Elena Latan

[latan.elena]

“Nu merităm stimă decât în măsura în care știm să prețuim”

Johann Wolfgang Goethe: șapte sfaturi de care ar trebui să ținem cont în viață.

“Fiecare are în mâinile sale propria fericire, precum artistul are materia brută, căreia vrea să îi dea o formă. Dar cu această artă se întâmplă ceea ce se întâmplă cu toate: nu ne-a fost dată decât aptitudinea pentru ea; ne rămâne să învățăm meșteșugul și să-l exercităm cu grijă.”
“Să nu te compromiți, să nu faci pentru alții nici prea mult, nici prea puțin, să nu pari mișcat de nimic, să nu te emoționezi de nimic, să nu te grăbești niciodată, să știi să te stăpânești în orice clipă și astfel să menții un echilibru exterior, oricâtă furtună ar fi în sufletul tău. Omul nobil poate în unele momente să nu se supravegheze; cel distins niciodată.”
“Omul distins, cu toată izolarea sa, trebuie să pară mereu legat de ceilalți, în nicio împrejurare să nu fie țeapăn, ci pretutindeni în largul său; totdeauna să apară în frunte, dar niciodată să nu se impună el ca atare.”
“Neprețuita fericire a libertății nu constă în a face tot ce dorești și tot ce-ți oferă împrejurările, ci în putința de face, pe drumul cel drept, fără piedici și opreliști, ceea ce socoți că e drept și că se cuvine.”
“Oamenii cred că organele cu care gustăm arta se formează de la sine ca limba și palatul gurii, că opera de artă poate fi judecată cum judeci mâncarea. Ei nu înțeleg că e nevoie de o cultură cu totul deosebită pentru a te ridica la adevărata desfătare artistică.”
“Omul de rând e mulțumit dacă vede că se petrece ceva pe scenă, omul cultivat vrea să fie emoționat, iar cel cu adevărat instruit e satisfăcut numai dacă are la ce reflecta.”
“Când nu putem vindeca suntem datori să alinăm.”

Johann Wolfgang Goethe (28 august 1749 – 22 martie 1832),
Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister

Goethe în Italia (pictură de Johann Heinrich Tischbein)





SURSA: http://webcultura.ro/nu-meritam-stim...im-sa-pretuim/

[latan.elena]

`

De Anima








„Să nu uităm că foarte puţini oameni sunt artişti ai vieţii, că arta de a trăi este cea mai nobilă şi cea mai rară dintre arte. Să goleşti toată cupa cu graţie – cui îi reuşeşte oare asta? Aşa încât, mulţi oameni rămân cu viaţa în mare parte netrăită – de multe ori chiar cu posibilităţi pe care nu le-ar fi putut trăi nici cu cea mai mare bunăvoinţă – şi astfel ajung în pragul bătrâneţii cu năzuinţe neîmplinite, care, fără voia lor, le întorc privirile îndărăt.”

(Carl Gustav Jung, Puterea sufletului)







Pictură: Alexandra Nedzvetskaya

[latan.elena]

”Visarea are ca scop menținerea și reînnoirea punților ce ne leagă de o realitate mai profundă și mai înaltă și deschiderea căilor către cele ale sufletului și vindecarea lui."

Robert Moss, "Istoria Secretă a Visării"

[latan.elena]

Pictură: Vidan






Indiferent cât de absurd ar părea, oamenii ar face orice pentru a evita să stea faţă în faţă cu propriul lor suflet.” – Carl Gustav Jung

[latan.elena]

Cand omul din tine tace, vorbeste Dumnezeu”
(proverb hindus).












Tot ceea ce nu poate ramane in lumina constiintei este un pacat si tot ceea ce creste in lumina constiintei este o virtute. Virtutea si pacatul nu sunt concepte sociale, ele se refera la realizarile noastre interioare. Intre ratiune si emotii exista unele dificultati, dar exista si compasiune, efortul de a se intelege reciproc. Multi oameni cred ca sentimentalismul este sinonim cu spiritualitatea.


Asta inteleg eu prin atitudine religioasa. Sa lasi totul in urma si sa te asezi sub un copac ca sa te simti fericit nu este deloc dificil. Oricine poate face la fel. Cand nu ai nimic de facut, e simplu sa te simti detasat. Cand ai foarte multe de facut, e greu sa nu te atasezi. Numai atunci cand faci totul, dar ramai simultan detasat, cand te misti in interiorul multimii, dar te simti perfect singur, abia atunci poti spune ca se intampla ceva real.


Nu este deloc dificil sa nu fii atasat de bani, lucruri si case, atunci cand nu le ai. Dar daca ai totul si ramai detasat – un cersetor intr-un palat – atunci poti spune ca ai realizat ceva cu adevarat profund. Daca te muti in Himalaya si esti detasat, nu poti spune ca reprezinti mai mult decat o nota singulara intr-o melodie. La fel si daca traiesti in mijlocul lumii si esti atasat. Dar daca traiesti in mijlocul lumii, dar te simti ca in Himalaya, atunci poti spune ca reprezinti o intreaga armonie, nu doar o nota muzicala.


Lotusul este unul din cele mai miraculoase fenomene ale existentei; de aceea, in Orient el a fost considerat de mii de ani simbolul transformarii spirituale. Buddha este asezat pe un lotus, Vishnu la fel. De ce lotusul? Deoarece aceasta floare are o semnificatie cu un simbolism puternic: creste in noroi. Este simbolul transformarii, al metamorfozei. Noroiul este murdar, miroase ingrozitor. Lotusul are un parfum minunat, dar se naste din noroiul pestilential, in mod similar, viata obisnuita este precum noroiul, dar ascunde posibilitatea de a deveni un lotus. Noroiul poate fi transformat, iar voi puteti deveni un lotus. Sexul poate fi transformat, devenind o stare de samadhi. Mânia poate fi transformata, devenind compasiune. Ura poate fi transformata, devenind iubire. Orice calitate negativa pe care o aveti la ora actuala poate fi transformata. Mintea zgomotoasa poate fi golita si transformata, devenind o muzica celesta.









Cand esti singur, nu exista nimic care sa-ti provoace mânia, care sa te faca sa te simti trist, sa te sileasca sa iti pui o masca. Esti singur; mânia nu iese la lumina. Nu se poate spune insa ca ea a disparut, ci doar ca nu are nici un pretext ca sa se manifeste. Chiar daca esti plin de mânie, nu exista nimeni care sa te insulte, sa te raneasca, provocandu-te astfel sa ti-o manifesti. E suficient sa te intorci, insa, printre oameni. Unii traiesc 50 de ani în Himalaya dar, cand se intorc in mijlocul lumii, descopera imediat ca mânia este prezenta, mai activa ca oricand, ba poate chiar mai puternica, intrucat a avut posibilitatea sa se acumuleze timp de 50 de ani. De aceea, ei se tem sa se intoarca in mijlocul lumii exterioare.


Mergeti in Himalaya. Veti vedea multi oameni ratacind pe acolo. Majoritatea sunt niste lasi, care nu au curajul sa se intoarca in mijlocul lumii exterioare. Ce fel de puritate este asta, daca este sustinuta de frica? Ce fel de celibat este acesta, daca s-a nascut din teama? Ce fel de realitate este aceasta, daca se teme de maya, de iluzie? Ce fel de lumina este aceasta, daca se teme de intuneric? De ce se teme ea, ca intunericul ar putea-o distruge, daca ar iesi la iveala? A distrus vreodata intunericul lumina?


Toti acei oameni continua sa rataceasca prin munti, tot mai tematori sa se intoarca in lume. Acolo au, cel putin, o imagine frumoasa de care sa se agate, pe care nimeni nu le-o poate distruge. In lumea exterioara, acest lucru ar fi mult mai dificil. Cineva te poate oricand calca pe picior aici, te poate oricand rani sufleteste.


Si eu sustin ca trebuie sa renuntati la mânie. Toate eforturile mele urmaresc insa transformarea voastra. Nu mai incercati sa schimbati peisajul exterior. Schimbati-va pe voi insiva. Schimbarea scenei nu poate ajuta pe nimeni; nu a facut-o niciodata.


Voi va ganditi: „Voi medita mai multe ore pe zi”. Chiar daca ati medita 24 de ore pe zi, acest lucru nu va va ajuta daca meditatia nu va deveni o realitate a vietii, un mod de a trai. Asa cum procedati acum, puteti medita una, doua, trei, sase, 24 de ore pe zi, si tot nu veti intra in samadhi; in cel mai bun caz veti innebuni.(Osho)


(Samadhi inseamna desavarsirea spirituala, conditia suprema a fiintei umane. In practica zen se numeste Satori, in budism Nirvana, in crestinism mantuire. Realitatea starii de Samadhi trebuie traita efectiv, nu ajunge sa afli informatii despre ea sau sa incerci sa ti-o imaginezi, fiindca, oricum, este imposibil.)




SURSA: https://liviabonarov.wordpress.com/2...rea-autentica/

[latan.elena]

Amestec de Cuvinte








"Uneori suntem ca ploile, viața e o ploaie de sentimente. Știm că am căzut acolo unde trebuie atunci când sufletele picurate înfloresc.”

[latan.elena]

Jalal al-Din Rumi a fost un teolog genial, un reprezentant al islamismului, invatat renumit , adorator al lui Dumnezeu si totodata unul dintre cei mai mari poeti mistici ai tuturor timpurilor. Rumi s-a nascut la 30 09 1207 la Balkh, zona care a devenit mai tarziu parte a Imperiului Persan, iar acum este Afganistan. A incetat din aceasta viata la 17 12 1273. Rumi inseamna din Anatolia romana
Am venit sa stralucesc a spus Rumi, iar cand citesti versurile lui uiti de limitarile pe care le ai, iar ochii invata sa priveasca doar catre in sus. Nu mai ramane nici un singur strop al inimii tale care sa nu vibreze de fericirea trezirii la realitatea celei mai profunde frumuseti, nu esti omul obisnuit al unui orizont marginit, ci scanteierea vie a celui care isi recunoaste intelepciunea.
Ca sa intelegi poezia lui Rumi trebuie sa te arunci in oceanul iubirii lui Dumnezeu. Pentru a merita iubirea, trebuie sa fii o privighetoare. Cel care-l iubeste pe adoratorul lui Dumnezeu, devine un adorator al lui Dumnezeu.

Ce e de facut daca nu ma recunosc?
Nu sunt nici crestin, nici evreu, nici musulman;
Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt tarmul, nici marea;
Nu sunt nici o comoara a Naturii, nici stelele din cer;
Nu sunt nici pamantul, nici apa, focul sau aerul ;
Nu sunt nici cerul, nici noroiul ;
Nu sunt din India, Irak sau Kharasa ;
Nu sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte;
Nu sunt al Paradisului si nici al iadului;
Nu sunt nici Adam, nici Eva, Eden sau Rizvan.
Locul meu este unde nu este nici un loc,
Urma mea este fara urma;
Nu sunt nici corpul, nici sufletul,
pentru ca eu apartin Preaiubitului meu.
Am renuntat la dualitate si am vazut
amandoua lumile ca fiind doar una,
Doar pe Tine Te caut,
Doar pe Tine Te stiu,
Doar pe Tine Te vad,
Doar pe Tine Te chem,
Tu esti cel dintai, ultimul, cel din exterior si cel din interior,
Nu cunosc pe nimeni decat pe Tine, CEL CARE ESTI.
Cupa iubirii mi-a umplut sufletul,
iar cele doua lumi mi-au scapat din mana.
Abandoneaza lumea si viata, si gaseste viata lumii.

(Fragmente din prefata volumuiui Iubirea a spus ... scrisa de Simona Trandafir







Aşadar, Rumi este autorul unor compoziţii muzicale unice care au marcat în mod considerabil muzica turcă. De altfel, el este fondatorul unui ordin singular, ordinul dervişilor rotitori, care permite discipolilor săi să regăsească uniunea cu divinul într-un vârtej extatic, ordin care propagă acum atât în Orient, cât şi în Occident muzica şi mesajul celui ce a fost supranumit "Mawlana" – Maestrul nostru. Mesajul universal al operei sale este din ce în ce mai gustat în întreaga lume: Omul este ca un arc în mâinile puterii divine (…). Ce fericit şi excelent arc este acela care ştie în mâinile cui se află! scrie Rumi care sugerează astfel că cei ce-şi deschid inimile omniprezenţei divine, recreând Uniunea cu Dumnezeu, se recunosc implicit ca vectori ai Iubirii, ai Justiţiei şi ai Armoniei Sale.. Nu există nici o altă identitate în afară de aceasta:


Un om se înfăţişă dinaintea porţii Iubirii sale şi bătu.
O voce-l întrebă: "Cine-i acolo?"
Răspunse: Eu."
Vocea îi spuse: "Nu-i loc aici pentru 'Eu' şi 'Tu' "
Şi uşa se-nchise brusc.
După un an de singurătate şi tristeţe, se întoarse şi bătu iaraşi.
O voce-l întrebă: "Cine-i acolo?"
Răspunse: "Tu!"
Şi uşa i se deschise larg….

....................
din Wikipedia





MAI MULT: http://ro.netlog.com/campdemaci/blog/blogid=1080933

[latan.elena]

„Când te ascult cum le zici, Mărie, aș fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru o Pasăre Măiastră! Auzi tu, fată, mă înțelegi? Vezi, tu, Mărie! Am colindat toată lumea, mă cunoaște tot pământul prin ce m-am priceput să fac, dar când aud cântecele noastre, mă apucă un dor de țară, de oltenii tăi și-ai mei, de apa tânguitoare a Jiului, de satul meu… Auzi? Mă-nțelegi?”, spunea Constantin Brâncuși.

http://www.luispopa.ro/o-iubire-de-p...ntin-brancusi/


















"Nu vom fi niciodata destul de recunoscatori fata de pamantul care ne-a dat totul."

Constantin Brancusi

[latan.elena]

".......Şi fie ca noi să avem mereu bucurie şi
recunoştinţă în inimile noastre pentru că
Marele Creator al tuturor lucrurilor, în
Dragostea Sa pentru noi, a pus plantele pe
câmpuri spre vindecarea noastră."

Edward Bach - Cei doisprezece vindecători şi alte remedii

[latan.elena]

Două gânduri.

Îmi doresc să mor pe un vapor. Când nu voi mai putea să scriu, am să încerc să-mi găsesc un loc pe un vas cu pânze, din acela care face înconjurul lumii. Atunci, dacă mori pe drum, te aruncă în mare. Să terminăm odată cu poveştile astea cu înmormântări complicate, cu alaiuri şi cu discursuri.

***

Am avut un soi de ceartă amicală cu Andrei Pleşu, care e foarte versat în problemele teologice, şi eu i-am spus atunci că sunt alergic la teologie. Şi să vă spun şi de ce sunt alergic. Explicaţia vine de la faptul că sunt istoric, era să zic din naştere, adică cercetez Evanghelia din unghiul cercetătorului istoric. Asta mă îngrozeşte. De aceea mă leg mereu de o frază a lui Iisus: „Mulţumescu-Ţi Ţie, Părinte, Domn al cerului şi al pământului, Care ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi cei învăţaţi şi le-ai arătat copiilor“. Aşadar, vrea să zică că nu e cazul să încerci să înţelegi prin raţiune. Crede cum crede copilul, fiindcă ce este de la Dumnezeu este atât de ininteligibil, încât e mai bine să-L crezi. Acesta este un lucru care mă călăuzeşte cotidian, că altfel nu aş putea să fac rugăciunile mele zilnice. Mă rog şi cred că mă ajută ca să îmi dreg păcatele mele. Eu cred că există Dumnezeu. Am nevoie de El.

Neagu Djuvara



SURSA: http://webcultura.ro/imi-doresc-sa-mor-pe-un-vapor/