Există o armonie în toamnă şi o strălucire în cerul ei, care nu poate fi regăsită de-a lungul verii, ca şi cum n-ar putea fi, ca şi cum n-ar fi fost vreodată.
Percy Bysshe Shelley
Printre toate frunzele toamnei, o recunosc pe singura care, în loc să cadă, a încercat să zboare.
Și mai știu și cum să mă îndrăgostesc de ea.
Fabrizio Caramagna
Vară de noiembrie
Lucian Blaga
Iubito-mbogăţeşte-ţi cântăreţul,
Mută-mi cu mâna ta în suflet lacul,
Şi ce mai vezi, văpaia şi îngheţul,
Dumbrava, cerbii, trestia şi veacul.
Cum stăm în faţa toamnei, muţi,
Sporeşte-mi inima cu-o ardere, cu-n gând.
Solar e tâlcul ce tu ştii oricând
Atâtor lucruri să-mprumuţi.
O, lumea nu-i o amăgire,
Ne este un senin veşmânt.
Că eşti cuvânt, că eşti pământ,
Nu te dezbraci de ea nicicând.
O, lumea e albastră haină
În care ne cuprindem strânşi în taină,
Ca vara sângelui să nu se piardă,
Ca vraja basmului mereu să ardă.
Am înțeles asta observând vântul. Are nevoie de obstacolele pe care le întâlnește. Pentru că e vânt, doar datorită rezistenței pe care o traversează.
Dacă nu ar fi subminat de frunzele copacilor, nu ar foșni frunzele. Dacă nu s-ar opune vela plină, nu ar conduce corăbiile la mare. Dacă nu s-ar înghesui în lanurile de grâu, n-ar face să danseze spicele în soare.
Fără obstacolele sale vântul nu ar fi atât de frumos. Ar fi invizibil. Nu ar scoate niciun sunet. Fără aceste obstacole, vântul nu ar mai fi.
Am înțeles asta observând vântul. Are nevoie de obstacolele pe care le întâlnește.
Și cred că același lucru este valabil și pentru oameni. Dacă viața ar fi un drum drept, fără frecări, probabil că nu am ști că existăm. Nu ne-am auzit. Nu am putut să ne cunoaștem.
De aceea, cei mai frumoși oameni sunt întotdeauna cei cărora lumea le-a rezistat cel mai mult.
Pentru ei, viața a intrat mai mult.
(Nicole, "Ossimoro Tossico")
Am coborât, dându-ți brațul - Eugenio Montale
Am coborât, dându-ți brațul, cel puțin un million de scări
și acum când nu mai ești la fiecare pas e vidul.
Chiar și așa lunga noastră călătorie a fost scurtă.
A mea durează încă, dar nu-mi mai folosesc
legăturile, rezervările,
capcanele, insultele celui ce crede
că realitatea e ceea ce se vede.
Am coborât milioane de scări dându-ți brațul
nu pentru că poate cu patru ochi se vede mai mult.
Cu tine le-am coborât fiindcă știam că din noi doi
singurele adevărate pupile, deși atât de întunecate,
ale tale erau.
https://www.youtube.com/watch?v=q1Syd7kRIuk
"Sunt îndrăgostit? Absolut. Sunt îndrăgostit de filosofi antici, pictori străini, autori clasici și muzicieni care au murit cu mult timp în urmă. Sunt un amant pasionat. Mă încânta peste acești oameni. Le-am dat inima mea. și sufletul meu. Problema este că nu pot iubi pe cineva tangibil. Am sacrificat o legătură fizică, pentru o relație metafizică. Sunt iubitul idealist suprem."
James Dean
Cunoașterea nu este înțelepciune..
Înțelepciunea nu este adevăr...
Adevarul nu este frumusete...
Frumusețea nu este iubire...
Dragostea nu este muzica...
MUZICA este cea mai buna!
Frank Zappa
Gordon Parks - Wikipedia
Persoana inteligentă emoțional știe că dragostea este o abilitate, nu un sentiment și va necesita încredere, vulnerabilitate, generozitate, umor, înțelegere sexuală și resemnare selectivă. Persoana inteligentă emoțional își acordă timpul pentru a determina ce dă sens vieții sale profesionale și are încrederea și tenacitatea de a încerca să găsească o acomodare între prioritățile sale interioare și cerințele lumii. Persoana inteligentă emoțional știe să spere și să fie recunoscătoare, rămânând în același timp neclintită în fața structurii esențial tragice a existenței. Persoana inteligentă emoțional știe că va fi vreodată sănătoasă mintal doar în câteva zone și în anumite momente, dar se angajează să-și analizeze insuficiența și să-i avertizeze pe alții la timp, cu scuze și farmec... Sunt puține catastrofe, în propriile vieți sau în cele ale națiunilor, care în cele din urmă nu își au originea în ignoranța emoțională.
Alain de Botton-Carte: Școala Vieții
(Art: Photograph of Paul Newman and wife Joanne Woodward shopping for books in Paris 1959 by Gordon Parks)
Ultima modificare făcută de latan.elena; 15.11.2022 la 17:48.
George Gray, de Edgar Lee Masters
George Gray , un locuitor al satului evaziv Spoon River , își spune povestea în timp ce își contemplă piatra funerară : ne dezvăluie cu detașare și luciditate limitele vieții sale plate și oportunitățile încețoșate, fie din frică, fie din lene. Edgar Lee Masters definește în aceste câteva versuri profilul banal al unui personaj care a rămas anonim prin propria sa voință și, ca avertisment, dezvăluie cititorului un minunat imn de a trăi viața din plin, care este de fapt o rețetă de urmat la litera.
George Gray o înțelege doar „acum”, când este deja prea târziu, și tu?
Dacă nu vrei să-ți iei timp să-l studiezi pe de rost, găsește măcar un moment magic în care să-l citești: va fi deja un gest bun de a te readuce pe cursul spre marea liberă.
George Gray
De multe ori am studiat
piatra funerară pe care m-au sculptat:
o barcă cu pânzele înfășurate, într-un port.
În realitate, aceasta nu este destinația mea,
ci viața mea.
Căci iubirea mi s-a oferit și m-am retras din înșelăciunea ei;
durerea mi-a bătut la ușă și mi-a fost frică;
ambiția mă chema, dar mă temeam de neașteptat.
Cu toate acestea, îmi era foame de sens în viață.
Și acum știu că trebuie să ridicăm pânzele
și să luăm vânturile destinului,
oriunde ei împing barca.
A da sens vieții poate duce la nebunie
, dar o viață fără sens este tortura
neliniștită și a dorinței deșartă -
este o barcă care tânjește după mare și totuși se teme de ea.
Sursa:https://www-salteditions-it.translat...o&_x_tr_pto=sc
Există ceva mai fantastic decât tot ce ne putem închipui: există ceea ce nu ne putem închipui.
Fabio Privitera
Aş spune că realul este ceea ce durează puţină vreme, e împrejurarea. Fantasticul este ceea ce durează mereu. Prin urmare, dacă interpretăm lucrurile din punct de vedere al timpului, irealul, fantasticul sunt mult mai reale.
Jorge Luis Borges
Fantasticul este tot una cu realul; fără real nu există fantastic.
Dostoevski
Dacă cineva recunoaşte realul ca real şi irealul ca ireal, stăpânit de înţelepciune, el va atinge fără dar şi poate realitatea.
Buddha
Beep Boop Art
Ultima modificare făcută de latan.elena; 15.11.2022 la 23:03.
Dacă lumea este un vis, de ce n-am putea să coordonăm şirul fenomenelor sale cum voim noi?
Lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spaţiu - ele sunt numai în sufletul nostru.
Poate că povestea este partea cea mai frumoasă a vieţii omeneşti... cu poveşti ne leagănă lumea, cu poveşti ne adoarme... Ne trezim şi murim cu ele.
Mihai Eminescu
Momentan sunt 96 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 96 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje