Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!
„Nu așteptați să fie senin sau să cadă o ploaie caldă
sau orchestra de flori începe să cânte
sau peștii deja tăcuți tac și mai mult.
Lăsați să vă fie suficient să începeți ziua
și să o faceți clar ca o pagină albă
întoarsă după cea neagră.
Atunci ține fața cât poți de sus și încearcă
pentru că nu strica să încerci.”
Pablo Neruda
Evangheliile toamnei- Nichita Stanescu
Patru evanghelii scrie-vom despre căderea
frunzei în toamnă.
Matei zice-va:
- Frunza de verdele verdelui cădea-va în toamnă.
Marcu striga-va:
- De greutatea vieții și de viață pe viață cădea-va
frunza în toamnă.
Luca va zice:
- Din nedragoste, din neînviată moarte,
din verde repetat numai cu umbra
cădea-va frunza în toamnă.
Ioan se va ridica și va zice:
- Toamna nu cad frunzele,
toamna cade numai toamnă
ca o frunză cade toamnă, toamnă.
Stau și e toamnă și sunt frunză
și cad pe pământ.
Mă întorsesem strigând:
Unde este viaţa mea?
Doamne, ce-ai făcut tu cu mine
ca să-ţi mătur cu sufletul meu
natura lucrurilor.
De ce m-ai pus să-l văd pe arbor, doamne?
Şi, în genere, de ce m-ai dezrădăcinat,
făcându-mi picioare cu tălpi?
De ce m-ai blestemat să-mi fie
foame şi sete?
De ce te-ai logodit cu mine, doamne,
dându-mi dor de femeia mea iubită?
Hai, mori şi tu odată, doamne,
ca să fiu sigur că mor liniştit
şi nelogodit
şi plin de dor în sufletul meu
plin de dor.
Astfel-Nichita Stanescu
Bucovina, te iubesc
Cei care iubesc singurătatea nu sunt aproape niciodată un singuratic, mai degrabă iubesc prietenia, compania, ascultarea, dialogul și nu disprețuiesc cinele sociale.
Cei care iubesc singurătatea sunt cei care știu să-și sculpteze spații: să-și asculte propriul suflet, să se bucure de natură, să reflecteze, să mediteze, să contemple.
Cei care iubesc singurătatea au adesea o inimă de poeți și o sensibilitate mare față de semeni și tot ce se creează.
Maria Savasta
''Este adevărat că trebuie să contezi pe propriile forțe dar este și adevărat că, să știi pe cine să te bazezi, face parte din puterea ta. "
Joseph Donadei
„Tu ești femeia care trece ca o frunză.
Și lasi copacii un foc de toamnă.”
Giuseppe Ungaretti
Când eram mic, când am crescut îmi doream să fiu o carte. Nu scriitor, o carte: De ce oamenii pot fi uciși ca furnicile. Chiar și un scriitor, nu e greu de ucis. În timp ce o carte, chiar dacă este distrusă prin metodă, este probabil ca un exemplar să supraviețuiască cumva și să-și păstreze termenul de valabilitate, o viață veșnică, mutilată, pe un raft uitat în vreo bibliotecă pierdută, în Reykjavik, Valladolid, Vanc deschis.
Dacă s-a întâmplat de două-trei ori să nu fie suficienți bani pentru a cumpăra ce era necesar pentru sâmbătă, mama s-a uitat la tata și tata s-a gândit că e timpul să aleagă victima sacrificiului. Imediat după aceea, a intrat în dulapul cu cărți: era un om cu principii, și știa că pâinea vine înaintea cărților și că binele copilului era înainte de toate. Îmi aduc aminte de spatele său curbat când intra pe ușă cu trei sau patru toms iubiți sub braț, s-a îndreptat cu inima frântă spre magazinul domnului Meyer, să vândă niște volum prețios, ca și cum ar fi fost o tăietură din carnea sa. [...] ]. ] ]
I-am înțeles durerea - Tata a avut o relație carnală cu cărțile. Îi plăcea să le atingă, să le frece, să le mângâie, să le miroasă De fapt, cărțile acelor zile erau mult mai sexy decât cele de azi: era ceva de mirosit, mângâiat, gustat.
Amos Oz, “O poveste de dragoste și întuneric”
Doar păsările zboară, și îngerii, și oamenii
când visează.
Jose Saramago
"Dacă m-aș putea întoarce, aș lua foarte puține lucruri în serios în viață.
Mi-aș asuma mai multe riscuri, aș face mai multe călătorii, aș privi mai multe apusuri. "
George Luis Borges
E toamnă - Nichita Stănescu
E toamnă. Marea bate-n țărmul ud
Și furioase valurile-njură
Bolborosiri de spume se aud
și cerul e mânjit cu nori de zgură.
Sunt multe ceasuri și e încă ziuă
pe nisipul țărmului pustiu
Și rece suflă vântul și-n târziu
și marea neagră bate apa-n piuă.
Dan Cristian Mihăilescu
Ultima modificare făcută de latan.elena; 30.09.2022 la 19:37.
As vrea sa va spun un basm vechi ....
As vrea sa-ti spun un basm vechi
care pare adevarat
si in acea noapte
vin sa te salvez
si tremur pentru ca mi-e frica ...
ca ma vei vedea....
eu sunt zeul Iubirii
care noaptea. da aripi
si te privesc indelung dormind
si nu ma gandesc.
Sunt mai gelos pe somnul tău
decât pe când trăiești în dezordine
deschizând două mii de uși care nu știu să te vadă.
Dar seara sunt o lumină pe care nu o vezi
și stau acolo toată noaptea
ca moartea
și îți este frică să dormi singur.
Alda Merini
Annie Stegg paintings
Scut - Emil Botta
Iubirea mă apără,
de aceea port
fruntea sus, în exil printre oameni.
Când ziua decade şi când, spre apus,
Cumpăna liniştită se-nclină,
o, atuncea, de sus,
primesc o tristeţe senină.
Ochii mei în extaz rătăcesc
spre adâncul fântânii unde stelele scapără.
O, de al stelelor dor ma topesc
şi m-aş duce la ele,
dar Iubirea mă apără.
Cu graiuri nebune mă cheamă,
în lunci, cântătoare Undine.
Şi când să le ajung, Piaza Rea
mă trage la dânsa: la mine, la mine !
Dar mă însoţeşte acel Cineva,
Iubirea, pururi cu mine.
Momentan sunt 45 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 45 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje