Elena Latan

[latan.elena]

Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!




„Ceea ce contează este totul în noi;
din afara nu ne poate ajuta nimeni.
Nu fi în război cu tine însuți,
trăind în dragoste și în acord cu sine:
atunci totul devine posibil.
Nu doar mersul pe frânghie, ci și zborul.”

Hermann Hesse

[latan.elena]

Nu face niciodată greșeala de a gândi
că există ceva imuabil în viață.
Totul se schimba. Ceva se termină, multe lucruri dispar,
mulți cresc, totuși nu rămân niciodată la fel ca atunci când s-au născut.
Trăiește schimbarea, zi după zi, în pace.
Pentru că nici tu nu ești la fel ca ieri și vei fi diferit mâine.

Anton Vanligt




"Nu te schimba pentru a-i mulțumi pe alții.
Cei care te iubesc îți vor mângâia nesiguranța.
Cine vrea să stea alături de tine
Se va cuibări în pliurile sufletului tău.
Fii tu însuți tot timpul.
Fă-ți un cadou real
Rămâi așa cum ești. "

Alda Merini

[latan.elena]

Octavian Paler a fost un scriitor, jurnalist, editorialist și om politic român. Wikipedia





Poetul

anunţă cetăţii, pământului că ploaia există,
anunţă oamenilor că au datoria să spere. Un poet
în faţa unui cer ars, în faţa unui câmp pârjolit
şi care nu e în stare să cânte şi să creadă în ploi,
să ne aducă aminte că ploaia există, că ea va înflori
pământul bolnav,

aşadar un poet care nu e profet al speranţei,
un poet cu buzele arse care nu simte nevoia să cânte
ploile lumii

n-a înţeles că poezia e în primul rând o formă a speranţei.
La ce bun poetul, în vreme de secetă?
Să cânte ploile tocmai atunci,
Când avem cea mai mare nevoie de ele, când ne lipsesc şi
ne dor,

când soarele arde şi mâinile miros a îndoială,
când arbori de nisip se risipesc la cea mai mică adiere,
când amintirile au gust de eroare şi speranţa e un cuvânt
dificil

şi cel care cântă ploile riscă să fie dispreţuit şi lovit
chiar cu pietre, urmărit şi de zei şi de oameni
pentru nebunia şi curajul său care cântă
ploile, care cântă torentele când oamenii ridică braţele
rămân răstigniţi în aer ca pe dealul Golgotei.

Cine să anunţe ploile
dacă nu poezia? Cine să aibă curajul să vadă pe cerul gol
nori de ploaie,

cine să-şi ia riscul de a profeţi dacă nu poezia,
cea care a stat cu grecii sub zidurile Troiei
şi cea care a coborât cu Dante în Infern?




Definiția mea
Octavian Paler

Tata mi-a dat ochii
și nucii de-acasă în ei.

Mama mi-a dat tăcerea
și fântâna de-acasa în ea.

Munții mi-au dat genunchii.
genunchii de piatră.

Să nu pot îngenunchia,
să merg drept,
cât voi merge prin lume.




Octavian Paler – Avem timp

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta – murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul … depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca EROI sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede …
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=tSdZ0xODcE0




Lina Cavalieri, Venus a frumuseții, zeița cântecului

S-a născut foarte săracă, dar a zburat pe acoperișul lumii datorită vocii și talentului ei pe care mulți au încercat să-l cușcă.Gabriele D'Annunzio a numit-o „cea mai mare mărturie a lui Venus pe pământ” . Trilussa a scris pentru ea „Floarea de orhidee, sărutul dat pe gura ta, îl compar cu sărutul unei zeițe” .Prințul rus Alexandru Vladimirovici Baryatinsky , primul ei soț, în încercarea de a-i oferi un cadou la fel de frumos și strălucitor ca și ea, i-a dăruit un colier de smarald atât de lung încât, în ciuda a trei ture în jurul gâtului, acesta i-a ajuns totuși la burtă. Un duce sicilian s-a prefăcut că este șofer și a însoțit-o peste tot timp de două luni doar ca să o vadă în fiecare zi.Urma bărbaților care s-au îndrăgostit de ea este nesfârșită, printre cei mulți îi amintim pe Tito Schipa și Guglielmo Marconi .Lina Cavalieri , cea mai frumoasă femeie din lume, a primit 1.300 de flori în fiecare zi, inclusiv trandafiri și orhidee și, potrivit cronicilor, a primit 870 de cereri în căsătorie. Imposibilitatea de a o avea a dus la sinuciderea a șapte pretendenți.Artistul Piero Fornasetti și-a văzut chipul într-o revistă franceză și din acel moment a devenit un fel de obsesie până la punctul de a o înfățișa în sute de obiecte și pânze. Viața ei a fost un roman, de când, copil născută într-o familie săracă, vindea violete la colțurile străzilor. Mama ei a fost cea care i-a remarcat vocea frumoasă și a făcut-o să urmeze lecții de canto. Așa și-a început cariera artistică, foarte tânără a jucat într-un mic teatru din Piazza Navona și la doar 21 de ani la Salone Margherita . De acolo o serie foarte lungă de succese. Ea cântă la Le Folies Bérgères din Paris, lumea o aclama și devine regina Belle Epoque. Dar asta nu este suficient. Ea vrea să devină cântăreață de operă. El cântă la Lisabona în I Pagliacci de Leoncavallo . Un dezastru total. Dar nimic nu o oprește, nici măcar un eșec răsunător. În 1900 a urcat pe scena San Carlo din Napoli pentru a interpreta Bohème de Puccini. Ecoul succesului său se răspândește peste tot în lume. El cântă la Petersburg, Berlin, Londra. Îl vor peste tot. Pentru vocea ei incredibilă și pentru frumusețea ei senzuală care captivează pe toată lumea. Vocea ei traversează oceanul și zboară la New York pentru a cânta la Metropolitan Opera cu Enrico Caruso . Ea joacă Fedora și când îl sărută cu pasiune pe Caruso pe scenă, Puritan America se ridică și presa o definește drept „The kissing prima donna” . Mitul se naște.Se căsătorește de 5 ori, dar toate relațiile lui nu au durat mult. Ea iubea doar arta ei, în timp ce bărbații voiau doar să o închidă într-o cușcă aurita, unde o puteau admira la îndelete. Ea i-a spus nu țarului Nicolae al II-lea , care a încercat să o determine să părăsească scena. Ea a preferat să divorțeze de prințul ei rus care s-a înecat cu disperare în alcool până când acesta a murit la vârsta de 40 de ani.Apoi a fost bogatul american Robert E. Chanler , dar chiar și atunci căsătoria a durat foarte puțin, doar o săptămână. Nimeni nu putea rupe aripile Linei. Ea care a vrut doar să zboare susținută de cântecul ei.În lunga sa carieră a pășit pe scenele celor mai prestigioase teatre din lume: Imperialul din Varșovia, Acvariul din Petersburg, Massimo din Palermo, Lirico din Milano, Carlo Felice din Genova.În 1913 s-a căsătorit cu tenorul Lucien Muratore și a decis să părăsească teatrul. „Mă retrag din artă fără agitație după o carieră poate prea senzațională” , a spus el după ce a luat decizia. Nu doar cariera lui a fost senzațională, ci întreaga sa viață. Ea a ajutat la crearea acelei aură de mister care o înconjura pentru a hrăni mitul, dar a păstrat întotdeauna cel mai strict secret cu privire la viața ei personală. În special despre singurul său fiu, Alessandro, pe care l-a avut de la primul său profesor de canto, despre care nu vorbesc niciodată. Știm doar că Lina nu a uitat niciodată acei bani primiți ca „despăgubire pentru ceea ce s-a întâmplat” și ani mai târziu, acum celebră, i-a restituit suma primită bărbatului care fără să se gândească prea mult o făcuse mamă la 17 ani. Încearcă calea cinematografiei, dar fără succes. Ea divorțează de un zidar și se căsătorește cu Giovanni Campari , cu care se întoarce în Italia, navigând pe marea roșie a celei mai faimoase băuturi din lume.Dar nici în acest caz „ pentru totdeauna ” nu există. Ultimul său partener de viață este Arnaldo Pavoni . Povestea de data aceasta are un final tragic. Lina a murit în vila ei din Florența în timpul unui bombardament aliat din 8 februarie 1944.Din ea rămâne astăzi acel chip care l- a obsedat pe Fornasetti „Chipul Linei Cavalieri este un adevărat arhetip: chintesența unei imagini de frumusețe clasică, ca o statuie grecească, la fel de enigmatică ca Mona Lisa. Ce mă inspiră să fac peste 500 de variații pe chipul unei femei? Nu stiu. Am început să le fac și nu m-am oprit niciodată”.

Sursa: Lina Cavalieri, Venus a frumuseții, zeița

[latan.elena]

Wolfgang Lettla fost un pictor suprarealist care s-a născut și care a murit în Augsburg, Germania. Retrospectiva sa a fost expusă la Schaezlerpalais în 2019. Wikipedia (Engleză)




Știți că ”tot ceea ce vedeți în mine, nu este al meu, este al vostru. Al meu este tot ceea ce văd eu în voi”

Erich Maria Remarque




''Mă tem de un singur lucru: gândurile oamenilor. Împotriva lucrurilor materiale am sistemele mele de apărare. "

Carl Gustav Young














Wolfgang Lettl/Opere de art

[latan.elena]

Ziua Recunoștinței {Wislawa Szymborska}

Cine dintre noi nu a simțit niciodată dragostea, într-una din miile de nuanțe în care se prezintă?
Cine dintre noi nu a simțit niciodată nevoia unei persoane apropiate care să umple temporar acel gol al sferei afective, care să fie apoi umplut de timp și de întâlnirea unui tovarăș sincer? Cine nu a iubit niciodată cu iluzia că acel sentiment a fost pentru totdeauna?
Cine poate răspunde negativ, cu o certitudine absolută, la fiecare dintre aceste întrebări, va simți cu siguranță o melancolie profundă și, de ce nu, chiar și un văl de singurătate.
Dar poezia pe care vi-o voi prezenta astăzi nu vorbește despre iubire, despre bărbații care se luptă în ea să încerce să prevaleze raționalitatea asupra sentimentului, despre bucuria pe care o presupune și despre tristețea infinită pe care o simte când se dizolvă cu aceeași ușurință a oricărei emoții umane.
Autoarea acestor versuri le mulțumește, dar numai oamenilor pe care nu i-a iubit, celor care de-a lungul vieții i-au părut mereu distante, indiferenți, și din acest motiv nu au generat în ea chinurile sentimentului, lăsând-o „liberă de orice tulburare”, în acel fel de limb care implică absența totală a „ urii et amo ”.
La urma urmei, ar trebui să încercăm și noi, să le mulțumim celor care au trecut de-a lungul timpului fără a ne oferi ocazia să-i ratam, celor care plecând nu ne-au lăsat senzația unei distanțe imense pentru a-i urmări, celor care au putut să-i îmbrățișeze sau sărutăm pe alții fără a genera în noi furie, gelozie, suferință. Ar trebui să le mulțumim celor care își pot permite orice întârziere, fără să ne fure viața în fiecare clipă petrecută așteptând-o, celor de lângă noi care nu subminează continuu atenția care trebuie acordată unui tablou, unui peisaj, unui monument, celor care poate întârzia să răspundă la o scrisoare pentru că zilele care vor trece nu vor părea luni, iar a scrisului său, a cuvintelor sale, a fiecărei pate de cerneală imprimată pe coală, nu vom percepe niciodată lipsa.
Este extrem de ușor să te simți abandonat în iubirea vie și este teribil de greu de recunoscut că, de multe ori, singurătatea noastră este o condiție generată doar de absența celuilalt.
Din acest motiv trebuie să ne oprim și să reflectăm cât de important este, pentru seninătatea noastră, sau apatia emoțională, așa cum vrem să o numim, prezența altora, că nu există prieteni, iubiți, rude.
Cei care ne înconjoară viața fără să-și facă neapărat simțită prezența, cei către care ne putem întoarce privirea fără teamă că este o expresie elocventă a emoțiilor noastre.
Nimeni nu va renunța vreodată la iubire și nici nu va scăpa de melancolii, de nebunii și de toate acele mici răni care vor înconjura inima și care sunt consecința demnă.
Dar din moment ce cei pe care îi iubim îi sărbătorim în fiecare zi, gândurile noastre se îndreaptă pentru o dată către cei care merg „în nevăzut, negândit, nepocăit”, lăsându-ne imuni la orice suferință și uneori fericiți de indiferența pe care îi însoțem. .

Sursa:https://quintopotere-wordpress-com.t...o&_x_tr_pto=sc

Ziua Recunoștinței, Wislawa Szymborska

Le datorez mult
celor pe care nu-i iubesc.
Ușurarea cu care accept
că sunt mai aproape de altul.
Bucuria de a nu fi
lupul mieilor lor.
Mă simt în pace cu ei
și în libertate cu ei,
iar dragostea nu poate da acest lucru,
nici nu poate să mi-l ia.
Nu le aștept
de la ușă la fereastră.
Aproape la fel de răbdător
ca un cadran solar,
înțeleg
ceea ce dragostea nu înțelege,
pierd
ceea ce dragostea nu ar ierta niciodată.

Nu trece o eternitate de la o întâlnire la o scrisoare ,
ci doar câteva zile sau săptămâni.
Călătoriile cu ei sunt întotdeauna bune,
concertele sunt ascultate din plin,
catedralele vizitate,
peisajele senine.
Și când
șapte munți și râuri ne despart,
sunt munți și râuri
pe care îi găsești pe fiecare atlas.
Datorită lor
trăiesc în trei dimensiuni,
într-un spațiu non-liric și neretoric,
cu un orizont real, pentru că este mobil.
Ei înșiși nu știu
cât poartă în mâinile goale.
„Nu le datorez nimic” -
ar spune dragostea
la întrebarea deschisă.

[latan.elena]

Ceea ce-l face pe om mai mare decât propria lui viaţă este dragostea pentru viaţa altora.

Când suntem iubiţi, nu ne îndoim de nimic. Când iubim, ne îndoim de orice.

Cea mai mare înfrângere e uitarea...

La naiba cu realitatea! Vreau să mor în muzică, nu în rațiune sau în proză.

A călători este foarte util, face ca imaginația să funcționeze, restul este doar amăgire și durere. Călătoria noastră este în întregime imaginară, care este puterea ei.

Majoritatea oamenilor mor în ultimul moment; altele cu douăzeci de ani înainte, unele chiar mai devreme. Ei sunt nenorociții pământului.

Primul plan într-o imagine este întotdeauna neatractiv... Arta cere ca interesul pânzei să fie plasat în depărtare, unde se refugiază minciunile, acele vise care înfloresc din fapte și sunt singura dragoste a omului.

Viața trebuie să continue, chiar dacă nu este o glumă... doar pretinde că crezi în viitor.

Louis-Ferdinand Céline

[latan.elena]

Ion Minulescu, Scrisoare

Ma-ntrebi ce fac?...
Ce vrei sa fac
Mai mult decat s-astept... sa tac...
Sa casc... sa dorm si... sa visez
Pe fondul roz al unei vechi Ghiordez,
Pe care cateodata sade
Si blonda mea Scheherezade...

Fac ce-am facut si ieri
Si totdeauna -
Ma bat cu vantul si ma cert cu luna...
Din cand in cand ma urc pe deal, spre soare,
Sa ma-ntregesc cu globul lui fierbinte -
O veche si unica sarbatoare
Ce-o praznuiesc de patruzeci de ani...
Cu Oltul, insa, nu mai stau de vorba,
Ca-i monoton si marginit la minte,
Si nu stie sa curga decat spre Dragasani...

Fac pe Narcis in apa din fantana,
Sarut pe Maica Domnului de pe troita,
Pe Sfantul Petre-l duc spre cimitir de mana
Citesc pe Jules Laforgue
Si pe Arthur Rimbaud,
Iar cand imi iese-n cale Domnul Nita -
Invatator si... carciumar si... deputat...
Ma-nchin umil in fata Cristosului din sat,
Il scuip in frunte
Si ii dau cu "Huo!"...
Si-asa razbun si pe Laforgue
Si pe Rimbaud...

Iar cand se face noapte si tacere,
Cand boii dorm pe burta
Si oamenii pe spate,
Ma fragmentez in pietre nestemate
Si porcilor ma dau sa ma digere...

[latan.elena]

„Vestea rea este că timpul zboară. Partea bună este că tu ești pilotul. "

Michael Altshuler

[latan.elena]

''Ne gândim să ascultăm, dar rareori ascultăm cu înțelegere reală, cu empatie reală. Și totuși, acest tip de ascultare foarte special reprezintă una dintre cele mai puternice forțe de schimbare pe care le cunosc. "

Carl Rogers




"Se spune că atunci când o persoană privește stelele, este ca și cum ar vrea să-și găsească propria dimensiune pierdută în univers."

Salvador Dali




„Trebuie să ai haos în tine pentru a genera o stea dansatoare.”

F. Nietzsche