"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..."
E că ești în spatele lucrurilor,
Primăvara,
care începe să scrie în umezeală,
cu degetele unui copil jucăuș,
alfabetul delirant al timpului care se întoarce.
Pablo Neruda
Florile au o influență misterioasă și subtilă asupra sentimentelor, asemănătoare cu anumite melodii muzicale. Ele relaxează tensiunea minții. Îi dizolvă rigiditatea într-o clipă.
H.W. Beecher
Am invatat.....
"Am învățat că mai poți continua mult timp după ce spui că nu mai poți.
Am învățat că într-o secundă poți pierde sau câștiga totul.
Am învățat că oamenii te pot răni și iubi cu aceeași intensitate.
Am învățat că un prieten este comoara cea mai frumoasă de pe pământ.
Am învățat că nu este nevoie să schimbi oamenii, ci să te schimbi pe tine.
Am învățat că prietenia este o floare care poate fi udată și de la distanță.
Am învăţat că în viaţă se închide o uşă şi se deschide o fereastră. Sau invers.
Am învăţat că sunt lucruri în viaţă care nu pot fi cumpărate cu bani.
Am învăţat că viaţa te urcă şi te coboară fără să te anunţe.
Am învăţat că nimeni nu este proprietatea nimănui.
Am învăţat că orice certificat de garanţie nu reprezintă o garanţie.
Am învăţat că nu există „prea târziu” sau „prea devreme”.
Am învăţat că oamenii au dreptul să te vorbească de rău şi tu ai dreptul să-i vorbeşti de bine. Când vorbesc despre alţii, de fapt vorbesc despre ei.
Am învăţat că oricând se poate întâmpla orice şi eu trebuie să fiu pregătit pentru asta.
Am învăţat să privesc spre trecut cu înţelegere, spre prezent cu bucurie şi spre viitor cu nădejde.
Am învățat că viața îți oferă o mulțime de lecții și că mereu mai există ceva de învățat.
Am învăţat că orice obiect, eveniment sau om are două laturi de privit.
Am învăţat să mă plâng mai puţin şi să mulţumesc mai mult.
Am învăţat să trăiesc în Aici şi Acum cu bucurie.
Am învăţat că sunt lucruri care nu înseamnă nimic oricât de mult ar vrea mintea să însemne ceva.
Am învăţat să iubesc rana şi pe cel ce a făcut rana.
Am învăţat să privesc lucrurile şi oamenii prin logica lui Hristos.
Am învăţat că pacea şi iubirea sunt mai presus decât dreptatea şi frica.
Am învăţat că fiecare om are o cameră în căsuţa inimii sale unde nu doreşte să intre decât foarte rar şi eu trebuie să accept asta.
Am învățat să spun „Îmi pare rău”, „Te rog să mă ierţi”, „Mulţumesc”, „Te iubesc”.
Am învăţat să intru şi să ies din noaptea neagră a sufletului.
Am învățat că nu am învățat nimic…"
Pr. Hrisostom Filipescu
https://www.youtube.com/watch?v=WXBl...arJDhM-saLzwjq
Locuiesc în trupul meu cu chirie! Nu ştiu în ce secol aş fi trăit, probabil într-unul care nu a sosit!
Noi o să rămânem poeţi toată moartea!
Poezia este o stare de spirit, e o prietenie durabilă.
Am să vă spun un lucru, cu riscul de a mă repeta. Eu nu prea cred că există poeţi, cred că există poezie.
Poezia este ca o pasăre ce zboară invers.
Poezia este o lacrimă care plânge cu ochii.
Poezia este avuţia pe care omul o are încă ne jefuită.
Poezia e o taină şi o lucrare de sine stătătoare.
- Auzi, bă, Gore, ei o să rămână nişte ziarişti toată viaţa, noi o să rămânem poeţi toată moartea!
- Uitaţi-vă numai la Sărutul lui Brâncuşi să vedeţi că îmbrăţişarea este însăşi poezia.
Să nu-l credeţi pe poet când plânge. Niciodată lacrima lui nu e lacrima lui. El a stors lucrurile de lacrimi. El plânge cu lacrima lucrurilor.
Nichita Stanescu
Vasile Voiculescu
„Poezia este muzica sufletului şi, mai presus de toate, a sufletelor mari şi sensibile.” (Voltaire)
„Poezia este o revărsare spontană de sentimente puternice.” (William Wordsworth)
„Poezia este dimineaţa omenirii, istoria sentimentelor înălţătoare, îndemnul permanent către bine şi adevăr.” (Eusebiu Camilar)
„Adevaratele poezii încep acolo unde se sfârsesc pe hârtie.” (O. Goga)
„Poezia este pur și simplu modul cel mai eficace, cel mai impresionant și cel mai frumos de a spune lucrurile și de aici provine importanța sa.” (Matthew Arnold)
„Poezia e un mod ceremonial, ineficient de a comunica iraţionalul, este forma goală a activităţii intelectuale. Ca să se facă înţeleşi, poeţii se joacă, făcând ca şi nebunii, gestul comunicării fără să comunice, în fond, nimic, decât nevoia fundamentală a sufletului uman de a prinde sensul lumii.” (George Călinescu)
„Poezia este aproape la fel de importantă ca și istoria.” (Platon)
„Poezia trebuie să impresioneze cititorul ca și cum cuvintele ei ar fi propriile lui gânduri sau aproape o amintire din viața lui.” (John Keats)
Ultima modificare făcută de latan.elena; 21.03.2023 la 19:27.
Se numește calm și m-a costat multe furtuni.
Se numește calm și când dispare... ies din nou să-l caut.
Se numește calm și mă învață să respir, să gândesc și să regândesc.
Se numeste calm si cand nebunia il tenteaza, se dezlantuie vanturi groaznice greu de dominat.
Se numește calm și vine de-a lungul anilor când ambiția tinerească, o limbă slăbită și o burtă rece lasă loc mai multor tăcere și mai multă înțelepciune.
Se numește calm atunci când învață să iubești bine, când egoismul face loc dăruirii, iar neconvenționalitatea se estompează pentru a-ți deschide inima și sufletul, predându-se în întregime celor care vor să primească și să dăruiască.
Se numește calm atunci când prietenia este atât de sinceră încât toate măștile cad și totul poate fi spus.
Se numește calm și lumea îl evită, îl ignoră, inventând războaie pe care nimeni nu le va câștiga vreodată.
Se numește calm atunci când te bucuri de liniște, când zgomotele nu sunt doar muzică și nebunie, ci vântul, păsările, compania bună sau sunetul mării.
Se numește calm și nu plătești cu nimic, nu există monedă de orice culoare care să-și acopere valoarea când devine realitate.
Se numește calm și m-a costat multe furtuni și aș trece prin ele de o mie de ori ca să-l întâlnesc din nou.
Se numește calm, mă bucur, îl respect și nu vreau să-l las...
Dalai Lama
Vita con Lloyd
— De ce oamenilor le este atât de greu să-și ceară scuze, Lloyd?
„Pentru că ei cred că scuzele sunt crăpături în propria lor credibilitate, domnule.”
„Și nu sunt, Lloyd?”
„Oricât de mult sunt licariri care dezvăluie inteligența din spatele lor, domnule”
„Diferența este profunzimea unor licariri, Lloyd”
„Aș spune mai mult fragilitatea anumitor credibilități, domnule”
„Foarte clar, Lloyd”
„Bună ziua”. , domnule"
https://en-m-wikipedia-org.translate...o&_x_tr_pto=sc
"... și apoi îți voi da o carte bună
și o vom citi împreună pe pajiști. ''
Alda Merini (21 martie 1931 - 1 noiembrie 2009)
„Celălalt adevăr. Jurnalul unei femei diferite"
M-am născut pe douăzeci și unu în primăvară,
dar nu știam că, fiind nascut nebun,
deschiderea bobocilor
ar putea dezlănțui o furtună.
Deci Proserpina ușoară
vede ploaie pe iarbă,
pe grâurile mari și blânde
și plânge mereu seara.
Poate că este rugăciunea lui.
M-am născut la douăzeci și unu în primăvară , Alda Merini
''Sunt doar o fată plină de poezie și plină de lacrimi sărate. '' Alda Merini
Niciun bărbat nu poate spune că nu a fost răstignit măcar o dată pe ramura aceea de măslin care este femeia.
Romantismul nu înseamnă să oferi trandafiri. Romantismul înseamnă a-i cultiva.
Nu am iubit niciodatăsingurătatea , dar dacă a fi în mijlocul cuvintelor înseamnă a trăi cu minciuna, prefer să rămân singură.
Îmi plac oamenii care știu să asculte vântul pe piele, să mirosească lucruri, să-și capteze sufletul. Cei care au carnea în contact cu carnea lumii. Pentru că există adevăr acolo, există dulceață, există sensibilitate, există încă iubire acolo.
Iată singurul lucru pe care mi-aș dori cu adevărat să-l țin, sunetul umbrei.
M-am născut țigan, nu am un loc fix în lume, dar poate mă opresc
la lumina lunii . Îmi plac oamenii care aleg cu grijă cuvintele pe care să nu le spună.
Poezia a fost, fără îndoială, partenerul de viață al Aldei Merini . În versurile ei, aceasta din urmă devine muză, prietenă, confidentă și împreună cu ea poeții devin oameni de observat aproape de departe și de descris cititorilor. Iată cele mai frumoase aforisme despre operă și literatură preluate din poeziile lui Merini.
O, poezie, nu vii la mine ești ca un munte greu, mă strivi ca un muscăr; poezie, nu mă zdrobi insecta e iute și nedormite, lăbuțând în plasă, poezie, mi-e așa de frică, nu sari peste mine, te rog.
Fiecare poet își vinde cele mai bune necazuri.
Nu încerca să-i prinzi pe poeți pentru că îți vor aluneca printre degete.
Îmi găsesc versurile scufundând călimaria în cer.
Poetul creează noaptea, când totul este tăcut și, bâjbâind de suferință, găsește ceva limpede. Poetul nu este niciodată singur, el este mereu însoțit de minunea gândirii sale.
Ție care mă întrebați cum să scriu, vă spun: am dureri extraordinare înăuntru.
Cel mai liniștit acord este cel al versurilor.
Toată lumea întreabă cum se scrie o carte: cineva se apropie de Dumnezeu și îi spune: fecundează-mi mintea, pune-te în inima mea și ia-mă de la alții, răpește-mă.
Poeții nu se răscumpără, ar trebui lăsați să zboare printre copaci ca privighetorile gata să moară.
Am nevoie de poezie, de această magie care arde greutatea cuvintelor, care trezește emoții și dă culori noi.
Poetul nu doarme niciodată, dar pe de altă parte de multe ori moare.
Cele mai frumoase poezii sunt scrise pe pietre cu genunchii răniți și mințile ascuțite de mister.
Poeții lucrează noaptea când timpul nu-i apasă, când zgomotul mulțimii tace și linșajul orelor se încheie. Poeții lucrează în întuneric ca șoimii nocturni sau privighetoarele cu cel mai dulce cântec și se tem să-l jignească pe Dumnezeu. Dar poeții, în tăcerea lor, fac mult mai mult zgomot decât o cupolă de aur de stele.
Casa poeziei nu va avea niciodată uși.
Alda Merini
Cei ca mine...
Cei ca mine dau vise, chiar și cu prețul de a rămâne fără ele.
Cei ca mine își dau sufletul,
pentru că un suflet singur este ca o picătură de apă în deșert.
Cei ca mine întind mâna și ajută să se ridice,
chiar dacă riscă să cadă ei înșiși.
Cei ca mine așteaptă cu nerăbdare,
chiar dacă inima rămâne mereu cu câțiva pași în urmă.
Cei ca mine caută un sens pentru a exista și, când îl găsesc,
încearcă să îl învețe celor care doar supraviețuiesc.
Alda Merini
Ultima modificare făcută de latan.elena; 21.03.2023 la 19:02.
Bel-Esprit
Astăzi, 21 martie, sărbătorim Ziua Internațională a Poeziei.
La mulți ani poeților și muzei care îi călăuzește!
”Chiar dacă mă vei prinde sub plasa de oţel
N-am să strig.
Golurile se vor mări de la sine
Destul ca să scot mâna şi să cuprind luna.
Şi de vei face ziduri de piatră
Niciodată n-ai să zideşti închisoare pentru mine.
Pietrele se vor nărui de la sine
De îndată ce voi apărea eu.
Deşi mă vei exila şi mă vei trimite pe un ocean
Într-o barcă găurită
Am să desfid oceanul
Şi n-am să pierd nici această bătălie marină.
Sau dacă mă vei trimite în deşertul Saharei
Unde nisipul duşmănos e fierbinte,
Deodată va sufla parfum de iasomie
Ca să-mi umple serile pustii.
Ai uitat că într-una din primele noastre dimineţi
Mi-ai pus în mână o săgeată care poate ochi sunetul
Şi că tu ai fost cel care m-a învăţat
Să trag la ţintă fără greş.
Şi azi, dacă vrei să mă umpli de întuneric
De nu-mi mai pot vedea drumul,
Fii sigur c-am să netezesc cerul
Şi am să umplu lumea de lumimă într-o noapte fără lună.
N-ai decât să stai cu spatele întors la mine,
Am sa-ti umplu cerul cu un cantec
Tăcut ca o rază. Iar tu, mirat, n-ai să ştii
De unde vine revărsarea aceasta de lumină.”
(Inedit – ”În arşiţa dragostei” de Maitreyi Devi – ”Poeziile pentru Mircea”
Maitreyi Devi) Poemul oferit de Maitreyi revistei Tribuna din Cluj, cu răspunsul:
“Consideraţi aceste versuri răspunsul la întrebările care privesc un capitol intim al biografiei mele”.
https://bel-esprit.ro/maitreyi-devi-n-ai-decat-sa-stai.../
Tradus în româneşte de Lidia Ionescu
Mircea Eliade şi Maitreyi Devi, o iubire imposibilă
„Vino, primăvară,
iubitor nesăbuit și îndrăzneț al pământului,
dă glas inimii pădurii!
Vino în rafale neliniştite
unde florile înfloresc brusc,
fă să apară frunze noi!
Erupe, ca o revoltă de lumină...
Intră în orașul zgomotos,
cuvinte libere și energii sufocate,
dă putere bătăliei noastre slăbite
și învinge moartea!"
Rabindranath Tagore
Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci
Şi gândirilor dând viaţă, suferinţele întuneci;
Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară,
Şi câţi codri-ascund în umbră strălucire de izvoară!
Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate,
Când pluteşti pe mişcătoarea mărilor singurătate!
Câte ţărmuri înflorite, ce palate şi cetăţi,
Străbătute de-al tău farmec ţie singură-ţi arăţi!
Şi în câte mii de case lin pătruns-ai prin fereşti,
Câte frunţi pline de gânduri, gânditoare le priveşti!
Vezi pe-un rege ce-mpânzeşte globu-n planuri pe un veac,
Când la ziua cea de mâine abia cuget-un sărac...
Deşi trepte osebite le-au ieşit din urna sorţii,
Deopotrivă-i stăpâneşte raza ta şi geniul morţii;
La acelaşi şir de patimi deopotrivă fiind robi,
Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi!
Unul caută-n oglindă de-şi buclează al său păr,
Altul caută în lume şi în vreme adevăr,
Mihai Eminescu - Scrisoarea I(fragment)
Cosmogonie - George Călinescu
La început a fost Avântul,
Adiind peste goluri ca vântul,
Mişcat de la sine, mereu nemişcat,
Tremurând pe loc, în cercuri iscat,
Asemeni cu apa din lac valurită,
Alergând de nimeni lovită.
Cât a durat acest somn de cărbune?
Aritmetica n-are aşa cifre nebune,
Clătitu-s-a-n beznă al mărilor pat
Şi-n colţurile lumii trezit am ţipat
Şi-am picat în spume ca negrele vrăbii
Rătăcite pe grinzile unei corăbii,
În ţara cu pădurile sumbre
Populată de fum şi de umbre,
Unde cedrii se nasc ca un cânt
Şi eu însumi nu ştiu cine sunt.
Însă ştiu că tot ce se face
C-un safir de apă pe loc se va desface;
Nimic niciodată nu va fi după mine,
Decât nepătrunsul, grozavul, Cuvântul
Adiind în aeternum ca vântul,
Mişcat de la sine, mereu nemişcat,
Tremurând pe loc, în cercuri iscat,
Asemeni cu apa din lac valurită,
Alergând de nimeni lovită.
Momentan sunt 49 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 49 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat.jpg)
Marcaje