Elena Latan

[latan.elena]

Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!





Există o grădină luminoasă, între ziduri joase,
de iarbă uscată și lumină,
care se gătește încet pământul lui.
Este o lumină care miroase a mare.
Tu respiri iarba aceea.
Atinge-ți părul și scutură memoria.

Cesare Pavese

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=Lor5OfcoDzQ
https://www.youtube.com/watch?v=bAjZGe1GH04




* Numai în limba sa omul îşi pricepe inima pe deplin…

* Limba română la sine acasă e o împărăţie bogată, căreia multe popoare i-au plătit banii în aur. A o dezbrăca de averile pe care ea le-a adunat în mai bine de 1000 de ani, înseamnă a o face din împărăteasă cerşetoare...''

* Limba este organul prin care neamul îşi cunoaşte fiinţa sa proprie, organul prin care acest neam moş*teneşte avutul intelectual şi istoric al strămoşilor lui.

* Grecia veche n-ar fi ajuns nicicând la dezvoltarea ei cea mare, dacă limba ei nu s-ar fi dezvoltat cu toate nuanţele dictate de natură şi împrejurări şi dacă această dezvoltare a limbii nu era paralelă cu dezvoltarea chiar a spiritului latin.

* Dar pe cât timp studiul principal al unei şcoale rurale sau primare e limba românească, ea este totodată organul prin care neamul îşi cunoaşte fiinţa sa proprie, organul prin care acest neam moşteneşte avutul intelectual şi istoric al strămoşilor lui. Copilul nu învaţă numai a vorbi corect, el învaţă a gândi şi a simţi româneşte.

* Cine ştie limba română are calea deschisă la tezaurul intelectual al limbilor romanice moderne, are în fine cheia la limba latină, la civilizaţia antică.

* Limba strămoşească e o muzică.

* Dacă în limbă nu s-ar reflecta chiar caracterul unui popor, dacă el s-ar zice oarecum prin ea: „aşa voiesc să fiu şi nu altfel”, oare s-ar fi născut atâtea limbi pe pământ? Prin urmare simplul fapt că noi românii, câţi ne aflăm pe pământ, vorbim o singură limbă, „una singură”, ca nealte popoare, şi aceasta în oceane de popoare streine ce ne încungiură, e dovadă destulă şi că aşa voim să fim noi nu altfel.

* Limba românească este din acele cu dreaptă măsură; ea n-are consoane prea moi, nici prea aspre, nici vocale prea lungi sau prea scurte: mai toate sunetele sunt medie şi curate.

* Naţionalitatea trebuie simţită cu inima şi nu vorbită numai cu gura.

* Limba şi naţionalitatea românească vor peri odată cu românul material, cu stingerea prin moarte şi fără urmaşi a noastră, nu prin deznaţionalizare şi renegraţiune.

* Fiecare literatură naţională formează focarul spiritului naţio*nal, unde concurg toate razele din toate direcţiunile vieţii spirituale, ea arată nivelul vieţii publice spirituale.

* Nu noi suntem stăpânii limbei, ci limba e stăpâna noastră.

Mihai Eminescu







Limba noastră

Alexei Mateevici

Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.

Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.

Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.

Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le ‘nşirate, –
Te-nfiori adânc şi tremuri.

Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spiue-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.

Limba noastra-i limbă sfânta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng şi care o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.

Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării ‘n care geme.

Strângeţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde –
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.

Răsări-vă o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.




Acasa mea este, în primul rând, limba română, limba în care gândesc, limba în care simt și sunt.... Starea de suflet a fiecăruia dintre noi este limba noastră. De ea nu te poți despărți niciodată.

Nichita Stanescu




A vorbi despre limba in care gandesti, a gandi - gandire nu se poate face decat numai intr-o limba - in cazul nostru a vorbi despre limba romana este ca o duminica. Frumusetea lucrurilor concrete nu poate fi decat exprimata in limba romana. Pentru mine iarba se numeste iarba, pentru mine arborele se numeste arbore, malul se numste mal, iar norul se numeste nor. Ce patrie minunata este aceasta limba! (...)
Nu pot pune ca alte vorbiri nu au fost minunate si frumoase. Dar atat de proprie, atat de familiara, atat de intima imi este limba in care m-am nascut, incat aproape nu pot considera ca norul s-ar fi numit decat nor, ca iarba s-ar fi numit altfel decat iarba. Noi, de fapt, avem doua patrii coincidente: o data este patria de pamant si de piatra si inca o data este numele patriei de pamant si de piatra. Numele patriei este tot patrie. O patrie fara nume nu este o patrie. Limba romana este patria mea.
De aceea, pentur mine, muntele munte se zice, de aceea pentru mine, iarba iarba se spune, de aeea, pentru mine, izvorul izvoraste, de aceea pentru mine, viata se traieste.

Nichita Stanescu







Cugetări despre limbă
*„Limba este întâiul mare poem al unui popor” (Lucian Blaga)
*„Ceea ce nu piere, oricât de pieritoare ar fi întâmplările vieţii noastre, e gândul însuşi că le-am trăit, e limba în care s-a întrupat acest gând.”( Constantin Dumitru)
*„Limba românească, căreia i se închinară părinţii noştri ca unui idol viu şi însufleţitor, e singurul tezaur ce ne-a rămas de la ei, ereditate neînstrăinată şi necomună cu alţii”(Timotei Cipariu)
*„Limba unui popor se confundă şi se identifică cu naţionalitatea lui, cu memoria părinţilor, cu leagănul, cu mama, de unde ea se şi numeşte limbă maternă, expresiune sublimă, născută în Italia din veacul de mijloc”( Bogdan Petriceicu-Haşdeu)
*„…acasă la dânsa, limba românească este o bună gospodină şi are multe şi de toate”(Mihai Eminescu)
*„Limba şi legile ei dezvoltă cugetarea.”(Mihai Eminescu)
*„Măsura civilizaţiei unui popor este limba.”( Mihai Eminescu)
*„Noi nu suntem stăpânii limbei, ci limba este stăpâna noastră [...], este însăşi floarea sufletului etnic al românilor.” (Mihai Eminescu)
*„Între elementele care formează comoara sufletească a poporului român, niciunul nu cuprinde mai mult şi nu oglindeşte mai adevărat decât însăşi limba lui.”(Nicolae Iorga)
*„… în ce priveşte limba să pornim de la popor şi nu vom greşi.”(Mihail Sadoveanu)
*„ A vorbi despre limba în care gândeşti, în cazul nostru, a vorbi despre limba română e ca o duminic㔄 “Limba română este patria mea.”(Nichita Stănescu)
*„ A vorbi şi a scrie gramatical înseamnă a avea puncte cardinale. Gramatica e lumina limbii române. Fără ea cuvintele ar fi cu ochii arşi de soare şi şi-ar pierde potecile.” (Fănuş Neagu)
*„ Limba română e actul meu de naştere, eu sunt fiinţă sub măslinul ei, care rodeşte de două mii de ani, dreptul meu e să-i ţin dealul verde şi bătut de soare şi să stau în genunchi sub ploaia cântecelor ce ţâşnesc din ea.” (Fănuş Neagu)

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=aVUcD1i7rhM




Ce este cuvântul, orice cuvânt. Nimic decât o rană a tăcerii.

Prezentul tace sau vorbeşte; numai trecutul cântă. De aici farmecul amintirii.

Lucian Blaga

[latan.elena]

Miercuri, 31 august, se împlinesc 25 de ani de la moartea neaşteptată a Dianei, Prinţesă de Wales, un moment care a constituit poate cea mai misterioasă şi comentată dispariţie a unei personalităţi din istoria recentă a lumii. Lady Diana a intrat în atenţia publică după căsătoria cu prinţul Charles, un eveniment care era menit să sporească prestigiul Coroanei britanice, însă care a fost marcat de numeroase scandaluri, o istorie care avea să devină nu o poveste sinceră de dragoste ci o legătură de circumstanţă, finalizată dealtfel cu divorţul celor doi. S-a vorbit despre aventurile Dianei în timpul căsătoriei, de relaţii neprincipiale ale prinţului, de personalitatea ei dificilă, de inadaptarea ei la rigorile Casei Regale, povestea ei de viaţă finalizându-se cu moartea sa neaşteptată, într-un groaznic accident de circulaţie, învăluit încă în multe necunoscute, suspectat adeseori de complot şi, mai ales, extrem de amplu mediatizat, chiar şi acum, la 25 de ani distanţă.Viaţa Dianei, dar şi moştenirea lăsată de ea, au rămas extrem de importante, atrăgând fascinaţia puternică a britanicilor de rând dar şi a lumii întregi.

Continuare :

Lady Diana, „Prinţesa inimilor” – o existenţă scurtă dar ...





