Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!
Proportia interioară - este ultimul adevăr inerent,
în absolut toate lucrurile.
Constantin Brâncusi
Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!
Proportia interioară - este ultimul adevăr inerent,
în absolut toate lucrurile.
Constantin Brâncusi
Dăscăliţa
de Octavian Goga
Când, tremurându-şi jalea şi sfiala,
Un cânt pribeag îmbrăţişează firea,
Şi-un trandafir crescut în umbră moare,
Şi soare nu-i să-i plângă risipirea,
Eu plâng atunci, căci tu-mi răsai în zare,
A vremii noastre dreaptă muceniţă,
Copil blajin, cuminte prea devreme,
Sfielnică, bălaie dăscăliţă.
Ca strălucirea ochilor tăi limpezi,
Poveste nu-i mai jalnic povestită,
Tu eşti din leagăn soră cu sfiala,
Pe buza ta n-a tremurat ispită.
Cununa ta de zile şi de visuri
Au împletit-o rele ursitoare,
Ca fruntea ta nu-i frunte de zăpadă,
Şi mână nu-i atâtea ştiutoare.
Moşnegi, ceteţi ai cărţilor din strană,
Din graiul tău culeg învăţătură,
E scrisă parcă-n zâmbetele tale
Seninătatea slovei din scriptură.
În barba lor, căruntă ca amurgul,
Ei strâng prinosul lacrimilor sfinte,
Căci văd aievea întrupat ceaslovul
În vorba ta domoală şi cuminte.
La tine vin nevestele să-şi plângă
Feciorii duşi în slujbă la-mpăratul,
Şi tu ascunzi o lacrimă-ntre slove,
În alte ţări când le trimiţi oftatul..
Şi fete vin, să le-nfloreşti altiţa,
La pragul tău e plină ulicioara,
Şi fetele îşi şopotesc în taină:
"Ce mâini frumoase are domnişoara!".
.. Aşa, grijind copiii altor mame,
Te stingi zâmbind în calea ta, fecioară,
Iar căpătâiul somnului tău vitreg
De-un vis deşert zadarnic se-nfioară.
Tu parc-auzi cum picură la geamuri
Un ciripit de pui de rândunică
Şi-un gând răzleţ îţi înfierbântă tâmpla,
Cu tine-adoarme-o dulce, sfântă frică.
Sfios, amurgul toamnei mohorâte
Îşi mişcă-ncet podoaba lui bolnavă,
Ca din cădelniţi fumul de tămâie,
Prelung se zbate frunza din dumbravă.
Tu stai în prag, şi din frăgar o frunză
La sânul tău s-a coborât să moară,
Iar vântul spune crengilor plecate
Povestea ta, frumoasă domnişoară...
5 octombrie - Ziua Mondială a Educaţiei sărbătorită în întreaga ...
Nimeni nu intră în viața noastră întâmplător,
fiecare intră cu un motiv
și toți ne lasă câte ceva.
Nu există caz și nici coincidențe.
și totul face parte dintr-un mare,
desen misterios.
Toți suntem elevul sau maestrul cuiva.
Universul face un mod de a ne aduce împreună
oamenii de care avem nevoie
sau că au nevoie de noi.
Unii ne vor ajuta, alții ne vor face să suferim,
alții încă ne vor iubi sau vor fi prieteni.
Dacă și drumurile vieții ne despart de ele,
nu-i vom uita,
pentru că au lăsat o amintire
sau o lecție de viață.
Toată lumea ne-a învățat câte ceva
și au lăsat o urmă în inimile noastre
și ar trebui să fim recunoscători Universului.
Pentru că este datorită tuturor oamenilor.
care au împărțit o întindere de viață cu noi
că am devenit ceea ce suntem astăzi.
Augustine Degas
Este lunga
conversație interminabilă a femeilor,
pare o chestiune banală,
așa cred bărbații;
nici măcar ei nu-și imaginează
că această conversație
ține lumea pe orbita ei.
Dacă nu ar exista femei care
vorbesc între ele
, bărbații și-ar fi pierdut deja
simțul căminului și al planetei.
de José Saramago
Ogni autunno il delta del fiume Mekong, in Vietnam
Ultima modificare făcută de latan.elena; 05.10.2022 la 20:32.
Cu cât trec anii, parcă se lungeşte timpul, asemenea unei umbre la amurg. Într-o zi întunericul va înghiţi umbra cu totul.
Tristeţea care mă învăluie profund... nu aveam unde să îndrept o asemenea senzaţie, unde să o încui ca să scap de ea. Nu avea nici formă, nici greutate, nici nu mă puteam înfăşura în ea. Era asemenea vântului ce trecea pe lângă mine.
Nici adevărul, nici sinceritatea, nici forţa, nici blândeţea, nimic, absolut nimic nu poate atenua durerea, tot ce ne rămâne de făcut este să luăm lucrurile până la capăt şi să încercăm să învăţăm ceva, chiar dacă ştim că ceea ce învăţăm nu ne va fi de niciun folos.
„Cunosc diferența dintre oamenii care știu să-și deschidă inimile și cei care nu pot. Știi cum să-l deschizi. Dar numai când o spui, bineînțeles .
- - Și dacă o deschide cineva, ce se întâmplă?
- Totuși, fără să pună țigara jos, Reiko și-a pus mâinile pe masă și cu un aer amuzat a spus
- Se vindecă. "
Haruki Murakami-Padurea norvegiana
https://www.facebook.com/jungitalia/photos/pb.100067509316107.-2207520000../5952476661448627/?type=3
„Nici o forță cosmică care a lovit pământul nu a distrus vreodată zece milioane de oameni în patru ani: psihicul omului a distrus.
Și o poate face din nou.
Mi-e frică de un singur lucru: gândurile oamenilor. Am sistemele mele de apărare împotriva lucrurilor materiale.
Traiesc fericit in casa mea cu
familia mea. Dar să zicem
ca membrii familiei mele să prindă ideea că sunt un diavol;
Voi putea continua să trăiesc fericit printre ei? As fi in siguranta?
Cu toții suntem susceptibili la contagiune în masă. Aceste epidemii sunt mai puternice decât individul. Iar individul este o victimă a acesteia. Strigă cu voce tare, organizează prezentări de modă. El se preface că este șeful, dar în realitate este victima lor.
Iluziile de masă sunt regurgitarea forțelor biologice și spirituale din adâncurile psihicului.”
(C.G.Jung, aprilie 1934)
Ginger Graziano paintings
Floare crescută în crăpătura zidului,
Te culeg fermecat şi-n palme te ţin
Cu rădăcina şi cu-ntreaga-ţi fiinţă.
Micuţă floare, de aş putea înţelege acum
Cine eşti tu, ce-i rădăcina ta şi totul din tine,
Parte din marele Tot,
Aş şti fără îndoială cine e Dumnezeu şi cine e omul.
Alfred Tennyson
Semn 12
Ea devenise încetul cu încetul cuvânt,
fuioare de suflet în vânt,
delfin în ghearele sprâncenelor mele,
piatră stârnind în apă inele,
stea în lăuntrul genunchiului meu,
cer în lăuntrul umărului meu,
eu în lăuntrul eului meu.
Nichita Stanescu
Doamne, nu știi cât de mult m-am zbătut să îți aduc o ofrandă dar oricât am căutat, nimic nu mi s-a părut potrivit.
Ce rost are să îi duc aur, unei mine de aur, oceanului apă sau Orientului mirodenii?
Nu are nici un rost să îți ofer inima și sufletul pentru că le ai deja așa că ți-am adus o oglindă, în care să te privești și să îți amintești de mine!
Rumi
Într-o zi va trebui să răspundem adevăratei noastre vocatii,
care nu este aceea de a produce si de a consuma la nesfârsit,
ci de a iubi, de a admira si de a îngriji viata
sub toate formele ei.
Pierre Rabhi
Momentan sunt 203 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 203 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje