„Fiecare moment se întâmplă de două ori: în interior și în exterior, și sunt două povești diferite.”
Zadie Smith
„Fiecare moment se întâmplă de două ori: în interior și în exterior, și sunt două povești diferite.”
Zadie Smith
„Cea mai prețioasă călătorie este
aceea către sufletul nostru, către noi înșine,
călătorie ce o facem în singurătate (...)
Drumul spre înţelepciune sau spre libertate
este un drum spre centrul fiinţei tale.”
Mircea Eliade
Jeno Major
Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămâne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngâmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.Camaraderia e doar pentru oameni foarte, foarte cumsecade şi presupune un mare progres moral, e o subtilitate psihică şi etică, simpla ei existenţă dovedeşte un standard ideativ extrem de avansat, e posibilă numai între bărbaţi şi femei căliţi în morală.Prieten se numeşte omul care te ajută fără ca verbul să fie urmat de un complement circumstanţial de timp sau de loc sau de mod.Elementara deşteptăciune e o îndatorire. Mai ales pentru un creştin care trebuie să fie mereu atent la ispite. Iar prostia este o ispită… Neştirea, îndobitocirea, trecerea oarbă prin viaţă şi printre lucruri sau trecerea nepăsătoare sunt de la diavol. Samariteanul n-a fost numai bun ci şi atent: a ştiut să vadă.
Nicolae Steinhard
" O linie reală devine o graniță iluzorie atunci când ne imaginăm că cele două fațete ale sale sunt separate, izolate una de cealaltă; mai clar, când acceptăm deosebirea exterioară dintre cele două contrarii, dar ingnorăm unitatea lor interioară. O linie devine o graniță când uităm că in interiorul nostru coexistă cu exteriorul. O linie devineo graniță când ne închipuim că desparte fără a și uni. E perfect acceptabil să trasăm linii, cu condiția să nu le confundăm cu granițe. E perfect acceptabil să deosebim plăcerea de durere, dar e imposibil sa le separăm.
Structurăm și ordonăm aspectele lumii în care trăim. Învățăm să recunoaștem deosebirea între interiorul și exteriorul categoriilor formate; între ceea ce este de piatră și ceea ce nu, între plăcere și neplăcere, între înalt și ceea ce nu este înalt, între bine și ceea ce nu este bine. Deja liniile noastre amenință să devină granițe, fiindcă recunoaștem în mod explicit diferențele și uităm unitatea implicită."
Ken Wilber-Fara granițe
Invisible Mom by Nicole Johnson
Admirație și recunoștință pentru măreția a ceea ce construiești atunci când nimeni nu vede! Decat Dumnezeu...
''O poveste legendară din carte spunea despre un om bogat care a venit să viziteze catedrala în timp ce era construită și a văzut un muncitor sculptând o pasăre mică pe interiorul unei grinzi. A rămas nedumerit și l-a întrebat pe bărbat: „De ce petreci atât de mult timp sculptând acea pasăre într-o grindă care va fi acoperită de acoperiș? Nimeni nu o va vedea vreodată. Iar muncitorul a răspuns: „Pentru că Dumnezeu vede”.
Am închis cartea, simțind că piesa lipsă cade la loc. A fost aproape ca și cum l-am auzit pe Dumnezeu șoptindu-mi: „Te văd, Charlotte. Văd sacrificiile pe care le faci în fiecare zi, chiar și atunci când nimeni din jurul tău nu o face. Niciun act de bunătate pe care l-ai făcut, nici un paiete pe care l-ai cusut, nici un cupcake pe care l-ai copt nu este prea mic pentru ca eu să observ și să zâmbesc. Construiți o catedrală grozavă, dar nu puteți vedea acum ce va deveni.
Ca mame, construim catedrale grozave. Nu ne vedem dacă o facem corect. Și într-o zi, este foarte posibil ca lumea să se minuneze, nu numai de ceea ce am construit, ci și de frumusețea care a fost adăugată lumii prin sacrificiile femeilor invizibile.''
Sursa:https://www-creativebiblestudy-com.t...o&_x_tr_pto=sc
Fulg - Nicolae Labiş
Desfrunzit și prea bătrân,
Tremură de frig gorunul.
Au căzut și-ntâii fulgi
Și l-am prins din zbor pe unul.
Migălos lucrată-n fir,
Floarea mică și rotundă
S-a topit și a murit –
O minune de-o secundă.
M-am întors înduioșat
Să scriu trista ei poveste;
Despre-un fulg care-a venit
Timpuriu și nu mai este.
-“Pentru ce n-ai mai rămas
În înaltul bolții tale,
De-ai venit atât de pur
Spre noroaiele din vale?
Care vânt neliniștit,
Răsucindu-te cu ură,
Ți-a mânat către pământ
Prea gingașa ta făptură?
Și de vreme ce sosiși,
Pentru ce-ai dat morții vamă?
Nu puteai să fii de-argint,
Ori de sticlă, ori de scamă?”
Dar în vreme ce scriam
Întrebarea mea nebună,
N-am văzut cum lângă geam
Ninge-ntruna și întruna.
Iar când ochii mi-am-nălțat,
Am văzut cum prin ninsoare
Valea-ntreagă lumina
Minunat scăpărătoare.
Iubeste-te.
E o treaba dracului.
Este o meserie pentru că nu va trebui să te iubești când este soare, când te simți energic, binevenit, distractiv, iubitor, echilibrat.
Nu.
Va trebui să te iubești când nu e nimeni în preajmă. Când te trezești în miezul nopții și te simți pierdut. Când ți-e frică. Când ești nemișcat și nu poți face un pas. Când faci ceea ce nu ar fi trebuit să faci, când spui lucruri pe care nu ai vrut niciodată să le faci. Când te doare, când ești copleșit de furie. Când te agăți. Când ești obosit și te chinui să vezi sensul și direcția. Când lucrurile nu se adună, când lucrurile merg prost, când lucrurile merg bine, dar nu ești fericit. Când amâni, când nu vezi, când nu zâmbești, când simți durere. Când înțelegi greșit momentul și evaluările.
Va trebui să te iubești pe tine când faci asta este obositor. Când se pare că doar tu o faci.
Este o treaba dracului care trece prin singurătate.
Oricine ți-l vinde ca pe o potecă din catifea și frișcă minte.
Te înclini în fața dificultăților pentru că ele vor fi cea mai mare putere a ta.
Nu esti singur.
Glory Momoli
Sunt convins că căutăm fericirea în locuri greșite și ne-am pus speranțele în oameni sau lucruri care pur și simplu nu ne pot satisface. În ceea ce mă privește, pe oglinda de deasupra chiuvetei am scris această propoziție: „Iată chipul celui de care depinde fericirea ta”.
John Powell
ziqian liu photography
INVITAȚIA – Oriah Mountain Dreamer
Nu mă interesează ce faci tu pentru a-ți câștiga existența.
Vreau să știu ce foc arde în tine
Și dacă ai cutezanța să visezi la realizarea a ceea ce porți în inima ta.
Nu mă interesează câți ani ai,
Vreau să știu dacă îți asumi riscul să pari nebun
În numele iubirii tale, viselor tale și aventurii care este viața ta.
Nu mă interesează care planetă este în careu cu luna ta,
Vreau să știu dacă ai atins cerul propriei tale tristeți,
Dacă te-ai deschis datorită trădărilor vieții,
Sau dacă te-ai asprit și dacă te-ai închis de teama unui necaz viitor.
Vreau să știu dacă poți să te așezi cu durerea – a mea sau a ta,
Fără să încerci să o ascunzi, să o micșorezi sau să o oprești.
Vreau să știu dacă poți să simți fericirea – a mea sau a ta,
Dacă poți dansa cu fervoare și te poți lăsa complet cuprins de extaz
până în vârful degetelor de la mâini și de la picioare,
Fără să spui că trebuie să fim atenți și realiști ca să nu cumva să uitam
care sunt limitele ființelor umane.
Nu mă interesează dacă ceea ce-mi spui este adevarat,
Vreau să știu dacă ești gata să-i decepționezi pe ceilalți
ca să rămâi sincer cu tine însuți
Și dacă poți suporta să fii acuzat de trădare, dar să nu-ți trădezi propriul suflet.
Vreau să știu dacă poți să fii fidel și deci demn de încredere.
Vreau să știu dacă poți vedea frumosul chiar dacă nu-i tocmai drăguț în fiecare zi
Și dacă tu poți simți că sursa vieții tale rezidă în prezența Sa.
Vreau să știu dacă poți trăi eșecurile – ale mele sau ale tale,
Și totuși să continui să stai drept pe marginea lacului
și să strigi către argintata lună plină: ,,DA!”
Nu mă interesează unde locuiești și cât câștigi,
Vreau să știu dacă te poți trezi după o noapte de tristețe și de disperare,
de îndoială sau durere
Și să faci ceea ce trebuie făcut pentru copii.
Nu mă interesează cine ești și cum ai ajuns până aici,
Vreau să știu dacă poți să stai în mijlocul focului alături de mine și să nu renunți.
Nu ma interesează ce ai învățat sau unde ai învățat și cine te-a învățat ceea ce știi,
Vreau să știu ce te hrănește din interior când totul se prăbușește în jurul tău.
Vreau să știu dacă poți să rămâi singur cu tine însuți
Și dacă ești fericit într-adevăr în propria ta companie în aceste momente de vid.
Ultima modificare făcută de latan.elena; 09.12.2022 la 00:26.
Ai încredere în vise
Pentru că în ele este ascunsă
Uşa eternităţii.
Kahlil Gibran
''La scară cosmică, doar fantasticul are sanse de a fi real.''
Teilhard de Chardin
Momentan sunt 34 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 34 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje