Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!
''Nu-mi amintesc să fi dat vreodată Domnului nostru motive speciale să-mi zâmbească. Dar el o face. Mi-a zâmbit.”
Cormac McCarthy
Va-mbătrâni şi-această zi, spre seară,
Pierzându-se-n trecut pe scări de ceară
Dar, pân-atunci, gândeşte-te că poate,
Fiindu-ţi mai aproape decât toate,
Se cere-mpodobită cu iubire,
Până devine ieri şi amintire.
George Ţărnea - Azi
'' Dacă există frică, este că nu există iubire.
Te deranjează ceva?
Caută frica.
Ori de câte ori ni se prezintă o emoție negativă, ea se ascunde în spatele unei frici.
Adevărul este că există doar două cuvinte în limbajul sufletului: frică și iubire.
Frica este energia care contractează, închide, atrage, scurtează, ascunde, grămezi și răni.
Iubirea este energia care se extinde, deschide, trimite, rămâne, dezvăluie, împărtășește și vindecă.
Frica ne învăluie corpurile în haine.
Iubirea ne ține goi.
Frica se agață și se agață de tot ce avem.
Iubirea oferă tot ce avem.
Frica trage înapoi.
Iubirea merge inainte.
Frica ne ia.
Dragoste, dă drumul.
Frica lasă ranchiună.
Dragostea eliberează.
Atacuri de frică.
Dragostea rezolvă.
Fiecare gând, cuvânt sau acțiune se bazează pe una sau alta emoție.
Nu ai de ales în acest sens, pentru că nu există altă opțiune.
Dar ești liber să alegi între ele.
Astfel, în momentul în care îți promiți cea mai mare iubire, îți întâmpini cea mai mare teamă pentru că, imediat după ce spui ′′ te iubesc îți faci griji că această iubire se va întoarce împotriva ta și, dacă este, îți vei face instant griji pentru pierderea iubirii Tocmai ce ai găsit.
Totuși, dacă știi cine ești, nu te vei teme niciodată.
Pentru că, cine ar putea respinge o asemenea măreție?
Dar dacă nu știi cine ești, atunci te crezi inferior.
Experimentează cine ești cu adevărat și cine poți fi."
Lecție de dragoste de la Dalai Lama
Vita con Lloyd
“Domnule, tăcerea ta”
“Mulțumesc, Lloyd”
“Pot să vă sfătuiesc să fiți atent? "
Cum aşa, Lloyd? "
“Tăcerea este un recipient excelent pentru idei. Dar și pentru temeri, domnule ”
„Acest lucru explică de ce oamenii preferă să-l rupă... "
"E normal domnule, mulți nu știu ce e înăuntru"
“În tăcerea Lloyd? "
“În ei înșiși, domnule... "
Secretul nu este să ai grijă de fluturi, ci să ai grijă de grădină, pentru ca fluturii să vină la tine. În cele din urmă veți găsi nu pe cine căutați, ci cine vă căuta.
Mario Quintana
Ultima modificare făcută de latan.elena; 15.09.2022 la 17:42.
„Cei care sunt puternici au îndoieli, în timp ce îndoiala îi posedă pe cei slabi”.
„Deci, ultimul lucru pe care aș vrea să-l spun fiecăruia dintre voi, dragi prieteni, este:
Finalizează-ți viața cât poți de bine, chiar dacă se bazează pe eroare, pentru că firul vieții trebuie desfăcut și de multe ori prin eroare ajungi la Adevăr.''
''În momentele cruciale ale vieții mele, am acceptat să mă las purtat de curent, neștiind unde mă va duce. Am încercat să rezist, să mă opun forței care mă târa, dar de fiecare dată am fost învinsă neștiind unde mă va duce. Am experimentat cât de obositor este să mă opui acestui curent și cât de benefic este să mă bazez pe el fără reguli, am învățat, de-a lungul anilor, să mă las purtat.
(...) Știu că există o forță care știe unde să ne conducă: ne duce exact acolo unde trebuie să ne realizăm devenirea.''
Carl Gustav Jung
Frumuseţea ascunde poveşti, adesea dureroase. Dar acele poveşti ne fac viaţa interesantă.
Uneori în muzică vei găsi răspunsurile pe care le cauți, aproape fără să le cauți.
Și chiar dacă nu le găsești, măcar găsești aceleași sentimente pe care le ai.
Altcineva le-a încercat. Nu te simți singur. Tristețe, singurătate, furie.
Alessandro D'Avenia
''Se întâmplă uneori lucruri ciudate,
o întâlnire, un oftat,
o suflare de vânt care sugerează noi aventuri
a minții și a inimii.
Restul vine de la sine,
în intimitatea misterelor lumii.''
Sărutul meu te torturează
o calomnie a respirației
ce iese din mantia mea de speranță;
ascultă această dorință negată
oh, tu, cel ce zaci în abundența mea
de răsuflare lascivă întors spre chipul purității
tu, cel care cere lumină
tu, cel care cere alinare
oh, tu, cel ce se raportează la nimic
de ce nu vorbești marmură delicată
umbră a refuzului meu blestemat.
Te-am iubit și a fost o treabă lungă și dificilă
cam cum parcurgi o sentință la moarte
a fost ceva care ți-a deschis larg brațele
dar care n-a avut parte nici măcar de un salut
te-am iubit și te abandonez
ca o frunză care cade încet în poală
ce ofilită din nou
nu dă nici măsură și nici strigăt,
te-am iubit și te las acum
tu care m-ai lăsat să fiu osândită de nelegiuiți
din cauza unei femei.
Iubirile mele au fost la fel de mari ca moartea. Este inutil să spun cum le-am conceput. Uneori a fost suficient un zîmbet, alteori un ton profund.
Există femei care concep copii cu un efort minim, având o predispoziție genetică. Mintea mea e alcătuită așa:
are un uter căzut și e de ajuns un surâs sau o absență pentru a concepe un copil. Am conceput chiar și copii degenerați, copii cocoșați și strâmbi, galbeni, vineți, stacojii. Am conceput chiar și azilul de nebuni.
În felul său, azilul de nebuni a fost un copil perfect, dar din păcate prost, fiindcă a absolvit dreptul.
Trăiesc în spațiul unei îmbrățișări:
tu mă faci să germinez fără să-ți dai seama
sub căldura mângâierilor tale
Acești oameni care vor să scoată sânge din pietre
îi numesc grozavii fericirii pe acești oameni
ridică cupe proaspete împotriva obtuzității sorții
Borsani e un bon valoric care se joacă cu cuvintele, pe care
le învârte în spațiu ca și cum ar fi confetti
viu și mândru de facultatea sa de vorbire,
e un bărbat de mărimea unei nave cu mâinile
prehensile și generoase care au gust de afecțiune
și de îndrăzneală desăvârșită în timp infinit
de dragoste, despre care vorbește și se plânge mereu ca
și cum ar fi ceva pe care viața îl dă și îl ia
ca și cuvântul.
Arată ca tatăl meu, are nenumărați iubiți în
imaginația sa, în tranziția fericită a
vieții sale pentru că îi place viața, pentru că e sănătos
și puternic ca un pește și pentru că îi place să pescuiască
perlele din pajiști proaspăt umflate de rouă.
Erau tenebre și lumini
în apariția soarelui
întunericul unei întrebări
care părea încă o repetare a cosmosului,
vai, câtă frică de planta ce
ridicându-se de jos
cu urletul ei multicolor
țipătul unei ciudate metempsihoze
numită viață.
De ce să diluezi melodia
în dintele gol al vinovăției nedormite,
de ce să strigi cântece tribale
în timpul unei înmormântari
și să pornești o furtună șuierătoare, moartea este
plânsul unei fântâni
pe o frunte umedă
dacă te-aș putea vedea din nou, iubire,
aplecat peste o mie de grădini
pregătit să ataci albinele și mierea
măsurător de noapte al păcatului,
dacă te-aș putea revedea într-o zi
în căldura nemărginită a corpului
în loc să rumegi dileme inutile
în loc să-ți amâni povestea.
Nuclee de zei răpiți în mulțime
îți seamănă puțin nedumeriți
la transplantul unui organ imprecis
dar tu singurul meu zeu nebănuit
îmi zaci pe frunte.
Note și traducere Daniela Mărculeț
Sursa:https://revistafamilia.ro/?p=1501
Vita con Lloyd
"Ce faci când lucrurile nu merg asa cum vrei tu
, Lloyd? "
„Mulțumesc vieții, domnule”
"Si de ce i-aș mulțumi vreodată, Lloyd? "
"Pentru că uneori viața este atât de generoasă
încât să nu ne facă iluzii, domnule"
"Un mulțumesc dificil, Lloyd"
"Dar cuminte, domnule"
Richard Macneil paintings
Ultima modificare făcută de latan.elena; 15.09.2022 la 19:34.
Tristețe de toamnǎ - Radu Stanca
Privește din fereastra deschisǎ podgoria
Și câmpul de-astǎ varǎ! Ce repede s-au stins.
De-acum s-au ȋntors tristețea și cerul ca leșia
Și peste toate vǎlul mâhnirilor s-a-ntins.
De prin adâncuri, neguri și umbre se adunǎ,
Pǎdurile rǎsuflǎ greoaie lângǎ drum,
Iar gândurile-mpinse sub cerul gol, pe lunǎ,
Ca niște cete triste de leșuri par acum.
Veranda-n care-o varǎ ȋntreagǎ nenorocul
Ne-a nǎpǎdit de-aiurea e prǎfuitǎ azi,
Tristețea nu-și mai face prin ȋncǎpere jocul
Și tremurând aleargǎ cu ochii la pervaz.
Pe vrafuri, lumânarea ȋși micșoreazǎ grosul,
Iar dorul ni se face din zi ȋn zi mai lin.
Parc-am uitat de sute de mii de ani mirosul
Buchetelor umplute cu izmǎ și pelin!
Parc-am uitat de sute de ani cǎ mai trǎim!
“Orice visezi să începi, începe.
Îndrăzneala conține geniu, putere, magie. "
Goethe
''În fiecare om este o lumină. Dar ea nu se actualizează decât în comuniune, în iubire. Suntem lumină unii pentru alţii. Fiecare se umple de lumina celuilalt. Această lumină e un sens profund, o bucurie, o odihnă în dăruirea reciprocă, sentimentul de a avea totul: având iubirea celorlalţi, avem totul. Pe Dumnezeu Îl avem în ceilalţi şi Îl avem în El Însuşi.''
Parintele Dumitru Staniloaie
Momentan sunt 560 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 560 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje