Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!
''...rugăciunea este o căutare de rezonantă...''
Hartmut Rosa
Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!
''...rugăciunea este o căutare de rezonantă...''
Hartmut Rosa
''Natura are o mare simplitate şi, prin urmare, o mare frumuseţe.''
Richard P. Feynman
Bucovina, te iubesc
''Nu-i nicăierea pe pământ,
Nici omenie mai frumoasă,
Nici ceruri nu-s, nici munţi nu sunt,
Ca-n Bucovina mea de-acasă.
Aici şi cerul pare-un sat,
Precum în orice sat e cerul,
Aici e, parcă, mai curat
Şi mai puternic adevărul.''
Adrian Paunescu
Bucovina, te iubesc
Ultima modificare făcută de latan.elena; 06.10.2022 la 12:40.
Într-o zi un băiat l-a întrebat pe bătrânul înțelept
care a fost cel mai puternic lucru.
După câteva minute, înțeleptul i-a răspuns:
“Cele mai puternice lucruri din lume sunt nouă:
Fierul este puternic, dar focul îl topește.
Focul este puternic, dar apa îl stinge.
Apa este puternică, dar în nori se evaporă.
Norii sunt puternici, dar vântul îi împrăștie.
Vântul bate destul de puternic, dar muntele îl oprește.
Muntele este puternic, dar omul îl cucerește.
Omul este puternic, dar din păcate moartea îl învinge. "
"Atunci moartea este cel mai puternic lucru! „a exclamat băiatul.
„Nu” a răspuns bătrânul înțelept.
"Este IUBIRE, pentru că supraviețuiește morții! "
Sursa:Net
Sufletească - Tudor Arghezi
Dau sufletului tău ocol
Prin spini uscați și l-am găsit tot gol,
Și de la răsărit și din apus —
Și caut în deșert și turlele, în sus.
Ceasornicul clopotniții-i oprit
Că ceasurile toate i-au murit.
Pare că limbile — păcatele! —
Arată vremea de-a-ndăratelea.
O sală-n suflet, și ea goală
Cu bănci tot goale. Pare-a fi fost o școală.
O tablă neagră. Parcă era-ntr-un colț și-un vers.
De tibișir, aproape șters.
Parcă și numere și parcă o formulă
Cu semnul infinitului și-o nulă.
Aș descifra căznindu-mi ochii, poate,
Silabe de sentință, pe sfert, pe jumătate
Un grai de semne mut,
Care-ar fi fost și s-a pierdut.
Fusese un sfârșit? un început?
De-aș fi găsit măcar
Vreo urmă — cine știe? — de altar,
Cu sfeșnicele sparte, cu strănile lui rupte,
Ca-n urma cu năvală-a unei lupte.
Nimic, și-atât, o pulbere domoală
Se lasă lin într-o-ncăpere goală.
(5 mai 1964)
Ultima modificare făcută de latan.elena; 06.10.2022 la 21:06.
Sacrificiu cronic de sine
Femeile au fost crescute la sacrificiu și disponibilitate prea mult timp. Motto-ul este: "cu cât te sacrifici mai mult pentru alții, cu atât vei fi mai apreciat". Sunt femei care și-au făcut datoria a doua piele și "trebuie" cântecul lor zilnic. Dacă nu termină lista de lucruri de făcut, nu se simt bine. Uneori nu e niciodată „de ajuns”. Întotdeauna există cineva de care să ai grijă, ceva căruia să îi oferi timpul tău ca un cadou indispensabil. Pentru că „se face”. Nu este o alegere conștientă. Este un steag sub care a fost așezată femela. O națiune de femei gata să fie mereu disponibile, la un sacrificiu nu cerut explicit, ci implicit datorat.
Încep de mici, în numele partenerului, al copiilor mici, al familiei, al sediului central, al companiei. Și continuă legați la ochi de liste de îndatoriri, traversați în cursa ritmică a lui „trebuie”, „trebuie”, „trebuie”.
Apoi se întâmplă ceva: uneori e o puternică dezamăgire emoțională, alteori e o nemulțumire profundă, alteori trecerea anilor, sau o boală...
Brusc cursa non stop se oprește.
Respirația este amorțită, te uiți în jur uimit: „Dar ce am făcut? ", "De ce? " », «Ce vreau cu adevărat? ".
E momentul descoperirii: al unei vieți doar în numele altora și în lipsa lor. De o dorință de sacrificiu pentru o percepție sănătoasă a propriilor nevoi.
Femeile ar trebui să înțeleagă asta mult mai devreme. Înțelege că a oferi iubire nu înseamnă autodistrugere. Nu înseamnă să devenim roboți care oferă asistență la comandă. Un exces de disponibilitate în societatea noastră este o farfurie plină de laude, este un banchet de apreciere: ce femeie! Cât sacrifică pentru alții! Cum este disponibil asta!
Dar ai grijă... mâncarea poate fi foarte indigestă...
Simona Oberhammer
"Suferința este necesară în măsura în care te face să realizezi ceea ce nu este necesar. Nu situațiile te fac nefericit. Ele îți pot provoca durere fizică, dar nu te fac nefericit, gândurile te fac nefericit. Interpretările tale, poveștile pe care ți le spui, te fac nefericit. "
Eckhart Tolle
Anne Weirich paintings
Dragoste irepetabilă
(Text Alda Merini - Muzică: Giovanni Nuti)
Pe ultima coardă a viorii tale
îmi atârnasem deja dragostea,
plină de lucruri vechi.
Dar în vârf avea o edelweiss.
Vă jur că am trecut o mie de munți:
edelweiss Dumnezeu plantează atât de sus,
dar riscul este atât de frumos.
E ca și cum ai juca pe o singură coardă,
fără măcar o cutie de sunet.
Iese trilul diavolului, care va fi și trist,
dar este un vis irepetabil de iubire,
o virtuozitate care nu moare niciodată
Poezie inedită compusă și interpretată de maestrul Giovanni Nuți preluată de pe cd-ul „O albină mică furioasă”.
“Un poem frumos ne poate face sa iertam o durere foarte veche.
Poezia e o formă veche de vindecare a sufletului”.
Visul este mai puternic decât experienţa.
Visul este cosmogonia unei seri. În fiecare noapte, cel care visează reîncepe lumea.
Gaston Bachelard
Ultima modificare făcută de latan.elena; 06.10.2022 la 22:16.
''Vizibilul este o mărturie a Invizibilului care îi dă formă şi îl conţine. Dar pentru că omul a pierdut limbajul creaţiei Dumnezeu a vorbit prin înţelepţi şi prin profeţi. Însă este acelaşi limbaj, aceeaşi informaţie. A şti să citeşti arborii, piatra, furtuna sau soarele înseamnă a şti deja să citeşti Biblia. Cuvântul lui Isus reia informaţia, mesajul comunicat deja prin natură, prin înţelepţi şi prin profeţii evrei. El reia mesajul şi îl precizează. El explică mai mult pentru că oamenii au devenit din ce în ce mai surzi şi mai orbi.''
Jean Yves Leloup
Momentan sunt 138 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 138 vizitatori)
Marcaje