Elena Latan

[latan.elena]

Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!





''Fă-ți timp să reflectezi,
este sursa puterii.
Fă-ți timp să te joci,
este secretul tinereții.
Fă-ți timp să citești,
este fundamentul cunoașterii.

Fă-ți timp să fii bun,
este calea spre fericire.
Găsește-ți timp să visezi,
Este calea care duce la stele.
Fă-ți timp să iubești,
Este adevărata bucurie de a trăi.
Fă-ți timp să fii fericit,
este muzica sufletului.''

(poezie irlandeza)




"Eşti tot ceea ce eşti şi vrei să fii,
eşti toţi oamenii care te-au ajutat şi care nu,
eşti toţi cei pe care i-ai întâlnit şi îi vei întâlni,
eşti profesorul care te-a picat şi profesoara care ţi-a dat curaj."

Hector Malot

[latan.elena]

„Astăzi ne-am pierdut capacitatea de a fi uimiți , nu din lipsă de minuni, ci din lipsă de simț a minunatului. "

G. K. K. Chesterton




„Oamenii merg în locuri străine pentru a se minuna de înălțimea munților, valurile uriașe ale mărilor, lungul parcurs al râurilor,
nemărginita întindere a oceanelor, mișcarea circulară a stelelor, dar trec pe lângă ei înșiși fără să se minuneze deloc.”

Sfântul Augustin

[latan.elena]

Cred că bunătatea este probabil calitatea pe care o prefer la o ființă umană.
Am pus-o înainte de orice; cum ar fi curajul sau îndrăzneala sau generozitatea sau orice altceva...
Bunatate - acel cuvânt simplu.

Roald Dahl



Curăţia sufletească, lipsa oricărui simţământ de ură prelungesc, fără doar şi poate, durata tinereţii.

Stendhal

[latan.elena]

Imbratisarea lui Grossman

Este o reflecție asupra singurătății umane care pleacă de la un copil nu pentru a o explica sau a o releva în lumea infantilă, ci pentru a dezbrăca orice suprastructură pentru a observa și gândi cu inocența dezarmantă a copilului. Cine vede lucrurile așa cum sunt, le analizează și le așteaptă.
Grossman împachetează o operă de artă, o operă de umanitate. Acela de la o analiză a sinelui cuprinde toată realitatea, natura (furnica, Câinele Splendid), până la singurul punct real de contact uman, care chiar și în individualitatea noastră ne face mai puțin singuri: îmbrățișarea. Care este celălalt.
Îmbrățișarea este un act aproape religios, dar fără nume, definiție sau latură. Acesta este motivul pentru care el este om. Îmbrățișarea este întâlnirea, asigurarea, împăcarea, răscumpărarea, iubirea, pasiunea, afecțiunea. Îmbrățișarea este una dintre acele nevoi umane la fel de esențiale precum sărutul.
Și Grossman o spune bine, cu o delicatețe de neconceput.

Imbratisare

David Grossman

„Ești atât de dulce”, i-a spus mama lui Ben
în timp ce făcea o plimbare pe câmp seara.

„Ești foarte dulce și atât de drăguț, nu există nimeni
în lume ca tine!”

— Chiar nu există nimeni pe lume ca mine?
întrebă Ben.

„Sigur că nu”, a răspuns mama ei, „ești unic!”

Au continuat să meargă încet.
Deasupra capetelor lor un stol mare de berze
a zburat în țări îndepărtate.

"Dar de ce?" întrebă Ben, oprindu-se brusc,
„De ce nu există nimeni pe lume ca mine?”

„Pentru că fiecare dintre noi este unic și special”
spuse mama râzând și ghemuindu-se pe pământ.
„Vino aici, stai lângă mine”.
Apoi a fluierat la câinele lor mic, Splendid,
să stea cu ei.

„Dar nu vreau să existe doar unul ca pe lume
eu”, a protestat Ben.

"De ce nu?" mama era uimita,
„Este un lucru frumos că ești unic și special!”

— Pentru că sunt singur așa! se plânse Ben.

"În timp ce vreau să fie și altcineva ca mine!"

„Nu ești singur”, a explicat mama.
— Sunt cu tine, și tata.

— Da, recunoscu Ben, dar...

Era confuz și nu-și mai amintea ce a vrut să spună.
— Vino aici, murmură mama, stai lângă mine.

Ben nu s-a așezat.
Deodată, ochii lui au devenit mari și adânci:

— Și nu există nimeni pe lume ca tine?

„Nu, nu există”, a spus mama.

— Atunci și tu ești singur?

"Mână. Te am pe tine și pe tata..."

— Dar nu există cineva ca tine?

„Nu, nu există”, a recunoscut mama.

— Atunci ești singura, proclamă Ben lângă ea.

— Și nu te simți singur, singura?

Mama a zâmbit,
a tras cu degetul cercuri pe pământ și a răspuns.

„Sunt puțin singura și sunt puțin cu alții,
și e în regulă pentru mine să fiu un pic așa puțin așa...”

Soarele începea să apune, cerul era aproape roșu.

— Mă simt singur, mormăi Ben pe sub răsuflarea lui.

„Dar dragă”, a exclamat mama, „sunt cu tine!”

— Dar tu nu ești eu.

Au tăcut.
În aer se simțea un miros bun de pământ și iarbă și un zumzet
de muște și alte insecte care fluturau peste tot, dansând.

Ben l-a mângâiat pe câinele care zăcea lângă el.
— De asemenea, Splendid?

— De asemenea, Splendid ce? a întrebat mama.

„Există și pe lume doar un singur Splendid?”

— Da, răspunse mama, mângâind blana moale a lui
câine mic, „există un singur Splendid în toată lumea”.

Un șir lung de furnici mergea pe pământ lângă picioarele lui Ben și ale mamei. Poate o mie.
Semănau foarte mult, o mie de furnici identice.
Dar când Ben s-a uitat la ei atent, a văzut că unul mergea repede și altul încet.
Unul s-a chinuit să tragă o frunză mare, iar altul a purtat doar un bob de grâu.
Și era unul, micuțul, alergând înainte și înapoi pe marginea liniei.
Ben s-a gândit că poate că furnica aceea și-a pierdut părinții și îi căuta.

„Această furnică știe că nu există alta
în lume ca ea?" el a intrebat.

„Nu pot să știu asta”, a răspuns mama.

Ben s-a gândit o vreme, apoi a spus:
— Nu poți ști pentru ca nu ești ea?

„Da”, a confirmat mama ei, „pentru că nu sunt ea”.
Micuța furnică a reintrat în sfârșit pe linie
și a început să meargă cu ceilalți.
Ben se gândi că poate cele două furnici mari
mergând lângă ea erau părinții ei.

„Deci din fiecare persoană există doar una pe lume?”
întrebă Ben.

— Da, există doar unul, spuse mama.

— Și de aceea sunt toți singuri?

„Sunt puțin singuri, dar sunt și puțin împreună.
Amândoi sunt unul și celălalt.”

— Dar cum este posibil?

„Iată, să te ia de exemplu. Ești unic”, a explicat el
mami «si eu sunt unic, dar daca te imbratisez
nu mai ești singur și eu nu mai sunt singur.”

„Atunci îmbrățișează-mă”, a spus Ben, îmbrățișând-o.

Mama îl ținea aproape de ea.
Simțea inima lui Ben bătând.
Ben a simțit și inima mamei
și o îmbrățișă strâns.

„ Acum nu sunt singur”, gândi el în timp ce o îmbrățișa,
„ Nu sunt singur acum. Acum nu sunt singur.”

„Vezi tu”, i-a șoptit mama lui,
„De aceea s-a inventat îmbrățișarea”.

Sursa: L'abbraccio – David Grossman










desene de Michal Rovner

[latan.elena]

Vita con Lloyd


„Ploaie de toamnă, Lloyd...”

„Udați amintirile verii, domnule”

''Și le spală, Lloyd?''

„Udați-le, domnule”

„Melancolia va crește pentru ceea ce a fost, Lloyd”

„Sau poate soarele va ieși pe ceea ce urmează, domnule”

„Ploaia de toamnă nu este prea rea”

''Deloc, domnule. Pentru nimic"

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=7R91an-8bkc



Te uiți la ea cu ochii larg deschiși, crezi că este un fluture, în schimb e toamnă și e o frunză galbenă.

Vivian Lamarque




O floare neștiută
de păsări și fluturi:
cerul toamnei.

Matsuo Basho

[latan.elena]

Singurul lucru pe care refuzăm să-l recunoaștem este că suntem la mila „forțelor” care sunt dincolo de controlul nostru.
Motto-ul „Vointa este putere” este superstiția omului modern.
Și totuși omul contemporan, pentru a păstra vie această credință, plătește costul unei grave lipse de introspecție. Rămâne orb la faptul că, în ciuda raționalității și eficienței sale, „forțele” incontrolabile încă îl țin la mila lor. Zeii și demonii lui nu au dispărut deloc: doar și-au schimbat numele. Îl țin într-o stare de agitație neîncetată prin presiuni vagi, complicații psihologice, o nevoie insațiabilă de pastile, alcool, tutun, mâncare și mai presus de toate impunându-i o povară grea de nevroză. Omului îi place să creadă că este stăpânul propriului suflet. Dar în măsura în care se dovedește incapabil să-și controleze stările și emoțiile sau să devină conștient de infinitele moduri secrete în care factorii inconștienți vin să se strecoare în scopurile și deciziile sale, el nu se stăpânește deloc.
Omul modern încearcă să evite să conștientizeze această despicare în personalitatea sa prin stabilirea unui sistem de compartimente de iaz. Anumite aspecte ale vieții sale exterioare și comportamentului său sunt păstrate, ca să zic așa, în zone separate și nu sunt niciodată comparate una cu cealaltă.

Carl Gustav Jung - Omul și simbolurile sale.





























Christian Schloe paintings

[latan.elena]

„Există cântece și cuvinte care sunt magice și iubiri în zbor care sunt vrăji ale sufletului.”

Alda Merini



"Când îl iubești pe aproapele tău, admiri diamantul care se găsește înlăuntrul lui și inima ta se bucură.
Când nu-l iubești, te agăți de pietrele și de mărăcinii lui și-ți îmbolnăvești inima."

Arhim. Vasilios Bacoianis

[latan.elena]

“Muzica nu e ȋn note, e ȋn tăcerea dintre ele”

W.A Mozart




”Muzica din suflet poate fi auzita de catre univers.”

Lao Zi



Muzica este timp sonor.

Emil Cioran




Muzica este limba pasiunii.

Richard Wagner




Noi suntem ca un cântec, nu credeţi? Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârşit spre început. Trebuie să-l cânţi totdeauna îndreptându-te spre sfârşit. Pe parcurs, în timp ce cânţi încă şi muzica te îmbată, îţi dai seama că sfârşitul se apropie totuşi, oricât l-ai amâna. Încerci să lungeşti puţin notele, dar asta nu dă cântecul înapoi, nu reînvie ceea ce a murit din muzică între timp. Amâni doar sfîrşitul. Te încăpăţânezi să nu recunoşti o evidenţă. Că orice cântec are un sfârşit. Oricât ar fi de frumoasă o melodie, vine o clipă când ea e acoperită de tăcere. Când tăcerea e mai puternică decât muzica.

Octavian Paler

[latan.elena]

„Un zâmbet cald este limbajul universal al bunătăţii”

William Arthur Ward




Dacă vrei să cunoşti secretul Universului, gândeşte în termenii energiei, frecvenţei şi vibraţiei.

Prin metode concrete de extragere, măreția și bunătatea poate fi luată din artă – muzica lui Bach, poemele marilor poeți. Dar omenirea nu este gata să primească o asemena măreție.

Dacă ura voastră ar putea fi transformată în curent electric, ar ilumina întreaga lume.

“Pacea nu poate veni decat ca o consecinta a iluminarii umanitatii.”

Nikola Tesla