Bunătatea este ca zăpada, înfrumusețează tot ce acoperă.
Kahlil Gibran
Nimic nu durează, e adevărat, și doar clipa contează,
dar clipa își păstrează splendoarea
celor care și-o imaginează eternă.
Nicolae Gomez Davila
Bunătatea este ca zăpada, înfrumusețează tot ce acoperă.
Kahlil Gibran
Nimic nu durează, e adevărat, și doar clipa contează,
dar clipa își păstrează splendoarea
celor care și-o imaginează eternă.
Nicolae Gomez Davila
„Pentru inima mea, duminică”
de Wislawa Szymborska
Îți mulțumesc, inima mea:
nu stai, te
ocupa fără lingușire, fără răsplată,
din sârguință înnăscută.
Ai șaptezeci de merite pe minut.
Fiecare sistolă a ta
este ca și cum ai împinge o barcă
în larg
într-o excursie în jurul lumii.
Îți mulțumesc, inima mea: din
când în când
mă scoți din întreg,
despărțit chiar și în somn.
Ai grija ca visand sa nu treci in acel zbor,
in zborul
pentru care nu e nevoie de aripi.
Mulțumesc, inima mea:
m-am trezit din nou
și, deși este duminică,
zi de odihnă, obișnuita forfotă pre-sărbătoare continuă
sub coaste .
Mi-aș dori ca fetița care eram să facă pace cu trecutul ei.
Îmi doresc ca rănile mele să se vindece și visele mele să continue să zboare sus.
Ii doresc femeii in care am devenit sa nu renunte si sa creada in continuare in dragoste,
sa se trezeasca dupa fiecare cadere si sa nu-i fie frica sa nu mai fie de ajuns.
Clare Trabalza
Singurătatea nu este lipsa oamenilor cu care să vorbești, să mănânci, să
te plimbi sau cu care să faci dragoste.
Asta se numește lipsă.
Singurătatea nu este ceea ce simțim pentru absența celor pe care îi iubim,
care nu se vor întoarce.
Asta se numește Melancolie.
Singurătatea nu este retragerea voluntară pe care oamenii și-o impun uneori în încercarea de a-și reconstrui gândurile.
Asta se numește Echilibru.
Singurătatea nu este mănăstirea involuntară pe care ne-o impune soarta pentru a ne
putea recupera viețile.
Acesta se numește Principiul naturii.
Singurătatea nu este golul din jurul nostru.
Asta se numește circumstanță.
Singurătatea este mult mai mult decât atât.
Singurătatea este ceea ce vine atunci când ne pierdem
și rătăcim în zadar în căutarea a ceea ce a
fost odată sufletul nostru.
Chico Buarque de Holland
Alege prieteni, iubiți și iubiri care sunt aripi puternice cu care să zbori, care te ajută să te naști, chiar și atunci când te doare, să descoperi cine ești cu adevărat, să te facă oameni mai buni. Alege cine îți reproșează prea multă afecțiune, în loc de cine te consolează din comoditate. Cine te înfruntă cu fața dură, țipă la tine și până la urmă rămâne. Alege cine nu te înlănțuiește de imobilitatea pământului, ci îți mai desenează o bucată de cer. Cine nu face promisiuni și apoi le ține. Cine trădează așteptările, pentru că nu există altă cale de a onora viața, în imperfecțiunea ei magnifică. Cine îți schimbă ochii sau ți-i redă pentru prima dată, arătându-ți un alt mod de a privi.
Alege cine te împinge să lupți, să lupți, să crești, să experimentezi. Cine inventează noi culori în fiecare zi, și are suficientă inconștiență pentru a trage verde cu galben, albastru cobalt cu roșu rubin, pentru că nimic nu ne face mai curajoși ca abilitatea de a sparge mucegaiul și de a submina evidentul. Alege cine te sperie. Și apoi, alege cine te face să vrei să învingi această frică.
Antonia Storace
Nu trebuie să-ți faci griji.
Dacă te simți distant
din tot ce e la modă.
Dacă te simți distras
din ceea ce oamenii nu observă.
Dacă te simți diferit de tot și de toți.
Dacă asculți muzică pe care nimeni nu o mai ascultă.
Dacă citești poezie în loc de proză.
În mijlocul unei mări de indivizi
care se iau în serios
trebuie să iubești oamenii amuzanți.
Fii fericit.
Crede-mă.
Este prețul pe care îl plătești.
acestei lumi
pentru a fi special.
Andrew Faber
Nu există nici fericire, nici mizerie în lume; există doar compararea unei stări cu alta, nimic mai mult.
Cel care a simțit cea mai profundă durere este cel mai capabil să experimenteze fericirea supremă.
Trebuie să fi simțit ce înseamnă să mori, ca să putem aprecia plăcerile vieții.
Alexandre Dumas
Mircea Eliade
”Spun oamenii ca au cautat viata intreaga "femeia ideala", si n-au gasit-o. Absurd. O puteau gasi in orice femeie, dar pentru aceasta le trebuia iubirea aceea adevarata, care sa rupa cercul insului lor, sa infranga instinctul de conservare care ii zidea in fata dragostei, sa anuleze acel abstract dor de "femeia ideala", creat numai pentru confortul lor, pentru odihna lor melancolica si amuzanta; caci e foarte confortabil sa "cauti" vesnic, mai greu e sa gasesti si sa nutresti ca un perfect amant ghimpele acela de iubire.”
- Mircea Eliade ”Despre destinul înțelegerii”
''Când buzele tac, inima are o sută de limbi”
„Ascultă! Strânge-ți gura și taci ca o coajă de stridii, căci acea limbă a ta este dușmanul sufletului, prietene.''
Rumi
Cine eşti? - Mihai Eminescu
Nici luna plutitoare, nici stelele din ceri
N-or să pătrundă-n umbra trecutelor dureri,
N-or să pătrunz-amarul pierdutei tinereţi,
Chiar de-aş avea de-acuma ş-o sută de vieţi,
Căci sufletu-mi e-atâta de-ntunecat de-atunci…
Tu numai o privire în visul meu arunci.
Ca toamna cea târzie e viaţa mea, şi cad
Iluzii ca şi frunza pe undele de vad
Şi nici o bucurie în cale-mi nu culeg,
Nimic de care-n lume iubirea mea să leg,
Ca pe bătrânul Cain, pustiuri mă cuprind…
Doar braţele-ţi de marmură în visul meu se-ntind.
Aş vrea a mea viaţă să aib-un înţeles,
Să apăr adevăruri, minciună ori eres,
Pentr-un nimic oricare, cu lumea să mă lupt
De-ar fi să mă strivească puterea-i dedesubt,
Dar nu ţin la nimica, căci nu mai cred nimic…
Doar genele-ţi umbroase în visu-mi se ridic.
Puţin îmi pasă dacă cu mine voi spori
Mulţimea care numai se naşte spre-a muri,
Din leagănul acelor sicriu nu s-a făcut
Ce-avură fericirea de-a nu se fi născut
Şi să ajung ca dânşii atâta am visat…
Ci doar de nemurire în vis mi-ai revărsat.
Precum corăbii negre mânate sunt de vânt
Cu pânzele umflate departe de pământ,
Cum între cer şi mare trec paserile-n stol,
Plutesc a mele gânduri pe-a sufletului gol
Şi-ntind a lor aripi spre negre depărtări,
Tu nu treci, cum nu trece luceafărul pe mări.
Am blestemat în haos întâiul vieţii colţ…
Pe care se-nălţară a cerurilor bolţi,
El fu începătorul eternelor dureri,
El e eternul astăzi, şi-a fost eternul ieri,
Am blestemat viaţa în însuşi al ei miez…
Ci tu, intrând în visu-mi, te binecuvântez.
De noaptea cugetări-mi, de gânduri ce gândesc,
Pustiul se întinde, păduri îmbătrânesc
De aspra viscolire sălbatecului cânt
Îşi scutură copacii frunzişul la pământ,
Căci sufletu-mi copil e al viscolelor reci…
Tu, ramură-nflorită, pe visul meu te pleci.
Mai e încă în mine ceva de amăgit?
Au moartea ca s-o merit destul n-am suferit,
Trecutu-mi de durere prea este uniform
Ca să am drept de somnul pământului s-adorm?
N-am izbutit de mine destul a-mi bate joc
De mai apari în visu-mi… o rază de noroc?
Dar cine eşti tu oare cu ochii de mă minţi,
Ai căror raze lucii sunt dulci făgăduinţi
De-amor fără de margini, de drage fericiri
Cari nu sunt în lumea aceasta nicăieri?
De ce cu arătarea-ţi îngreunai al meu gând,
Cu farmecul în visul vieţi-mi străbătând?
De ce? E iarăşi umbra iubirii cei de veci
Ce trece cu întregul ei farmec pe când treci
Căci e biruitorul amor atât de trist
Ce-au luminat în umbra durerilor lui Crist
Oriunde fug a tale priviri tot mă ajung;
Din cadrul de-ntunerec nu pot să te alung.
...și iarăși am văzut sub soare că izbînda în alergare nu este a celor iuți și biruința a celor viteji, și pîinea a celor înțelepți, nici bogăția a celor pricepuți, nici faima pentru cei învățați, căci timpul și întîmplarea întîmpină pe toți.
Ecleziastul, 9:11
"Toată frumusețea firii vine din taina celui Tainic. Fără această taină a celui Tainic,
firea nu ar putea păstra nici măcar o clipă acea frumusețe liniștită și blândă care strălucește din ea."
Sf. Nicolae Velimirovici
Momentan sunt 254 utilizatori care navighează în acest subiect. (1 membri și 253 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje