Dacă nu il găsești, e pentru că cauți unde nu trebuie.
Dumnezeu este în frumusețea răsăritului, în zâmbetele spontane, în afecțiunea nesfârșită, în înflorirea unei flori, în vântul muntelui, în briza mării, în fiecare apus, în sclipirea stelelor.
Gabriela Pannia
Îmi amintesc foarte bine de mama care, la un moment dat, în timp ce spăla vasele, se oprea; mai erau toate vasele de spălat, iar ea se oprea: Am înțeles când am crescut că, pentru o clipă, se ruga. Nici cei mai mari filosofi, Socrate sau Platon (contemporanii noștri sunt mai mici! ), își puteau imagina așa ceva: că un gest atât de imens la nivelul lucrurilor naturale ar putea înflori în dimensiunea sa în raport cu Infinitul, ca ofrandă către Dumnezeu a unui act făcut. "
Luigi Giussani
Iubesc locurile în care am întâlnit un minut de liniște, nu le uit niciodată, le iau cu mine și le cunosc esența intimă.”
Julio Cortázar
https://www.youtube.com/watch?v=FKV6qPYDqwE
https://www.youtube.com/watch?v=7iufeQT5Thk
https://www.youtube.com/watch?v=mGhIkf6pFhc
https://www.youtube.com/watch?v=7N5K...psQzPA&index=4
''Doar oamenii care își lasă inimile să zboare, care își lasă imaginația liberă fără greul zilei, sunt capabili să gândească diferit. Și de asta avem nevoie astăzi: să gândim diferit.''
Tiziano Terzani
În călătorie există un anumit gust al libertății, al simplității
un anumit farmec al orizontului fără limite,
a căii fără întoarcere, a nopții fără adăpost,
de viață fără de prisos.
Theodor Monod
"Și atunci viața ne învață că trebuie să zburăm mereu sus.
Mai presus decât invidia, mai presus decât durerea, răutatea.
Mai sus decât lacrimile, decât judecata.
Trebuie să zburăm mereu sus, acolo unde anumite cuvinte nu ne pot jigni,
unde anumite gesturi nu ne pot răni,
unde unii oameni nu vor ajunge niciodată. "
Alda Merini
Vita con Lloyd
Lloyd, am ceva care mă roade”
„Este gastrită, domnule”
„Mă gândeam la ceva mai filozofic, Lloyd”
„Gastrita este foarte filozofică, domnule”
— De ce suntem ceea ce mâncăm, Lloyd?
"Mai rau, domnule. Devenim ceea ce ne devoreaza"
„Trebuie să ne schimbăm dieta, Lloyd...”
"Sau ce hrănim... Domnule"
“Lloyd, m-am încuiat înăuntru! "
“Cred că da, domnule”
“Ce fac acum? Mă simt sufocat aici"
"Nu vă faceți griji, domnule. E suficient să aștepți persoana potrivită cu care să te deschizi”
Și persoana potrivită va fi cea care mă va lăsa să ies? "
“Dimpotrivă, domnule. Ea va fi cea căreia nu-i va fi frică să intre”
“Mulțumesc foarte mult, Lloyd”
''Datoria, domnule.''
Macii - Magda Isanos
Ardeau ca nişte facle vii,
În vârf de firave tulpini.
Îşi înălţau râzând zglobii
Obrazul roşu dintre spini.
I-am adunat cu mâini avare,
Am rătăcit în seara blândă,
Umplându-mi braţele de floare
Învăpăiată şi plăpândă.
Şi m-am întors într-un târziu,
Departe cîmpul rămânea,
Atât de singur şi pustiu
În urma mea.
Dar când acasă-am încercat
Să-i strâng într-un aprins buchet,
Toţi macii mei s-au scuturat
Ca nişte lacrimi pe parchet.
Cine mă va însoți pe câmp
Soarele se seamănă în diamante
de picături de apă pe
iarba suplă
Rămân docil
înclinarii
universului senin
Munții se extind
în înghițituri de umbră liliac
și se vârsesc cu cerul
Sus, la un moment dat
, vraja este întreruptă
Și conduce în mine
Și mă întunec în cuibul meu
Odihna, Giuseppe Ungaretti
Ultima modificare făcută de latan.elena; 08.06.2022 la 23:27.
”Ca să îți dai seama cât prețuiește viața ta, de cum ai izbutit s-o valorifici, gândește-te că mâine ar putea fi ultima zi. Dar nu ultima zi a vieții tale - căci atunci ai mai putea găsi vreo mângâiere: ai scris ceva, ai ajutat pe cineva, vei putea consola vreun cititor după cincizeci-șaizeci de ani de la moartea ta - sau, dacă ai activat în istorie, ai modificat istoria țării tale, ai contribuit la înălțarea sau salvarea neamului tău, etc. O asemenea moarte e consolatoare - și totuși ea nu validează viața pe care ai dus-o. Dar gândește-te că mâine ar putea fi ultima zi a lumii. Că mâine pământul s-ar întoarce la modul lui predestinat: de gaz. Vezi, atunci, ce-ți mai rămâne din viața ta: doar binele pe care l-ai făcut, dragostea pe care ai împărtășit-o, mângâierea pe care ai dăruit-o altora.”
Mircea Eliade, Jurnal, 1941
''În această seară, sub lumina infinitezimală a stelelor,
ramurile și florile și-au revărsat esențe proaspete;
Pășesc printre ele, dar nici nu mă observă...''
Sylvia Plath
Momentan sunt 143 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 143 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje