Elena Latan

[latan.elena]

Cânta la Stupca o vioară

„Cânta la Stupca o vioară
Şi lumii spus i-a fost apoi
Că doina noastră-i lăcrămioară
Nemuritoare pentru noi!

Ea asculta plângând, pădurea
Din dealurile înverzite
Strângându-le în doină, toate;
Minuni de Domnul hărăzite!
Balada e din neam viteaz ,
Ce-i trăitor printre ponoare,
Cu suflet mândru, pururi treaz
Şi-i cel mai brav dintre popoare!
Şi marea plânse dorul ei
Şi adăstă lângă vioară,
Iar cântecul ne-a fost temei
Când am cântat-o-ntâia oară!”

Versuri: Ioana Voicilă Dobre











Muzica exprimă ceea ce nu poate fi spus și despre ce e imposibil a tăcea. Victor Hugo











"Muzica este șoapta divină ce ne vindecă sufletul obosit de tăceri."Andreea Trifu

[latan.elena]

Cerul din noi




Dar dacă Dumnezeu înseamnă flori şi arbori
Şi munţi şi soare şi clar de lună,
Atunci şi eu cred în el,
Atunci cred şi eu în fiece clipă,
Şi viaţa mea toată nu-i decât omelie şi liturghie,
Şi comuniune prin văzul ochilor şi prin auz....

Ascult de voinţa lui trăind, spontan,
Precum cel care deschide ochii şi vede,
Şi îl numesc clar de lună şi soare şi flori şi arbori şi munţi,
Şi-l iubesc fără să mă gândesc la el,
Şi îl gândesc văzând şi auzind,
Şi cu el drumeţesc însoţindu-l clipă de clipă.


Fernando Pessoa - Paznicul turmelor

[latan.elena]

[video=youtube;OKcyTT_J3J8]https://www.youtube.com/watch?v=OKcyTT_J3J8[/vide

Val Răzeşu

DIDINA

Sub spuza cerului de vară,
Într-o poiană, pe sub brazi,
Iar paşte un cal de odinioară,
Trecutul se întoarce Azi.

Şi văd aevea vagi căruțe...
Copiii Marelui Nomad
Colindă zările desculțe
Şi în ghiocuri stele ard.

Mai strălucesc, în zări pierdute,
Didino, ochii tăi frumoşi
În nopțile de basm pierdute
În tribul tău de mincinoşi.

Revăd țigănci cu țåța goală
Şi multă zarvă de copii...
( Credeam că sug cu toții smoală
De-s' puradeii tuciurii...).

Şi, tu râdeai paşnic mirată -
Suna argintul din brățări -
Ca o icoană afumată
De fumul de la lumănări.

Şi se uitau urât pletoşii
Şi nespălații tăi confrați
Când lângă flăcările roşii
Ne sărutam îmbrățişați.

Dar viața nu-i o lungă vară,
Ce bine ai ghicit în cărți
Că îți porți trupul de vioară
Sub un arcuş din alte părți.

Nu am uitat ce-a fost frumos
Şi peste anii ce s-au dus,
Didino - vis de abanos -
Mi-aduc aminte că mi-ai spus:

,, Când ard miresme de otavă
Sub botul calului de şatră,
Incandescentă ca o lavă
E clipa răscolită-n vatră".

...Şi, printre nori, cărări înguste
Colindă luna prin genuni,
Ca o țigancă-n multe fuste
Care vrăjeşte în tăciuni...

10 august 2016
Val Răzeşu

[latan.elena]

“Stă scris în Facerea că Dumnezeu a creat omul după chipul Său. Dar cum să spunem cu exactitate unde sfârșește omul și unde începe Divinitatea în el? Este imposibil! Natura umană și natura divină sunt atât de strâns legate, întrepătrunse, încât nu le putem delimita. Divinitatea locuiește în toți oamenii, în Inițiați, dar și oamenii obișnuiți. Diferența dintre ei se află numai în conștiință. Aceia care nu reușesc să sesizeze, să simtă că Divinitatea locuiește în ei, o împiedică să se manifeste. Există astfel niște ființe, niște locuri lipsite de prezența divină, pentru că ele nu o primesc, nu o acceptă.


Dumnezeu există în fiecare dintre noi și El dorește să ni se arate în toată împlinirea, frumusețea, puterea, lumina, iubirea sa. Noi suntem însă cei care trebuiei să conștientizăm mai întâi această prezență pentru a-i permite să se arate și să acționeze.”



Omraam Mikhaël Aïvanhov

[latan.elena]

"Dumnezeu ascunde lucrurile punandu-le in fata ochilor nostri.
Cei care cauta iluminarea nu o gasesc,caci ei nu inteleg ca obiectul cautarii este chiar cautatorul.La fel ca si frumusetea, Dumnezeu se afla in ochiul privitorului." Anthony De Mello

[latan.elena]

Cunoaşterea Fiinţei este acordată celor care au pierdut totul şi se aflã în singurătatea cea mai totală, capabili să o accepte. Mai mult: tocmai la acest moment, într-un mod neaşteptat, din adâncul sărăciei lor totale le vine graţia nebănuită de a se simţi înconjuraţi, protejaţi şi însufleţiţi de o iubire care nu este din lumea aceasta.

(K.G.Durckheim)

[latan.elena]

Simţurile ne spun că un lucru este. Gândirea ne spune ce este acel lucru care este. Sentimentul ne spune ce este acel lucru pentru noi.” – Carl Gustav Jung

[latan.elena]

În această zi din viaţa ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să ştii...

...că e în regulă să vrei să-ţi faci multe planuri, dar că este în regulă şi să laşi mult loc pentru ceea ce fiecare plan nu poate produce.
Uneori e frumos să ai totul hotărât, stabilit şi aranjat.
Dar s-ar putea să vrei să laşi loc şi pentru spontaneitate în viaţa ta.
Unele dintre cele mai bune alegeri sunt făcute "în zbor".
Unele dintre cele mai bune rezultate sunt realizate neavând nevoie ca să se întâmple ceva anume.

Pe cine, cum, de ce, când şi unde să iubeşti intră,
de multe ori, în această categorie.
Nu va trebui să te gândeşti prea mult, ca să ştii exact de ce
ai primit astăzi, acest mesaj.



Cu dragoste, prietenul tău...

Neale Donald Walsch

[latan.elena]

“Caruso” este melodia cantautorului Lucio Dalla , publicată în anul 1986.


ata o scurta istorie a melodiei “Caruso” , asa cum a povestit intr-un interviu autorul Lucio Dalla , nascut la Bologna , Italia.



Din pricina unei defecţiuni a propriei ambarcaţiuni , este constrâns sa inchirieze o camera intr-un hotel din Sorrento , Napoli .Acelaşi unde cu ceva ani inainte murise Enrico Caruso , unul dintre cei mai faimosi tenori din istoria operei. Aici , proprietarii hotelului i-au povestit despre ultimele zile din viata tenorului si despre pasiunea sa pentru o tânără fată , căreia îi dădea lecţii de canto. Ascultând povestirea , Lucio Dalla a avut inspiraţia să scrie acest cântec ,care şi astazi este considerat un clasic al muzicii italiene si una dintre cele mai cunoscute melodii din lume.



http://ineditromania.blogspot.ro/2011/05/lucio-dalla-caruso.html












Aici, unde marea straluceste si bate tare vantul
Pe o vechie terasa in fata golfului din Sorrento
Un om imbratiseaza o fata dupa ce a plans,
Apoi isi controleaza vocea si isi reincepe cantecul
Iti vreau bine de tot
Dar mult, mult bine sa stii,
E ca un lant
Care iti topeste sangele in vene sa stii.
Vazu luminile in mijlocul marii, se gandea la noptile in America
Dar erau doar felinarele si urma alba a unei elici,
Simti durerea in musica, se ridica de la pian,
Dar cand vazu luna iesind de dupa un nor
Ii parea dulce pana si moartea.
Se uita in ochii fetei, acei ochi verzi ca si marea
La care apoi instantaneu le iesi o lacrima si el crezu ca se ineaca.
Iti vreau bine de tot
Dar mult, mult bine sa stii,
E ca un lant
Care iti topeste sangele in vene sa stii.
Puterea liricii unde fiecare drama e un fals
Care cu putin truc si cu mimica poate sa devina un astru
Dar doi ochi care te privesc atat de aproape si de adevarati
Te fac sa-ti uiti cuvintele si iti amesteca gandurile
Asa devine totul mic, chiar si noptile in America
Te intorci si iti vezi viata ca si urma unei elici,
Si da, e viata care se termina, dar el nu prea se gandea la asta
Ba se simtea deja bucuros si-si reincepu cantecul
Iti vreau bine de tot
Dar mult, mult bine sa stii,
E ca un lant
Care iti topeste sangele in vene sa stii.

[latan.elena]

Interioritate şi angajare


A-i vorbi lui Dumnezeu
înseamnă a-şi vorbi sieşi cu cuvinte adevărate.

A-L auzi pe Dumnezeu
înseamnă a se auzi pe sine spunând cuvinte adevărate.

Cuvântul
Care se străduieşte să spună exact

ceea ce ating din Dumnezeu
în pofida ignoranţei invincibile
de natură;

ceea ce sper din el
în pofida ordinului transcendent care
îl separă de mine;

ceea ce aspir să fiu
prin ceea ce este cel mai autentic
în mine însumi;





ceea ce ating din mine
când sunt cu mine însumi în
luciditate,

este singura rugăciune
în limbajul omului
care să fie limbaj pentru Dumnezeu.






Adresând-o mie însumi
în reculegere
eu stau înaintea lui Dumnezeu.

Adresând-o lui Dumnezeu
eu mă fac prezent
atât cât mi-este dat.

Când îmi vorbesc astfel
Dumnezeu mă ascultă.

Când mă ascult astfel
Dumnezeu îmi vorbeşte.

Marcel Légaut


http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2008_3.htm