https://www.youtube.com/watch?v=r3YsJ7wTSZM
Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!
La multi ani ,Marea Neagra ! Te iubesc !
31 octombrie - Ziua Internationala a Marii Negre
https://www.litoralulromanesc.ro/.../31_octombrie_Ziua...
După ce te prinde în vraja ei, marea te ține în mrejele ei minunate pentru totdeauna.
Jacques Cousteau
Dan Cristian Mihăilescu
Ultima modificare făcută de latan.elena; 31.10.2022 la 12:16.
Valul este dorul mării de a săruta ţărmul.
Pentru a avea şi a păstra un dar, o bogăţie lăuntrică, un har, nu trebuie să fii conştient de ele. Scoica de mare este o ureche care nu aude, dar care păstrează în sine, cât dăinuieşte, murmurul mării. Poate că murmurul mării ar înceta dacă aceasta ar începe să-l audă.
Lucian Blaga
Dan Cristian Mihăilescu
Vita con Lloyd
„Mă întreb de ce mă confrunt mereu cu aceleași greșeli, Lloyd”
„Pentru că sunt aceleași greșeli care vă lovesc, domnule”
„Precum valurile împotriva unei stânci?”
„Sau ca furtuna de pe o navă, domnule”
„Uneori mi-aș dori să fiu o stâncă, Lloyd”
„Fii mulțumit că încerci să fii transatlantic, domnule”
,,Ca să nu se scufunde?''
„Pentru a continua descoperirea și navigarea, domnule”
La mare
Viţe roşii,
viţe verzi sugrumă casele-n lăstări sălbatici
şi vânjoşi-asemenea unor plopi ce-şi
strânâg în braţe prada.
Soarele în răsărit-de sânge-şi spală-n mare
lancile, cu care a ucis în goană noaptea ca pe-o fiară.
Eu
stau pe ţărm şi-sufletul mi-e dus de-acasa.
S-a pierdut pe-o cărăruire-n nesfârşit şi nu-şi gaseşte
drumul înapoi.
Lucian Blaga
Iubesc plăcerile simple, sunt ultimul refugiu al oamenilor complicați.
Oscar Wilde
„Om liber,
vei avea mereu drag în tine,
în inima ta,
in mintea ta,
Marea..."
Charles Baudelaire
„O să mă întrebi ce efect mi-a făcut marea pe care o văz pentru întâia oară? Efectul unei nemărginiri pururi mişcate… n-am văzut-o în toate feţele ei, căci e schimbăcioasă la coloare şi în mişcări, de unde unii autori o şi compară cu femeea… când luna e deasupra apei ea aruncă un plein de lucire slabă care pluteşte pe o parte… Restul rămâne în întuneric şi noaptea, marea îşi merită numele ei de Neagră… Sunt într-o mansardă şi privirea mi-e deschisă din două părţi asupra mării pe care aş vrea să plutesc cu tine”, îi scria Eminescu Veronicăi Micle pe data de 16 iunie 1882
Sursa:https://identitatea.ro/ce-a-scris-em...-marea-neagra/
Când marea... - Mihai Eminescu
Când marea turbează de valuri împinsă
Și-și scutură coama de spume și vânt,
Când nori-alung ziua din lumea cea plânsă,
Când tunete cânt;
Atunci printre nouri, prin vânt și prin unde
O rază de aur se toarce ușor
Și-n fundul sălbatec al mărei pătrunde
Prin vânt și prin nor.
Ce caută raza din ceruri venită,
Din galbena steauă ce-aleargă prin cer,
Ce caută-n mare, în noaptea-i cernită
Und-razele pier?
În fundul cel umed al mărei turbate,
În lumea-i noptoasă, în sânu-i de-amar,
Lucește o steauă în piatră schimbată,
În mărgăritar.
E-amantul a stelei ce palidă trece
Și-aruncă prin nori a ei rază de nea,
E-amantul căzut dintre stele, ce rece
În mare murea.
„În fiecare noapte îți scriu un apus de soare”, a șoptit soarele lunii în creștere.
Massimo Lo Pilato
Cantec de dragoste la marginea marii
Nichita Stănescu
Cu gleznele julite, eu te pandesc cand treci
printre rocile tarmului, reci.
Marea se va preface-n pasari stravezii,
cate le-ncap ochii deschisi spre ea,
si vor zbura falfaind, cand ai sa vii,
pana-n piscul vazduhului cu o stea.
Vor ramane prapastiile si pesterile goale,
pestii vor plesni aerul prabusit cu cozile,
starnind margeanele domoale
ai corzile.
Uite, epava corabiii lui Simbad marinarul
cu un colt se sprijina-n scoicile cenusii,
cu un varf injunghie-n mijloc clestarul,
peste toate puntile alearga raci vii.
Iti daruiesc o stea de mare, un crab si un delfin!
Adu-i in spinare pana la nisipuri.
Ma voi preface orb si am sa vin
cu bratul intins, sa-ti mangai chipul.
''Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci
Şi gândirilor dând viaţă, suferinţele întuneci;
Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară,
Şi câţi codri-ascund în umbră strălucire de izvoară!
Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate,
Când pluteşti pe mişcătoarea mărilor singurătate!
Câte ţărmuri înflorite, ce palate şi cetăţi,
Străbătute de-al tău farmec ţie singură-ţi arăţi!
Şi în câte mii de case lin pătruns-ai prin fereşti,
Câte frunţi pline de gânduri, gânditoare le priveşti!
Vezi pe-un rege ce-mpânzeşte globu-n planuri pe un veac,
Când la ziua cea de mâine abia cuget-un sărac...
Deşi trepte osebite le-au ieşit din urna sorţii,
Deopotrivă-i stăpâneşte raza ta şi geniul morţii;
La acelaşi şir de patimi deopotrivă fiind robi,
Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi! ''
Mihai Eminescu -Scrisoarea I (fragment)
Momentan sunt 400 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 400 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje