Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!
”Sufletul omului are nevoie de frumuseţea adevărată mai mult decât de pâine.”
D. H. Lawrance
Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!
”Sufletul omului are nevoie de frumuseţea adevărată mai mult decât de pâine.”
D. H. Lawrance
E ceva incredibil de nostalgic și semnificativ în căderea anuală a frunzelor de toamnă.
Joe L. Wheeler
Asa cum pasarea isi face cuib din toate nimicurile, chiar si din picurile de noroi, tot asa si sufletul isi alcatuiestre,
din faramituri de bucurii si aschii de dureri, un cuib unde sa salasuiasca o pasare migratoare a iubirii.
Vasile Voiculescu
“În fiecare zi care începe,
am învățat să mă bucur din plin de ea,
Veșnic recunoscătoare lui Dumnezeu
Pentru tot ce am.
O iau așa cum vine.
Experiența m-a ajutat
pentru a aprecia prezentul,
nu-mi fac griji pentru viitor,
si nu trăiesc cu nostalgie după trecut.
Trăind liniștit în prezent
și am învățat să accept
toate lucrurile pe care nu le pot schimba.
Și încerc să fac în fiecare zi
o faptă bună.
Așa că viața îmi zâmbește.
Și zâmbesc vieții."
Audrey Hepburn
Dans
de Nicolae Labiş
Toamna-mi îneacă sufletul în fum... Dans Nicolae Labis
Toamna-mi poartă-n suflet roiuri de frunzare.
Dansul trist al toamnei îl dansăm acum,
Tragică beţie, moale legănare...
Sângeră vioara neagră-ntre oglinzi.
Gândurile-s moarte. Vrerile-s supuse.
Fără nici o şoaptă. Numai să-mi întinzi
Braţele de aer ale clipei duse.
Ochii mei au cearcăn. Ochii tăi îs puri.
Câtă deznădejde paşii noştri mână!
Ca un vânt ce smulge frunza din păduri,
Ca un vânt ce-nvîrte uşa din ţâţână...
Mâine dimineaţă o să fim străini,
Vei privi tăcută mâine dimineaţă
Cum prin descărnate tufe, în grădini,
Se rotesc fuioare veştede de ceaţă...
Şi-ai să stai tăcută cum am stat şi eu,
Când mi-am plâns iubirea destrămată-n toamnă,
Şi-ai să-asculţi cum cornul vântului mereu
Nourii pe ceruri către zări îndeamnă.
Pe când eu voi trece sub castani roşcaţi,
Cu-mpietrite buze, palid, pe cărare,
Şi-or să mi se stingă paşii cadenţaţi --
În nisip, scrîşnită, laşă remuşcare...
Cântecul celor douăsprezece luni
Francesco Guccini
Ianuarie vine tăcut și luminează
un râu adormit
între ale cărui maluri trupul meu bolnav zace ca zăpada corpul
meu bolnav Sunt întinse de-a lungul câmpiei șiruri albe de câmpuri sunt ca niște îndrăgostiți
după aventură copaci negri obosiți copaci negri obosiți vine februarie și lumea este cu capul în jos
dar în internate și în piață lasă durerile și se îmbracă ca Arlechin carnavalul înnebunește carnavalul
înnebunește Iarna este încă lungă, dar în inimă
speranța apare
în primele zile de soare bolnav
dansuri
de primăvară dansul de primăvară
Cântând Martie își aduce ploile
ceața rupe vălul
poartă zăpada topită în canale
râsul dezghețului
râsul dezghețului
Umple paharul, iar cu iarna aruncă.
penitență deșartă
aripa timpului bate prea repede
te uiți la el, e deja departe
te uiți la el, este deja departe
O zile, sau luni, că
mereu pleci;
această viață a mea este întotdeauna asemănătoare cu tine ;
diferit în fiecare an
și în fiecare an la fel,
mâna de tarot pe
care nu știi niciodată să joci. Cu zile lungi dedicate
somnului
, dulce aprilie vine ce secrete a
descoperit poetul in tine
care te-a numit crud
cine te -a numit crud
Poate fi
binevenit și stindardul prietenos bun venit primăvara
noua iubire aruncă vechiul
în umbra serii
în umbra serii
Poate fi binevenit, trandafirul
care aparține poeților este binevenit floarea
în timp ce eu îl cânt cu chitara mea Toast în Cenne
și Folgňre
Toast pentru Cenne și Folgňre
Iunie, că ești maturitatea anului
tău Îi mulțumesc lui Dumnezeu
într-una din zilele tale, sub soarele fierbinte M-
am născut
acolo M-am născut acolo;
Și cu recoltele pe care le ai în mâini
ne aduci comoara
ta cu urechile tale, dai omului pâinea
femelelor aurul
femelelor aur
O, zile, sau luni, că
mereu pleci; această viață a mea este
întotdeauna asemănătoare cu tine ; diferit în fiecare an și în fiecare an la fel,
mâna de tarot pe care nu știi niciodată să joci. Cu zile lungi de culori deschise,
aici este iulie, leul se odihnește și bea, iar lumea din jur apare ca într-o viziune ca într-o viziune.
Nu muncești august, în
orele tale lungi de inactivitate obosite nu
este niciodată mai frumos decât acum să te îmbeți cu vin și cu
căldura
vinului și cu nedumerirea căldurii Stai și gândești și reîncepi
jocul identității tale precum scânteile ard în focul tău .
posibilitati posibilitatile nu stiu daca toata lumea a inteles octombrie
marea ta frumusete
in cuve grase ca burta plina
pregatesti must si intoxicatie
pregatesti must si intoxicatie De-a
lungul muntilor mei, ca niste pasari triste
fug nori nebuni de-a
lungul muntilor mei, colorati in fum aramiu
nori joase
fumeaza nori joase
O, zile, sau luni, care
pleacă mereu; această viață a mea este
întotdeauna asemănătoare cu tine ; diferit în fiecare an și în fiecare an la fel, mâna de tarot pe care nu știi niciodată să joci.
Cala Novembre, și tulburătoarea ceață mormântă
acoperă grădinile de legume
de-a lungul grădinilor consacrate plânsului
, morții
sunt sărbătorit, morții sunt sărbătorit,
ploaia cade și fața îți este umedă
de picături de rouă
și tu, într-o zi, te vei schimba soarta
în noroiul străzii
în noroiul străzii
Și adorm ca într-o letargie
decembrie, la ușile tale
de-a lungul zilelor tale cu mintea împrăștie
semințe triste ale morții
semințe triste ale morții
Oamenii și lucrurile lasă pe pământ
umbre zvelte leneșe ,
dar în zilele voastre, din zișii profeți se naște
Hristos tigrul Hristos se
naște tigrul
O, zile, sau luni, că
mereu plecați; această viață a mea este
întotdeauna asemănătoare cu tine ; diferit în fiecare an și în fiecare an la fel, mâna de tarot pe care nu știi niciodată să joci.
Canzone dei Dodici Mesi, Francesco Guccini
Deasupra unei viori există poate o suflare
pe care nimeni nu o preia pentru că este un sentiment de iubire.
Te joci pentru vânt și călătorești acolo unde pacea șoptește printre plante...
totul o nostalgie
Alda Merini
Andrew Atroshenko paintings
Vita con Lloyd
„Este o perioadă de timp în care oboseala depășește satisfacția, Lloyd”
„Important este că ea ajunge la linia de sosire, domnule”
„Mă simt teribil de în urmă cu această alergare.... "
Asta înseamnă că e timpul să vă puneți pe primul loc, domnule
"E greu uneori să te prioritizezi, Lloyd"
"Dar e important să nu uitați să fiți voi înșivă, domnule"
Iubire,
zboară spre mine
cu avionul
de hârtie al imaginației mele,
cu ingeniozitatea sentimentului tău.
Veți vedea ținuturi pline de magie înfloritoare
și voi fi cea mai înaltă coroană de copac
care să vă ofere răcoare și adăpost.
Fă din cele două brațe
două aripi de înger
și adu-mi puțină liniște
și jucăria visului.
Dar înainte de a-mi spune ceva
, uită-te la geniul înflorit
al inimii mele.
Alda Merini
Ce caut eu cu încăpățânare în realitate? Sensul? Sau poate observarea gesturilor, atitudinilor, cuvintelor oamenilor pe care îi întâlnesc îmi dă iluzia de a fi aproape de ei. Nu vorbesc cu ei, doar privesc și ascult.
Annie Ernaux
“Uită-te la lumini, iubirea mea “
Premiul Nobel pentru literatură 2022.
Momentan sunt 354 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 354 vizitatori)
Marcaje