În spatele lucrurilor te afli, Primăvară, începi să scrii în umezeala, cu degetele jucăușe de copil, alfabetul delirant al timpului care revine.
Paul Neruda
" Poți tăia toate florile, dar nu poți opri venirea primăverii."
Pablo Neruda
Pe coaste ierburi spânzură nebune,
Vâlvoi de flori, salcâmi ies din uluci,
Duc tei adânci miresme în zăbune
Şi-i verde viersul mierlelor prin nuci.
S-amestecă în clocot firi şi lume,
Foi bat în vânt, aripi aşteaptă-n ou,
Şal nou pe ape-i lacul fără spume,
Răsfrângerea de sălcii un ecou…
E primăvară până-n slăvi… Şi grele
De seva cerului ţâşnită-n nori,
Azurul înfrunzeşte rândunele
Şi zările dau muguri de cocori.
Vasile Voiculescu
Ultima modificare făcută de latan.elena; 04.03.2023 la 14:38.
Găseşte timp pentru a reflecta, este sursa de putere.
Găseşte-ţi timp să joci, e secretul tinereţii.
Găseşte-ţi timp să citeşti, e baza de a şti.
Găseşte-ţi timp să fii amabil, e drumul fericirii.
Găseşte-ţi timp să visezi, e calea care duce spre stele.
Găseşte-ţi timp să iubeşti, e adevărata bucurie a vieţii.
Găseşte-ţi timp pentru a fi fericit, este muzica sufletului.
Balada irlandeză antică
Învață cum să aprinzi o lumânare în cele mai întunecate momente din viața cuiva. Fii tu lumina care îi ajută pe ceilalți să vadă; este tot ceea ce oferă vieții cea mai adâncă semnificație.
Roy T. Bennett
„Bazinul se umple cu apă, focul se aprinde cu foc, iar sufletul cuiva se modelează datorită sufletului altcuiva.”
Rabindranath Tagore
Rara fericire de primăvară
Adrian Păunescu
Doamne, ce abur e pe fruntea lumii,
De la un lucru pân-la umbra lui!
Aleargă armăsarii ca nebunii,
Frecându-se de garduri şi statui.
Uităm atâtea! Curgem doar pe legi!
Crucile celor morţi în iarnă, smulse,
Îşi suie tainic braţele a crengi,
Redevenind copaci, pornind cu frunze.
E-o zi atât de rară, de întâmplări tăcute,
Încât parc-aş trăi pe lut de rai
Un an mai vechi, o sută nouă sute,
Treizeci februarie sau zero mai.
Nichita Stanescu
Baladă
Era un bot mare de cal
și, Doamne, ce dinți mari avea.
Căderi de meteoriți în aval dantura lui albă era.
El botul cel mare și lung ah, Doamne, cum și - l înclina
și dinții cei albi, nibelung, Doamne, un cal nibelung cred că era.
Și totuși nu-s iarbă nu, nu
Nicicând n-am fost iarbă ah, Doamne...
Și totuși ce bot nesfârșit arăta,
ce cal nibelung îmi părea că vrea să mă pască, ah, Doamne.
Pun prietenia mai presus de orice, iar delicateţea umană o preţuiesc ca pe singurul sens existenţial. Dacă tot ne-am născut, să
împodobim măcar această uluire cu cîntece de leagăn, nu?
Poezia, oricît ar părea de nefiresc, este un exces de sinceritate, de dorinţă de a comunica a lui nimeni cu nimeni. (...) . Forme de a visa delicateţea. Cîntece de leagăn pentru pietre, pentru copaci, pentru animale.
Sunt luni de zile în care nu am talent. Sunt zile lungi în care nici măcar nu mă pot exprima cursiv. Atunci, cred că nu am avut niciodată ceea ce se numeşte talent. Apoi brusc, mă pot exprima. Am bucuria, jubilaţia nătângă, aerul şi jegul siguranţei de sine. Totul îmi pare la îndemînă şi simplu. Dar ţine atît de puţin, Doamne!
Şi aş putea să le spun tuturor acestora că sunt tragedii în paradis! Aş avea dreptate, pentru că viaţa (ce cuvînt mare!) ne aranjează pe toţi cu mizerii intime atît de desăvîrşite, încît uneori ajungi pînă acolo să suspectezi un noroc de un nenoroc.
Şi ce bucurie poţi să ai cînd scrii din senin o poezie minunată, exact atunci cînd nu doreşti nici măcar să mai fii? A!, să fii frumos fără plată existenţială, ci numai aşa, de la natură! Să poţi să ai cuvintele cum au florile mirosul.
______
Nichita ( descriindu-se şi altfel decât în vers, într-o tandră scrisoare adresată, pe 10 iulie 1968, poetului braşovean Ion Lupu)
Când totul se va termina, sunt sigur că voi avea un minut să mă regândesc... de fiecare dată când am vrut să țip ce am simțit,
dar am tăcut de teamă să nu fiu înțeles și voi regreta obiectivele pe care le-am abandonat pentru că teama de a nu eșua m-a împiedicat să-i urmăresc.
Charles Bukowski
„Cea mai frumoasă și mai profundă emoție pe care ne este dat să o simțim este senzația misticismului. Ea este cea care generează orice știință adevărată. Omul care nu cunoaște acea emoție, care este incapabil să se minuneze sau să simtă încântarea și uimirea, este practic mort. Să știi că ceea ce pentru noi este de nepătruns, există cu adevărat, că se manifestă prin cea mai înaltă înțelepciune și prin cea mai radiantă frumusețe, pe care facultățile noastre amorțite pot doar să le înțeleagă în formele lor cele mai primitive. Acea cunoaștere, acea senzație, constituie adevărata religie.”
Albert Einstein
Fiecare stea strălucitoare este un zâmbet care lipsește...
Noaptea este iluminată de splendoarea amintirilor noastre.
Massimo Lo Pilat
''De unde vin?
Eu vin din lumea creată dincolo de zare -
Din lumea-n care n-a fost nimeni din voi,
Eu vin din lumea-n care
Nu-i ceru-albastru,
Şi copacii nu-s verzi, aşa cum sunt la voi,
Din lumea Nimfelor ce-aşteaptă sosirea Faunilor goi,
Din lumea cupelor deşarte şi totuşi pline-n orice clipă,
Din lumea ultimului cântec,
Purtat pe-a berzelor aripă
Din ţărm în ţărm,
Din ţară-n ţară,
Din om în om,
Din gură-n gură, -
Din lumea celor patru vânturi
Şi patru puncte cardinale!...''
Ion Minulescu
Daniel Greenwood Photography
Moș-cosmos
Ursuz, mocnind de ghețuri în cerdacuri,
păzit de taine vechi ca de zăvozi,
din când în când basmaua ți-o deznozi
din noduri de milenii și veacuri.
Și, moșule, din gerul tău slobozi
noi lumi de foc, de sus, din prepeleacuri,
rubine mari în funduri reci de lacuri,
sau jerbe lungi cu diamante-n cozi...
Și eu, moș-Cosmos, vin din nebuloase,
dar ard ca tine-ntr-un părelnic ger
sâmburi de foc și jerbe luminoase.
Re-nfeciorat în vechiul meu ungher,
deznod basmaua nouă de mătase
și-arunc din ea spărturi de juvaer.
Radu Gyr
Momentan sunt 26 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 26 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje