Despre responsabilitatea omului major (1)...
Libertatea omului major este mai mult decât aceea de a se putea ridica deasupra contingenţelor lumii.
Libertatea persoanei se afirmă tocmai în destinul său istoric când,
în loc să-l respingă,
asumă inacceptabilul.
Maturitatea se confirmă în faţa unei ameninţări de distrugere, în faţa absurdului, atunci când, debordat de circumstanţe prea dure pentru rezistenţa sa, omul rezistă tentaţiei de a-şi trăda Fiinţa esenţială.
A trăda FIINŢA înseamnă a recurge la orice mijloc pentru a subzista.
Înseamnă a accepta o pace laşă pentru a evita un conflict.
Înseamnă a justifica prin supunerea faţă de regulile convenţiilor trădarea vieţii sale interioare.
Înseamnă a recunoaşte societatea şi comunitatea în măsura în care ele ne menajează sau ne protejează.
Înseamnă a invoca, în mod ipocrit, supunerea faţă de credinţele religioase şi a disimula laşitatea sub o falsă modestie. Înseamnă, pe scurt, a prefera o armonie superficială unei profunzimi neliniştite, frământate,
înseamnă menţinerea „orizontalei” în locul supunerii faţă de „verticală”.
K.G. Dürckheim – La Voie de la Transcendance.
L’homme ŕ la recherché de son integralité, Editions du ROCHER, pp.40-41
Mai mult aici, pe blog:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro
SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei.htm
Răspunde cu citat
Marcaje