteşte şi se zbate,
cine se jupoaie, se rupe, se smulge
acela nu-şi aduce aminte de nimic
acela nu are memorie,
e ocolit de lege,
este.
Între mine şi tine
numai cuvântul, acest organ fioros
şi comun amândorura,
este.
Să-l rupem pentru linişte
să-l rupem pentru linişte.
lasă-mă înspre tine
lasă-te înspre sinea sa
de care eşti legat
cu un organ fioros
şi rupe-l!
Să treacă o pasăre printre noi doi.
Ba nu, trece o pasăre deasupra mea.
E linişte, e o tăcere
în care se aud cifrele.
Aripile ei mari şi moi şi mov
ca de mâl transparent
abia se înclină
sprijinindu-se pe stâlpii aerului
Ba nu, eu mă clatin atârnând
de capătul privirii mele
ca un spânzurat de frânghie
Ba nu, trece o pasăre magnetică,
leneşă, statică
În linişte, când dă din aripi
parcă se deschid ferestre
Ba nu, se aud cum se deschid ferestre
de parcă o pasăre moale
ar zbura leneşă
Ba nu, se deschid ferestre şi o pasăre
Ba nu, aripa păsării parcă deschide ferestre
E linişte, trece o pasăre
de parcă ar deschide ferestre
aripile ei sunt
ferestre.
Da.

[latan.elena]

M-am născut într-o epocă în care melodiile se auzeau la radio
iar fotografiile au fost făcute cu un aparat foto.
Erau vremuri de așteptare în care lucrurile se așteptau cu răbdare.
Emoția pentru o melodie mult așteptată
si pentru o fotografie reusita
ne-a făcut să zburăm și să apreciem sensul vieții.
Astăzi timpul este rapid și arde totul cu un clic.
Lucrurile trec prin noi și nici nu le observăm.

Teresa D'Auria

[latan.elena]

”- Bunico ,cum se pierde viața?
- Viața este pierdută în multe feluri, fiule.
Se pierde când vrei să trăiești viața altora și nu a ta.
Se pierde când critici greșelile altora și nu le îmbunătățești pe ale tale.
Se pierde când regreți fiecare moment pentru că ai eșuat și nu cauți soluții pentru a reuși.
Se pierde când îi invidiezi pe alții și nu te depășești pe tine însuți.
Se pierde atunci când te concentrezi doar pe lucruri negative și încetezi să te bucuri de cele bune.
Viața nu se pierde atunci când încetezi să respiri fiule, ci atunci când încetezi să fii fericit”.(net)




„Când devii puternic?” Am întrebat.
Și ea a răspuns cu un zâmbet delicat:
„Când înveți să nu rănești pe nimeni”.

Alejandro Jodorowsky


Elena Shumilova

[latan.elena]

''Cand ea trecu pe langa mine cu pasi repezi
m-atise cu poala rochiei, usoara
Din nestiuta insula a unei inimi
razbi un suflu cald de primavara.
O falfaire si-atingere de-aripa
ma netezi si disparu-ntr-o clipa
ca o petala frageda de floare
ce-o rupe si-o involbura o boare.
Cazu pe inima-mi ca un suspin
al soldului in fosnet lin
si ca o soapta moale
a inimii sale.''

Rabindranath Tagore

















RICHARD S. JOHNSON paintings

[latan.elena]

Clar de lună-Paul Verlaine

Ți-e sufletul un peisaj ales,
Cu dans bergam și măștile bizare,
Ce din lăute adiind ades
Par triste sub fantasta deghizare.

Cântând iubirea pe un ton minor
Și tot la fel viața oportună,
Par să nu creadă-n fericirea lor,
Iar zvonul li se pierde-n clar de lună,

În calmul trist al lunii,dând răgaz
În arbori păsărilor să viseze
Și să suspine, zvelte și-n extaz,
Printre statui, havuzurile treze.


Van Gogh Starry Night

[latan.elena]

''Ne trebuie aproape o viaţă fiecăruia dintre noi pentru a ne da seama că
o prezenţă invizibilă este o prezenţă reală,
de un alt ordin,
asupra căreia nu avem nici o putere.''

Lytta Basset