Astăzi este o zi obișnuită, dar poate deveni specială.
La urma urmei, este nevoie de foarte puțin... o emoție este suficientă!
Angelo De Pascalis
Astăzi este o zi obișnuită, dar poate deveni specială.
La urma urmei, este nevoie de foarte puțin... o emoție este suficientă!
Angelo De Pascalis
Cântecul spicelor
de Lucian Blaga
Spicele-n lanuri - de dor se-nfioară de moarte,
cînd secera lunii pe boltă apare.
Ca fetele cată, cu părul de aur,
la zeul din zare.
O vorbă-și trec spicele - fete-n văpaie:
Secera lunii e numai lumină -
Cum ar putea să ne taie
pe la genunchi, să ne culce pe spate, în arderea vîntului?
Aceasta-i tristețea cea mare - a spicelor
că nu sunt tăiate de lună,
că numai de fierul pămîntului
li s-a menit să apună.
Dacă aș fi un bob de grîu, aș aștepta cuminte,
Ca să mă coc, răbdînd smerit, în arșița fierbinte...
Iar de m-ar pune în cuptor, oricît de-ncins să fie,
O, Doamne, ce frumos aș crește, s'ajung la Liturghie!...
Cînd preotul se roagă-n taină, îngenunchind sfios,
M-aș preschimba, prin Duhul Sfînt, în Trupul lui Hristos,
Și dacă toate s-ar plini, un dor mi-ar mai rămîne:
Ca toate boabele de grîu, să fie doar o pîine...
Monahia Nicodema Stoica
Ultima modificare făcută de latan.elena; 03.07.2022 la 13:48.
''Ce este iertarea?
Sufiții răspund:
Este parfumul pe care îl emană florile după ce sunt călcate în picioare.''
''Trebuie sa avem grija ca sufletul nostru sa nu imbatraneasca.. mai mult decât pielea. Ne tratam cu tot felul de creme dar nu realizăm că singurul elixir de frumusețe care funcționează sunt sentimentele bune.''
Iubirea nu este o datorie, este un har.
Trebuie să ai multă în tine
să poti dărui altora.
Susanna Agnelli
Ultima modificare făcută de latan.elena; 03.07.2022 la 22:22.
Cea mai frumoasă floare
“Ce să-ţi aduc, iubito, de pe mare?”
O întrebă în şoapte într-o zi.
“Din insule pierdute-n depărtare
Cea mai frumoasă floare – care-o fi”
Abia se mai zăreşte-acum catargul.
Pe ţărm cu ochii-nchişi şi mâna-n sân
O fată albă, alb măsoară largul,
Şi-n ochii ei clipeşte-un somn păgân.
Un an întreg prin insule cu soare
Corabia opri şi strânse-n ea
Morman de flori, căci fiecare floare
Cea mai frumoasă-n felul ei era.
Dar florile, prea multe într-o seară,
Cu peşti de aur prinşi la subţiori,
Corabia de foc o scufundară,
Şi toţi muriră-ncolăciţi de flori.
Pe ţărm stau două fete-n aşteptare :
“Ce ţi-ai dorit ca dar în acest an?”
“Nu-mi mai aduc aminte. Mi se pare…
Cea mai frumoasă scoică din ocean”…
Radu Stanca
Atenție mare la oameni, spunea bunica mea...
- Cine te-a rănit, nu te va vindeca niciodată;
- Cine nu ți-a arătat respect, nu te va respecta niciodată;
- Cine a aruncat cu noroi în tine, nu te va curăța niciodată;
- Cine te-a făcut să plângi, nu-ți va şterge lacrimile;
- Cine te-a doborât, nu te va ridica niciodată;
- Când cineva e nepoliticos, pleacă;
- Când cineva vrea să te dezamăgească, rămâi fermă;
- Nu lăsa comportamentul urât al cuiva să-ți distrugă liniştea interioară.
Uneori trebuie să renunți la oameni, nu pentru că nu-ți pasă, ci pentru că lor nu le pasă de tine...
Iubește, dar nu spune pe cine;
Zâmbește, dar nu le spune de ce;
Fii fericită, dar nu le spune motivul.
Oamenii obișnuiesc să strice lucrurile frumoase.*
Bettina Baldassari Illustrazione
Am simțit o mare putere ridicându-se în mine.
Ceva ce poate fi numit curaj
și care îmi zicea: "Nu-ți face griji, poți merge mai departe".
Banana Yoshimoto
Nu am înțeles niciodată unde se termină
dragostea pe care nu o folosești.
Aș dori, ca o bună menajeră,
folosiți resturile pentru chiftele, fertilizați plantele.
Reîmpachetează-l, vinde-l la mâna a doua, liniștește-l,
dă-l pisicii, găinilor.
Să cred că se termină așa în nimic, nu știu,
îmi dă fiori înăuntru.
Dacă nu poți arunca pâinea, imaginează-ți dragostea.
Anna Stella Poli
Tinereţe - George Lesnea
Mi-a mai rămas puţină tinereţe,
Mă desfrunzesc de ani ca o livadă,
Mi-i palma mâinii scrisă cu tristeţe,
Şi ochii – tupilaţi lângă baladă.
În mine plopii-şi suie fremătarea,
Ca în adâncul inimii să mâie,
Obrajii mi-i sărută înserarea,
Împrospătând cu stele şi cu grâie.
Cu doina apei curg spre totdeauna,
Cu ciocârlia inima mea zboară.
Privesc cum noaptea ia pe umăr luna
Ca pe un pui ucis, de căprioară.
Ades simt ghioceii duioşiei
Că-mi înfloresc din piept şi din privire,
Când bălţile-s ferestrele câmpiei,
Prin care văd departe,-n amintire.
Trecutul meu e-n ceaţa din dumbravă,
În frunze viitorul meu suspină.
Un nour poartă lebăda-i bolnavă,
Scăpând din plisc grăunţe de lumină.
Pare-un surâs al soarelui pământul.
Aleargă cerul după rândunele.
Stau frunte-n frunte ca apusul. Vântul
Se plimbă printre gândurile mele.
Ca o icoană-ncepe să s-afume
Făptura mea de stinse curcubeie.
Zădarnic însă locul meu în lume
Vrea salcia pletoasă să mi-l ieie.
"Când gândurile mele sunt anxioase, neliniștite și rele, mă duc la malul mării, iar marea le îneacă și le alungă cu sunetele ei mari, le purifică cu zgomotul ei și impune un ritm pe tot ce este dezorientat și confuz în mine."
Rainer Maria Rilke
''Te rog, Doamne,
ajuta-ma sa regasesc
cuvintele acelea simple
pe care le pastram la buzunarul inimii.
Erau putine si umile,
le-am cules intr-o dimineata
din trena mistica a aurorei,
apoi una cate una le-am cusut
cu firul zorilor de purpura,
pentru a-ti putea oferi o rugaciune.
Cred ca le-am ratacit pe-atunci,
prea mult zgomot le-a timorat,
iar ele prefera tacerea,
aceea in care Tu vorbesti
si Te manifesti,
si s-au refugiat poate-n frumusete,
in acea esenta a grației divine infinite
care straluceste in fiecare colt al Creatului.
Le voi regasi scrise la amurg,
acolo unde pamantul si cerul se unesc,
si lumina si tenebrele incep
eternul lor duel din dragoste,
pentru ca in fond este chiar dragostea
semnul cel mai viu al prezentei Tale.''
Monia Pin
Momentan sunt 125 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 125 vizitatori)
Marcaje