Cred că cea mai mare boală de care suferă omenirea în aceste zile şi în această epocă este boala oamenilor care se simt neiubiţi. Ştiu că pot oferi dragoste pentru un minut, o jumătate de ceas, o zi, o lună, chiar le pot dărui. Sunt foarte fericită să fac asta, vreau să fac asta.




Aş vrea să fiu o regină în inimile oamenilor, dar nu mă văd pe mine ca fiind regina acestei ţări.




Fii bun cu oricine fără să aştepţi răsplată şi fii sigur că într-o zi cineva va fi la fel cu tine.




Dacă găseşti pe cineva pe care să îl iubeşti în timpul vieţii tale, atunci agaţă-te de această dragoste.

Lady Diana




1. “Aș vrea să fiu o regină în inimile oamenilor, dar nu mă văd pe mine ca fiind regina acestei țări”.2. “Nu vreau cadouri scumpe. Nu vreau să fiu cumpărată. Am tot ceea ce îmi doresc. Vreau doar pe cineva care să fie acolo pentru mine, să mă facă să mă simt în siguranță".

3. “Îmbrățișările pot face foarte mult bine – în special pentru copii”.




4. "Eu nu merg după regulile din cărți. Eu conduc cu inima, nu cu capul".

5."Oamenii cred, la sfârșitul zilei, ca un bărbat este singurul răspuns la împlinirea sufletească. De fapt, un loc de muncă este ceva mai bun pentru mine".

6. "Dacă găsești pe cineva pe care să îl iubești în timpul vieții tale, atunci agață-te de această dragoste".7. “Când ești fericit, poți să ierți foarte multe”.

[latan.elena]

O mie de semne

Astăzi ne amintim de poeta Constanța Buzea (n. 29 martie 1941 - d. 31 august 2012). Poemul este preluat din volumul „Cheia închisă”, apărut în 1987 la Editura Eminescu.




Constanța Buzea - Wikipedia




Acolo unde cred ca esti - Constanţa Buzea

Acolo unde cred ca esti
Nici trenurile nu strabat
Acolo ca de sticla par
Padurile de brad brumat.

Tot mai departe simti si taci
Adaugat la rest mereu
Si nu mai pot inainta
Decat pierzandu-ma si eu.

Cum ninge, alb e orice drum
Si alb respira-ntregul timp
Nici nu te-as recunoaste-acum
Desperecheat si fara nimb.

Mi-e mila si sa-mi amintesc
Dar nici sa uit nu ma indur
Cata parere-i in destin
Cata greseala-i imprejur.

Cu degete de frig adun
Ca sub un sal inzapezind
Sufletul nostru inca bun
Miscarea lui catre argint.

Cum ninge, nu s-ar mai opri
Si fi-vor brazii ingraditi
Acolo unde cred ca esti
Printre barbari meteoriti.

In fiecare an astept
Sa ninga, sa te pot vedea
Daca privesti, daca asculti
Daca mai intelegi ceva.

[latan.elena]

Cei ca mine îmi dau vise, chiar cu prețul de a fi privați de ele.
Cei ca mine își dau Sufletul,
pentru că un suflet singur este ca o picătură de apă în deșert.
Cei ca mine întind mâna și ajută să se ridice din nou,
chiar riscă să cadă la rândul lor.
Cei ca mine privind înainte,
chiar dacă inima rămâne mereu câțiva pași înapoi.
Cei ca mine caută sens pentru a exista și, când îl găsesc,
încearcă să-i învețe pe cei care doar supraviețuiesc.
Cei ca mine când iubesc dragostea pentru totdeauna.
și când încetează să mai iubească este doar pentru că
mici fragmente de ființă zac neajutorat în mâinile vieții.
Cei ca mine urmăresc un vis
Să fiu iubit pentru ceea ce sunt
și nu pentru ceea ce vrei tu să fie.
Cei ca mine călătoresc prin lume în căutarea unor valori care, până acum,
Au căzut în uitarea sufletului lor.
Cei ca mine ar vrea să se schimbe,
dar pentru a face acest lucru ar însemna să mă nasc din nou.
Cei ca mine strigă în tăcere,
pentru că vocea lor nu se confundă cu lacrimi.
Cei ca mine sunt cei care reușești mereu să-ți frângă inima,
pentru că știi că te vor lăsa să pleci, fără să te întrebe nimic.
Cei ca mine iubesc prea mult, chiar dacă știu că, în schimb,
vor primi doar firimituri.
Cei ca mine se hrănesc cu acel puțin și cu el,
Din păcate, ei își justifică existența.
Cei ca mine trec neobservați.
dar ei sunt singurii care te vor iubi cu adevărat.

Alda Merini

[latan.elena]

Walt Whitman

Cântec despre mine
Fragment
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Versiune romaneasca de Emil Iliescu
E cineva fericit când se naşte?
Mă grăbesc să-i informez şi pe ea şi pe el
că la fel de fericit e unul care moare
şi eu ştiu asta

Eu trec pragul morţii cu cel care pleacă
şi-l trec înapoi cu noul născut la prima scăldătoare
eu nu-s doar acela cuprins între pălărie şi ghete
Şi observ felurite lucruri, nu-s două la fel
şi fiecare-i bun în felul său,
Pământul bun şi bunele stele şi toate
cele bune din sateliţii lor.

Eu nu sunt pământ, nici satelit al
vreunui pământ,
Eu sunt ortacul şi tovarăşul neamurilor
toate la fel de nepătrunse şi nemuritoare ca mine,
(Ele nu ştiu cât sunt, dar eu ştiu)

Fiecare soi e pentru sine şi-al său, pentru mine
şi-ai mei sunt masculinul şi femininul,
Pentru mine sunt cei ce-au fost băieţi şi
iubesc femei,
Pentru mine bărbatul semeţ care simte
cât de tare ustură rana insultei,
Pentru mine ibovnica şi fata bătrână,
pentru mine mamele şi mamele mamelor,
Pentru mine buzele care-au surâs şi ochii
care au plâns,
Pentru mine copiii şi cei ce fac copii.

Dezbrăcaţi-vă! nu sunteţi vinovaţi în ochii mei,
nici dispreţuiţi, nici daţi la rebut,
Văd prin mătase şi prin bumbac
dacă sunteţi voi sau nu sunteţi,
Vă dau târcoale, tenace, neobosit şi receptiv,
şi nu mă pot smulge de-aici.

[latan.elena]

„Există un cântec în tine
Asta așteaptă să fie cântat
Există o luptă în tine
Asta așteaptă să fie câștigat
Există un mesaj în tine
Asta așteaptă să fie împărtășit
Există o poveste în tine
Asta asteapta sa fie scris
Există o dorință în tine
Asta așteaptă să se împlinească
Există o pasiune în tine
Asta așteaptă să fie exprimat
Există un vis în tine
Asta așteaptă să fie urmărit
Există o cale în tine
Asta așteaptă să fie urmat
Există un munte în tine
Asta așteaptă să fie urcat
Există iubire în tine
Asta așteaptă să fie simțit și împărtășit pe deplin
Există un războinic în tine
Asta așteaptă să lupte
Există un artist în tine
Asta așteaptă să creeze
Și există o pasăre în cușcă în tine
Asta așteaptă permisiunea de a zbura
Și sper că vei alege
Pentru a-l elibera
Și lăsați-l să se înalțe.”

Tahlia Hunter






















amy sol art

[latan.elena]

“Nu știm încă ce este adevărata frumusețe a unei ființe, fiindcă ne oprim prea mult asupra formei. Dacă această formă este armonioasă, plăcută, noi exclamăm: „Ce frumusețe!” În spatele formei, mai există însă un altceva de cunoscut: emanațiile ce vin din cel mai profund loc al acestei ființei, viața care curge… Iar dacă am putea merge în lumea de dincolo pentru a vedea acea parte din ea ce trăiește în regiunile celeste, am descoperi o frumusețe și mai mare: splendoarea spiritului. Splendoarea spiritului este însă de o esență mult mai subtilă pentru a fi exprimată în cuvinte.

Adevărata frumusețe nu se poate descrie; este viața pură, viața care țâșnește… Priviți un diamant asupra căruia a căzut o rază de soare și sunteți orbiți de acea scânteiere, de acele străluciri de culori… Iată adevărata frumusețe! Cu cât o ființă reușește să capteze mai mult lumina pentru a se impregna de vibrațiile, de licăririle ei de culori, cu atât mai mult ea se apropie de adevărata frumusețe.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov

[latan.elena]

Din
O nevoie uriaşă
Noi toţi ne strângem mâinile
Şi ne căţărăm fără contenire.
A nu iubi înseamnă să accepţi căderea.
Ascultă,
Teritoriul din jur
Este
Mult prea
Periculos
Pentru
Aşa
Ceva.

Hafiz