..RUGĂCIUNEA CINSTITEI ŞI DE VIAŢĂ FĂCĂTOAREI CRUCI...
...Să vie Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui, să fugă de la fața Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul. Să piară cum piere fumul; cum se topește ceara de la fața focului, așa să piară diavolii de la fața celor ce iubesc pe Dumnezeu și se însemnează cu semnul crucii și zic cu veselie: Bucură-te, preacinstită și de viață făcătoarea Crucea Domnului, care alungi pe diavoli cu puterea Celui ce S-a răstignit pe tine, a Domnului nostru Iisus Hristos, și S-a pogorât la iad și a călcat puterea diavolului și te-a dăruit nouă pe Tine, cinstită Crucea Sa, spre alungarea a tot pizmașul. O, preacinstită și de viață făcătoare Crucea Domnului, ajută-mi cu Sfânta Doamnă Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, și cu toți sfinții în veci. Amin.
Îngrădește-mă, acoperă-mă și mă păzește, Doamne, cu puterea cinstitei și de viață purtătoarei Crucii Tale, depărtând de la mine tot răul. Amin.
În mâinile Tale, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, îți încredințez sufletul meu, păzește-mă, binecuvintează-mă, miluiește-mă după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale și viață veșnică îmi dăruiește. Amin.
Iulia Gorneanu - autor
ZIUA CRUCII - PLANTE DE LEAC, PREVIZIUNI, RUGĂCIUNI, OFRANDE
Astăzi, de Înălțarea Sfintei Cruci, calendarele populare marchează ziua-hotar între vară și iarnă. I se spune Ziua Crucii sau Ziua Șarpelui și se crede că toate insectele, reptilele, florile și buruienile intră în pământ, la adăpost de vremea rea.
Din cele mai vechi timpuri, atât la marile praguri din viața omului, cât și la pragurile dintre anotimpuri, sunt invocate spiritele moșilor. Astfel, trecerea este pusă sub semnul protecției și înțelepciunii lor. Acest cult al strămoșilor a ajuns până în zilele noastre, fiind foarte bine reprezentat prin cele aproape douăzeci de zile închinate lor, printre care și Moșii de Ziua Crucii.
POM-POMENIRI-POMENI-POAME
De Ziua Crucii, în toate zonele de la noi, se crede că cerurile se deschid și sufletele morților vin acasă pentru a primi ofrande ceremoniale bogate în alimente și băutură. Cele care îndeplinesc ritualul sunt femeile. Acestea, după slujba de la biserică, împart pentru sufletele moșilor ulcele noi pline cu apă curată sau miere, pe care le împodobesc cu fir roșu și le acoperă cu un colăcel. Întotdeauna dau și o lumânare de ceară.
Vreme înainte, în unele sate astăzi se dăruiau pomi sfințiți în biserică. Pom, poamă, pomană… Pomul cunoașterii dat de pomană de Ziua Șarpelui.
CUTUMELE ZILEI
Bătrânii spun că cei care au postit „de la cruce până la cruce”, adică cele 14 zile de la Sântionul de Toamnă până la Ziua Crucii, au dezlegare la dulce doar după ce văd astă seară primele stele strălucind pe cer. Acest post nu apare în calendarul ortodox, „nu e legat la carte”, însă se crede că e singurul care îți poate aduce iertarea, dacă ai făcut păcate grele.
O altă restricție pe care oamenii o au în vedere este interdicția de a consuma alimente ce au încifrat semnul crucii: usturoi, nuci, pepeni, prune, mere… Sunt oameni care țin post negru toată ziua.
PLANTE DE LEAC
Astăzi se duc flori de toamnă la biserică. Se crede că busuiocul cules și sfințit de Ziua Crucii capătă valențe apotropaice și, drept urmare, se pune în apa păsărilor pentru a le apăra de boli, în scăldătoarea fetelor, pentru a le face părul frumos, la streșinile caselor, pentru a le feri de trăsnet.
Tot de Ziua Crucii femeile culeg mentă creață, calapăr, lemnul Domnului, crăițe și măierean, apoi le agață la icoane iar când se usucă le folosesc de leac și la descântece.
PREVIZIUNI, RUGĂCIUNI, OFRANDE
Ca în orice prag de nou anotimp, de Ziua Crucii se fac previziuni meteorologice: plecarea cocorilor înainte de această zi vestește brumă înainte de vreme iar tunetele sunt semn de toamna lungă.
În hotarele satului, Ziua Crucii reprezintă momentul în care începe culesul strugurilor, sărbătoarea numindu-se în unele zone „Cristovul Viilor”. Este momentul în care oamenii fac rugăciuni la vița de vie și la pivnița unde urmează să depoziteze vinul iar strugurii de pe ultimul butuc din vie sunt lăsați ofrandă păsărilor cerului.
CRUCEA
În vechime, crucea era reprezentarea Centrului din care pleacă cele patru direcții, punctul de convergență dintre sus-jos, dreapta-stânga, imagine a omului cu brațele desfăcute, a soarelui, a cosmosului, a copacului lumii, scară a ființei muritoare spre cer.
Crucile drumurilor, răscrucile, erau asociate cu întâlnirea drumurilor celor vii cu ale morților, locuri incerte și periculoase.
Simbol primar, prezent în toate civilizațiile, crucea apare sub diverse forme, fiecare purtând un mesaj simbolic. În heraldică întâlnim crucea Ierusalimului, crucea celtică, crucea cu crini, crucea din Cusco, crucea trilobată sau sagitată, și exemplele pot continua.
La noi, odată cu creștinismul, crucea devine cea mai puternică armă a omului: Cruce în casă,/ Cruce în masă,/Cruce în tuspatru cornuri de casă./ Cruce în cer, cruce în pământ/ Și într’al meu așternut sfânt./Lângă sălășelul meu, Șede singur Dumnezeu/ cu trei îngeri lângă mine:/ Unul mă adoarme bine,/ Unul din somn mă trezește,/ Altul veșnic mă păzește...”
Despre Șarpe și ziua lui, împărțirea anului în două anotimpuri și legende din vechime vom povesti mâine.
Marcaje