Elena Latan

[latan.elena]

"Nu te întreba ce are nevoie lumea.
Întreaba-te ce te face viu, si fa acel lucru.
Pentru ca lucrul de care are nevoie lumea
sunt oamenii vii."

(Howard Thurman)

[latan.elena]

În fiecare din noi,
de la botezul si confirmarea noastrã,
somnoleazã toatã aceastã capacitate de iubire,
care adesea rãmâne sub-utilizatã pânã la moartea noastrã
si care ar putea face din noi fiinte de neuitat.

pr. A. Goettmann - Lettre nr.59

(www.centre-bethanie.org)


Sursa: http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2009_1.htm

[latan.elena]

Poem pentru un surdo-mut



Cu dedicație, pentru toți cei al căror suflet încă mai tresare…

Dă-mi voie, dragul meu fără cuvinte
Să te îmbrățișez că ai crezut
În noi, aceia cu urechi și gură
Și află că nu tu ești surdo-mut!

Adrian Păunescu

[latan.elena]

“Nimic în Natură nu trăieşte pentru sine. Râurile nu îşi beau apa. Copacii nu îşi mănâncă fructele. Soarele nu se încălzeşte pe el. Florile nu sunt parfumate pentru ele.
A Trăi Pentru Ceilalţi, aceasta este regula Naturii.”
(autor necunoscut)

[latan.elena]

Omul este locul în care universul ia cunostintã de el însusi,
este de asemenea locul unde universul se roagã;
adicã intrã în relatie constientã, de iubire
cu Sursa lui sau Principiul existentei lui.
Acest loc în care universul se roagã este inima.

(Jean Yves Leloup – Lettres à un ami athée)



SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2009_1.htm

[latan.elena]

”Și prieteniile își au viața lor. Durează atât timp cât sunt necesare creșterii a doua suflete. Vine un timp când prietenia unui anumit om e o povara; nu-ți mai spune nimic și nu-i mai spui nimic. Osmoza dintre sufletele voastre s-a sfârșit. Sunteți acum unul față de altul, două organisme complet închise. Trebuie să cauți alte organisme, alte suflete cărora să vă puteți deschide, pentru a primi sau a da bucurii, dureri, experiențe de tot felul.
O prietenie care durează o viață întreagă este, pentru mine, un miracol. Poate să fie o simplă obișnuință și atunci e tristă și neinteresantă. Dar poate să fie și o ”căsătorie spirituală”, un miracol propriu zis. Unirea sufletească s-a făcut, atunci, peste granițele omenescului.”



Mircea Eliade, ”Șantier”

[latan.elena]

,,Omul nu este abandonat pe Pământ. El este un copil al lui Dumnezeu, care este implicat într-o activitate constructivă, fiind temporar îmbrăcat în carne. Este un elev în cadrul unei şcoli meritorii, în care trebuie să înveţe să crească spiritual, să se ridice la un nivel mai înalt. Efortul depus în ipostaza de om este şansa, unealta şi manualul său.
Interacţiunea omului cu invizibilul este un proces sacru, având scopul de a restabili creştinismul pur. Fie ca nimeni să nu îşi neglijeze îndatoririle acolo unde îi este locul în cadrul Planului Divin.'' ~Chico Xavier - Nosso Lar

[latan.elena]

În oglinda Seriozităţii

Două feluri de oameni întâlnim astăzi mai des
decât în vremurile anterioare:
oameni pentru care nimic nu este serios
şi
cei care sunt de o seriozitate rareori întâlnită până acum.

Unii spun: avem de toate, dar nu avem nici un sens – şi trăiesc în consecinţă.
Ceilalţi, în schimb, sunt purtaţi de un fel de Gravitate de fond, aproape solemnă şi totuşi voioasă, care îi poartă de-a lungul zilei ca şi cum ar fi văzut, dincolo de toate non sensurile, un sens mai profund.

Ochii celor dintâi sunt fără strălucire, ca şi stinşi.
Ochii celorlalţi sclipesc de o strălucire elocventă, ca şi cum ar fi prezentă, dincolo de realitatea cenuşie a vieţii de zi cu zi, o realitate mai înaltă.

Între cele două trăiesc cei mulţi ca lumini pâlpâinde, sub presiunea fluctuantă a ceea ce oamenii în general, şi astăzi cu o intensitate specială, au denumit „gravitatea vieţii”, realitatea aridă – între aprinderea şi stingerea din nou, între plăcere şi durere, între speranţă şi dezamăgire - a micii lor vieţi cuprinse între naştere şi moarte.

K.G. Dürckheim – Etapele maturităţii umane



SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei.htm

[latan.elena]

1000+ images about Fotos Elena Karn

Maturitatea personală


Întreaga noastră existenţă este un lung drum către maturitatea personală,
către conştientizarea interioară ce ne permite
să ne realizăm pe deplin pe noi înşine,
asemenea tuturor fiinţelor vii de pe acest pământ,
Asemenea florilor ce se deschid complet răspândindu-şi parfumul
în plin sezon de înflorire,
asemenea fructelor ce ating gustul deplin la maturitate.

Oare am putea spune că şi-au îndeplinit misiunea dacă ar rămâne acre?

Persoana care nu a ajuns la stadiul de maturitate, de conştientizare,
nu va putea dărui şi nici nu se va putea dărui cu adevărat,
chiar dacă crede contrariul.
Maturitatea este indispensabilă pentru noi înşine
şi pentru fiecare relaţie autentică de iubire sau de prietenie.
…
Trebuie să renunţăm la perspectiva infantilă, inconştientă,
despre noi înşine şi despre viaţă.
… în mod inconştient, facem pe placul figurilor părinţilor noştri sau a celor care ne-au iubit şi nu suntem capabili să iubim acele părţi din noi din cauza cărora am pierdut iubirea acestor persoane. În fond, dacă nu devenim conştienţi, ne comportăm întreaga noastră viaţă conform modelului prin care am interiorizat trăirile din copilărie.
Aceste situaţii nevrotice infantile interiorizate devin, în timp, blocaje, complexe, frici, tensiuni ce ne limitează existenţa, ce ne fragmentează personalitatea, ce nu permit libera curgere a iubirii.
Aceste părţi din noi înşine refuzate treptat se revoltă şi se transformă în balauri, în demoni.
Ceea ce simţim înlăuntrul nostru ca fiind ameninţător este, în realitate, un aspect ce vrea să fie cunoscut de noi şi pe care nu am dorit să-l ascultăm.

Valerio Albisetti – Drumul spre conştientizare

Mai mult din aceastã carte aici


http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei.htm

[latan.elena]

Dacă ar trebui să-mi rezum în puţine cuvinte experienţa mea, aş spune că jocul m-a dus mereu tot mai departe, tot mai adânc în real. Şi filozofia mea s-ar reduce la o singură dogmă: Joacă-te! – Mircea Eliade









Orbit de vocea dorinţei, Nu eşti conştient că Preaiubitul, Trăieşte în adâncul inimii tale. Opreşte gălăgia, Şi vei auzi vocea Lui , În tăcere. – Rumi