Elena Latan

[latan.elena]

'' Viaţa a luat naştere chiar din centrul Inimii tale, cel mai frumos loc de pe Pământ.''

Rumi



"Ceea ce este divin scapă aprecierii omului comun. Frumuseţea e întotdeuna simplă, adevărul pare la îndemâna oricui şi cel drept trece neobservat pentru că nu miră pe nimeni. Ordinea nu este niciodată remarcată, numai dezordinea atrage atenţia."

Eliphas Levi

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=z1wtG3wFeho




Uneori nu e putere, ci dulceață,
care îndoaie cele mai dure inimi.

Richard Paul Evans










elena shumilova photography

[latan.elena]

Nichita Stănescu

A fost odată un pom care crescuse până la balconul lui Nichita...

"Copacul numit Gică"

"N-am avut de treabă și întorcându-mă mai târziu acasă,l-am scărpinat cu unghiile pe coajă pe Gică.Măgarul de copac Gică m-a luat în serios și brusc vrând-nevrând a început să facă parte din mine însumi.
Dacă nu încep printr-o glumă,nu se înțelege nimic din prietenia mea cu Gică și din prietenia lui Gică cu mine.
Invitasem o distinsă doamnă,și ceva nu era la locul său.Până când,deodată,azvârlindu-mi vederea peste balcon,l-am văzut pe Gică,mai mare peste cei zece copaci ai lui,care fojgăiau si frunzăreau,pe măgarul de Gică solemn și țeapăn,uitându-se verde și fix la mine.Îi era frică că nu m-aș fi purtat după rang.In gândirea lui de copac nu avea încredere în gândirea mea de om.Ce mai,m-a luat în protectia umbrei sale,indiferent dacă răsare soarele sau nu,indiferent dacă Luna este ca o seceră turcească sau ca o mămăligă albă.
Gică este un copac gelos.
M-a pus dracu de l-am scărpinat pe scoarță într-o searå și nu mai scap de el defel.
Venise la mine într-o zi o distinsă doamnă.Din pricina principialității lui Gicå,nici mâna nu am apucat så i-o sărut.Gică este un copac gelos.Excesul de grijă pe care îl are pentru mine,curiozitatea lui de pom care se uită la mine mirat cå sunt om,nu mă lasă in libertatea mea.
N-avui treabă ! Cine m-a pus să-l scarpin pe scoarță când singuratic am venit acasă ?"

[latan.elena]

Rugăciune - Jan Twardowski

Doamne,
Îţi mulţumesc pur şi simplu
pentru că exişti,
pentru că eşti mai mare decât capul nostru – prea logic,
pentru ca eşti mai subtil decât inima noastră – prea nervoasă,
pentru că eşti atât de aproape şi atât de departe şi în toate – altul,
pentru că ai fost zămislit şi eşti încă necunoscut,
pentru că fugind departe de Tine – noi fugim înspre Tine,
pentru că nu facem nimic pentru Tine, ci facem totul prin Tine,
pentru că lucrul pe care nu-l putem apuca nu este iluzie.
Îţi mulţumesc, Doamne, că eşti tăcut.
Numai noi – erudiţii analfabeţi –
fără încetare pălăvrăgim.




Apropiaţi şi depărtaţi - Jan Twardowski

pentru
că vezi, aici sunt unii care se iubesc

şi trebuie să se întâlnească pentru a se
evita

apropiaţi şi depărtaţi de parcă s-ar
privi în oglindă

îşi scriu scrisori reci şi fierbinţi

se despart ca nişte flori aruncate râzând

pentru a nu şti până la final de ce s-a
întâmplat astfel

sunt alţii care se regăsesc şi pe întuneric,

dar trec unul pe lângă celălalt pentru că nu
îndrăznesc să se întâlnească

atât de curaţi şi de liniştiţi de
parcă a început să ningă

ei ar fi perfecţi, dar le lipsesc defectele

cei apropiaţi se tem să fie aproape
pentru a nu se îndepărta

unii mor – asta
înseamnă că ei ştiu deja

că dragostea nu se caută ea fie
este sau nu este

nici unul dintre noi nu este singur din
întâmplare

sunt şi aceia care se iubesc pentru totdeauna

şi doar de aceea nu pot fi împreună

precum fazanii care niciodată nu merg în
doi

poţi chiar să te rătăceşti,

dar drumurile noastre despărţite se
reîntâlnesc

pe
lumea cealaltă




Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede,
rămân după ei pantofii şi un telefon surd
doar ce e neînsemnat trece lent ca un melc,
ceea ce contează trece cât ai clipi din ochi,
apoi se lasă o linişte obişnuită, cu totul de neîndurat,
precum candoarea cea mai firească născută din disperare
când ne gândim la cineva după ce am rămas fără el.
Nu fi sigur că ai timp pentru că siguranţa este nesigură,
ne ia sensibilitatea aşa cum fiecare fericire
vine alături de tristeţe şi veselie,
precum două patimi totuşi mai slabe decât una,
atât de repede pleacă oamenii precum amuţeşte sturzul în iulie,
precum zgomotul neîndemânatic sau reverenţa seacă;
pentru a vedea cu adevărat, trebuie să închidem ochii,
deşi cel mai mare risc este să te naşti, nu să mori
iubim mereu prea puţin şi mereu prea târziu
Nu scrie despre asta prea des, scrie doar o dată pentru totdeauna
şi vei fi precum un delfin, blând şi puternic
Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede
şi cei ce nu pleacă nu se întorc mereu
şi nu ştim niciodată cum să vorbim despre iubire,
dacă prima este ultima sau dacă ultima este prima.

Să ne grăbim - Jan Twardowski


Gus - Fine Art

[latan.elena]

Ileana Mălăncioiu - Wikipedia


Ileana Mălăncioiu (n. 23 ianuarie 1940, Godeni, Argeș) este o poetă contemporană și o eseistă română, publicistă, disidentă și activist civic.




Au să rămînă plopii

Nu mă cunosc decît atunci cînd plîng
Ştergîndu-mi lacrimile pe furiş
Şi încercînd cu greu să te ascult
De parcă-mi şade inima pieziş
De teamă că mă-ndepărtez prea mult.

Sîntem ca malurile unui rîu
Pe care apa veşnic le desparte
Şi le uneşte strîns fără să vrea,
Copiii dau cu pietre din fiecare parte
Şi pietrele alunecă în ea.

Când va seca izvorul va fi un prund întins
Cu păsări ce se scaldă în nisip
Şi se izbesc în lespezile calde,
Ne vom schimba la suflet şi la chip
Şi ne vom depărta ca să se scalde.

Din tot ce-a fost au să rămînă plopii
Pe marginile drumului pustiu
Cu frunza care tremură-aşteptînd,
Fără să ştie că e prea tîrziu,
Fără să ştie ce şi pînă cînd.

Ileana Mălăncioiu



Fă-mi un semn

O noapte lungă, un păianjen negru
Prinzând în pânzele lui foarte întinse
Zborul meu liber, umblet somnambul
Către acoperişurile ninse.

Tu priveşti în tăcere mersul lin
Cu paşi mărunţi pe verticală
Şi mâinile tremurătoare ca nişte antene
Care pipăie spaima universală.

Fă-mi un semn să mă pot opri
În miezul visului încep să încurc
Ziua cu noaptea şi stânga cu dreapta
Şi zidurile pe care mă urc.

Ileana Mălăncioiu



A stat ninsoarea - Ileana Mălăncioiu

A stat ninsoarea, a stat viscolul, a stat tot,
nimic nu mai pică acum nici din cer,
nici de pe-acest pământ, oricât ai aştepta
la fereastra albită de ger.

Îndepărtază-te, nu mai spera, nu
mai sta cu nasul lipit de acel geam,
s-a dus şi ea, s-a dus şi tinereţea, s-au dus
și iernile înfrigurate în care treceam

Alunecând încet dintr-o vârstă în alta,
dintr-o viaţă în alta, dintr-un iad
mai înfricoşător ca însuşi iadul
acolo unde sufletele cad

Aşa ca de la sine, fără să le mai pese,
cum cad ninsorile peste o cruce,
cum cade ochiul unui muribund
pe ultimul lucru care se duce.

[latan.elena]

Există momente în care deznădejdea pare a fi singura soluţie şi numai strigătul instantaneu îţi poate controla angoasa. Există şi o fericire exaltată dacă, în loc de a urla spui: Îţi mulţumesc, Doamne, că m-ai făcut om şi m-ai înzestrat cu liberul arbitru. Pot îndura, pot răbda. Nu cârtesc, nu mă vait, nu mă dau bătut, mă ţin tare, sfidez Realitatea, o fac de ruşine şi ocară. Nu degeaba m-ai făcut om.

Nicolae Steinhardt

















KATARÍNA VAVROVÁ - academic painter

[latan.elena]

"În viață, nu contează pașii pe care-i faci și nici pantofii pe care-i porți.
Contează urmele pe care le lași în inimile oamenilor!"

[latan.elena]

MariusTucă

Dă-mi de ştire

Dă-mi de ştire
Că lumea s-a făcut bine
Că singurii bolnavi
Suntem noi, tu şi cu mine.

Dă-mi de ştire
Că pământul e bun
Că se roteşte la fel
Că eu sunt un frumos nebun.

Dă-mi de ştire
Că luna e încă frumoasă
Că de razele ei
Doar nouă ne mai pasă.

Dă-mi de ştire
Că încă mai avem
Rost să stăm lângă peron
Ca două locomotive cu aburi suntem.

Dă-mi de ştire
Că linia noastră nu-i moartă
Şi trenuri ne străbat
De la eu la tu, din haltă-n haltă.

Marius Tucă

Poemul face parte din cel mai nou volum de poezie, "Dragoste în vremea pandemiei"

[latan.elena]

​— Ce este în meniu azi, Lloyd?
„Bucătarul propune niște vești bune cu reducerea stării de spirit, domnule”
„O adevărată raritate, Lloyd. Cine știe cât ne-au costat”
„Doar suficient timp să mergem să le cauți departe de clișee, domnule”
„Pentru a le găsi trebuie să mergi un drum lung, atunci...”
„Aș spune mai mulți pași înainte, domnule”
„Foarte înțelept, Lloyd”
"Va multumesc foarte mult domnule"

Viața cu Lloyd - Simone Tempia

[latan.elena]

"Corpul tău este făcut din pământ.
Respirația ta este făcută din vânt.
Mintea ta este făcută din lumină.
Inima ta este făcută din dragoste.
Sufletul tău este făcut din stele.
Spiritul tău este făcut din eternitate.
Nu cauta miracolul, tu esti miracolul !!”

Sergio Pe



NOAPTE BUNA !